Maşina perfectă pentru doamne

Genele pentru maşină sunt confecţionate dintr-un material flexibil şi se lipesc deasupra farului. Materialul este unul care nu atacă deloc vopseaua maşinii şi lipiciul este unul special creat pentru aşa ceva. Aşa că cine vrea să se evidenţieze în trafic, poate încerca foarte uşor să îţi personalizeze maşina cu gene false. Via: Cancan

De râs şi plâns

Sincer, nu ştiu dacă e de râs sau de plâns, dar tind să cred că amândouă sunt valabile. Mă sperie faptul că văd tot mai multe mesaje de genul şi nu pot să nu mă întreb ce naiba fac părinţii acestor copii şi de ce nu iau urgent măsuri?

Ouă perverse şi seminţe

Dacă Alice avea impresia că poate să creadă "în 6 lucruri imposibile înainte de micul dejun", se pare că eu pot cel puţin să încep prin a vedea lucruri amuzante. Uitându-mă şi eu în frigider ca tot omul dornic de a-şi savura iaurtul cu müsli, ce credeţi că am văzut? O cutie de ouă. Ciudat, pentru că de obicei la mine în frigider ouăle stau în suportul lor special şi până acum niciunul nu mi-a trasmis mesaje perverse cu substrat cum au făcut-o acestea:


Acum ce să zic? Trebuie să recunosc că m-au binedispus maxim domnii ăştia, mă bate gândul să le trimit un email şi să le mulţumesc, dar parcă mai bine mi-aş vedea de treabă, poate se jenează şi renunţă la idee. A, şi apropo: aveţi un bonus pentru că aţi scris corect; mă aşteptam la orice formă între oo - uoule.

De fapt, cred că am devenit paranoică la faza cu gramatica, dar pur şi simplu nu mai suport să văd oameni care n-au treabă cu limba, dar se cred mari ... . Şi pentru că tot a venit vorba de nesimţire, nu înţeleg cum poţi să ieşi în oraş cu punga de seminţe ataşată şi să le crănţăni cu toţi amicii tăi cocalari stând în picioare în jurul tău, în timp ce sora ta geamănă perechea ta pitzi îşi rujează boticul cu cel mai kitsch-ios gloss. Nu mai spun unde ajung cojile, cred că e de la sine înţeles. Frustrată? Nu, deloc! Seminţe am şi eu acasă, doar că nu prea mă dau în vânt după ele, dar în caz de mă apucă vreo poftă, pot să mănânc şi în linişte, fără să mă admire cei care trec prin parc sau pe trotuar. Şi stau şi mă întreb: unde sunt gardienii în momentele alea? Ştiu! Mănâncă şi ei seminţe, dar undeva înăuntru ca să nu-i vadă nimeni. Ţeapă lor! :))

ii..Pufuletii :X

Adorabil!

Unde e Aurea Mediocritas?

- Ce vrei să te faci când o să fii mare?
- Prinzător de cârtiţe.

Probabil asta ar spune motanul meu Zein dacă l-ar întreba cineva, întrucât de duminică încoace este eroul cartierului. De când au înflorit lalelele, tot ce auzeam în legătură cu casa şi grădina era: "Ce ne facem cu cârtiţa aia?", "Cârtiţa a făcut..." etc. Noroc cu el, viteazul care a prins-o şi ne-a scăpat de problemă. Deşi trebuie să recunosc că îmi era milă de bietul animal, eram foarte mândră de Zein, pentru că şi-a dovedit utilitatea şi devotamentul faţă de familie. Iar după ispravă, şi-a luat porţia de odihnă bine meritată.


În rest, a fost o săptămână leneşă - leneşă, cu călduri prea mari şi prea nepotrivite pentru stat acasă, dar am încercat să nu mă mai gândesc ce era dacă ar fi fost aşa vremea la mare. Nu am avut chef să fac nimic, am preferat să mă mut de la PC la TV şi invers şi să-mi fac planuri pentru reîntoarcerea la facultate. Deşi n-aş fi crezut niciodată, dar chiar aştept cu nerăbdare să înceapă. Vineri am fost într-o scurtă sesiune de shopping plimbare la Iaşi, care mi-a amintit ce mult îmi place oraşul; măcar acolo nu se uită nimeni ciudat la tine şi nu găseşti la fiecare metru cel puţin o persoană pe care o ştii din şcoala generală. (A nu se înţelege că am ceva cu vechile cunoştinţe, doar că uneori chiar vreau să privesc oamenii şi să îmi imaginez poveştile lor de viaţă, fără să ştiu deja toate detaliile picante ale adolescenţei.)

