miercuri, 21 ianuarie 2009

Traiesc.

Traiesc.
Respir.
Inima inca imi bate.
Chiar si fara tine.
Ai fost parte din mine, dar te-ai ascuns.
Nu mai are rost sa stam legati cand firul s-a rupt.
Multumesc pentru tot;
multumesc pentru ca ai fost asa cum ai fost,
multumesc ca m-ai schimbat in directii in care nu as fi crezut niciodata.
Nu mai sunt eu, nu mai e loc pentru NOI.
Timpul tau s-a scurs, clepsidra si-a dat ultima suflare.
Si ai omorat tot ce-a fost.
Si ... s-a sfarsit. A.D.I.O.!

7 comentarii:

Essences spunea...

offf, ce trist :(

Irina - Andreea spunea...

asa e viata uneori...

Essences spunea...

Da, stiu cum este. Dar eu uneori nu pot sa-mi dau seama de gravitatea situatiei. Acum stiu prin ce treci.

Irina - Andreea spunea...

am gasit puterea sa trec peste. el m-a invatat sa fiu asa si acum se pare k totul s-a intors impotriva...:|

Doryna spunea...

desi trista e superba poezia
cu capul sus ca totul va fi bine cu sau fara el>:D<:*

Irina - Andreea spunea...

ms Dorys >:D<

Unknown spunea...

pot sa public si eu poezia ta pe blogul meu cu precizarea sursei si link spre tine ? :D

 
Filme Online Seriale Online