În Huşi, lucrurile stau cu totul altfel: dacă nu eşti piţipoancă cu tocuri şi pantaloni scurţi sau spargatoare de seminţe în parc, nu exişti! Desigur că se poate să fii şi de ambele, adică seara prima variantă, iar în restul timpului persoana cea mai vulgară din câte există.

Şi totuşi, unde e aurea mediocritas, Horatius?

Cum să mergi la mărire

sau Câte lucruri încap într-o geantă

Dacă la începuturile mele de boboc nu am profitat de dreptul studentului la o mărire pe semestru, am zis că măcar acum la final de an să găsesc un pretext bun pentru a-mi mari media a mai sta cu fetele pentru 24 de ore în fosta mea cameră de cămin. Şi uite aşa mi-am transformat geanta preferată în adevărată geantă de voiaj şi am plecat. Şi cum vremea a fost deosebit de capricioasă (nu-mi place cum sună cuvântul asta) cu fiţe în ultima vreme, printre triouri şi-au făcut loc desigur o umbrelă şi o geacă. Deşi nu e din piele de şarpe, biata mea poşetă arăta ca un piton. :))

În rest, la mărire a fost ok să zicem, exceptând faptul că pixul meu aproape scotea flăcări pe nas prin capac. Şi ca ziua să fie până la urmă perfectă, am luat-o pe Andreea ca să păcătuim împreună cu o îngheţată în Piaţa Unirii şi cu o mini-sesiune de shopping pe ultima sută de metri. Culmea e că e a doua oară când îmi găsesc ceva adorabil în acest mod. Ce mi-a plăcut şi mai mult a fost că m-am trezit cu un vizitator în cabina de probă. Nu mă gândiţi la prostii, pentru că era vorba de o fetiţă foarte scumpă şi creaţă, care venise după mine să îmi spună că îi place bluza mea. Am invitat-o înăuntru să-şi dea cu părerea şi întrucât rochiţa aleasă de mine i-a plăcut şi ei, şi Andreei, şi mai ales mie, am luat-o pe loc, apoi am alergat spre autogară, cu geanta chiar mai plină ca la întoarcere.

Şi tot în legătură cu călatoriile, ar mai fi încă un mic amănunt, pe care prefer să vi-l spun de pe acum pentru că nu garantez că voi mai putea scrie până plec din nou, de data asta ceva mai departe de 100 de km. Asta se va întâmpla duminică noaptea, iar destinaţia e...Costineşti. Promit să mă întorc cu poze şi multe amintiri frumoase. Până data viitoare, XOXO.

Blame it on the..rain?!

Nu a zis nimeni că dacă e vară, calendaristic vorbind, trebuie să fie doar caniculă şi soarele să n-aibă pic de pauză, dar nu-mi amintesc să fi fost în program nici ploaie non-stop. Totuşi nu e Anglia, nici pădurea ecuatorială,
dar se pare că până şi soarele are nevoie de un concediu... să sperăm că nu medical :))

Şi ce poţi face pe-o vreme aşa aiurea? Nu-ţi rămâne decât să intri pe mess şi să constaţi cât de norocoasă poţi fi că mai gândeşte şi altcineva aceleaşi aberaţii ca tine. Şi din seria "Discuţii pe mess", se citează:

Irina - Andreea: există cuvântul anumitor?
Irina - Andreea: de exemplu când spui
Irina - Andreea: anumite chestii
Irina - Andreea: şi apoi vrei să zici anumitor chestii
Colegutz: cred că da cole

sau

Irina - Andreea: neaţa sis
Irina - Andreea: ce faci?
Irina - Andreea: eu îngheţ şi mă murez de ploaie
Irina - Andreea: (ce ciudat sună cuvântul ăla)
Alecsa: da :))
Irina - Andreea: la fel ca murătură
Irina - Andreea: nu mi-am dat seama că-s derivate
Irina - Andreea: e normal să sune ciudat amândouă, nu?


Morala 1: Ploaia te face să o iei razna.
Morala 2: Ploaia te face să te simţi ca o murătură.

Concluzia: Blame it on the rain, of course! :))

Cu cine ziceai că ai făcut româna?

Se pare că am revenit cu un nou mini - post mai repede decât aş fi crezut. Fiind în căutarea unei comedii romantice pe mult iubitul nostru Google, dau de următoarea listă pe un site oarecare:

Comedii romantice: Music and Lyrics bla, bla, bla The Notebook, Blind Dating şi cu mai multe comedii romantice voi mai reveni cu informaţii şi nu numa-i.

Deşi sunt cu ochii pe greşelile gramaticale, trebuie să recunosc că aşa ceva încă n-am mai văzut. Deci pe bune, meriţi un premiu pentru originalitate! :-j

Cea mai bună prietenă

Dacă tot vorbeam zilele trecute de prietenie, mi-am amintit că chiar de ziua mea ne-a oprit o domnişoară în Carrefour, care ne-a invitat să facem nişte fotografii tare haioase, dar care spun un mare adevăr.
Recunosc că am uitat cu desăvârşire să mă uit pe site-ul lor să văd dacă
le-au publicat, dar Andreea mi-a luat-o înainte, aşa că iată-le :D

Noul Dans al Pinguinului

De la melodii lente, la ceva amuzant:




=)) Mersi, Ioana! :)

Gânduri de dimineaţă

Pentru prima dată în vacanţă asta mi-a ieşit o schemă pe care mi-am propus-o de mult: să dorm şi eu NORMAL - 8 ore pe noapte. Că în rest, am fost ori nocturnă şi greu de trezit chiar şi pe la prânz, ori somnoroasă de seara şi matinală rău dimineaţa. Tipic mie!

Aseară mi-a arătat Alecsa un site interesant, ceva gen mirc (parcă aşa se chema chestia aia unde oricine începea cu asl pls; eu nu prea am prins-o la vremea mea, pentru că nu am lăsau ai mei să vorbesc cu străini :)). Pe site-ul ăsta, treaba stă cam la fel...vorbeşti cu necunoscuţi din toate colţurile lumii, fără ca măcar să ştii în prealabil numele celuilalt sau orice alte date despre el. Dar comunicarea e cheia, nu-i aşa? Am vorbit şi eu cu vreo 3 persoane aseară, mai mult de curiozitate decât de interesul viu pentru noi cunoştinţe, însă până la urmă a fost chiar drăguţ. Bineînţeles, trecem peste cei care încep cu întrebări obscene sau propuneri indecente, pentru că site-ul chiar nu se vrea a fi de matrimoniale, dar...nu se ştie niciodată peste ce persoane interesante ai putea da, pe care altfel probabil că nu le-ai cunoaşte :)

În rest, am visat ceva ciudat chiar înainte de a mă trezi: avatare! Nu omuleţi de ăia albaştri (care, apropo, nu prea îmi plac), ci avatare de messenger...ale cunoscuţilor mei. Asta da chestie ciudată, nici nu mă gândeam că se poate măcar să visezi aşa ceva. Îmi aduc aminte şi acum că, atunci când eram eu mică - mică, aveam în casă o carte de "interpretarea viselor", cu nişte coperte ciudate, la care mă uitam mereu urât când bunica căuta să vadă ce-a mai visat. Şi acum sincer, mă îndoiesc că aş putea eu găsi ce înseamnă dacă visezi avatare; deci, mai bine mi-aş face eu propria carte. Adică ce, îl am şi pe Freud că sursă de inspiraţie, ar putea fi chiar un best-seller, nu-i aşa? :)) Asta era bună la rubrica Aberaţii de dimineaţă. :D

Şi ca să fie o dimineaţă completă, ne trebuie desigur şi o melodie de ascultat
la cafea. Gossip Girl să trăiască!

I Hate This Part

I hate this part & I can't help myself...
cand vine vorba despre The Alvin and the Chipmunks :D

Mamă la 13 ani

Copila nr.1: - Auzi, tu ai mai vorbit cu Alex?
Copila nr.2: - Nu, de ce?
Copila nr.1: - Eu da...puţin pe mess. Şi ne întâlnim diseară la scară. ;;)


Completări:

- Vârsta celor două: 10-11 ani;
- Rimel pe gene; costumaţie destul de indecentă la 1; cu Hannah Montana la 2.
- Alex era sigur băiat :D

Şi ne mai mirăm de ce sunt pline spitalele de mame de 13 ani. :|

Hey, it's Christmas time!

Nu am băut nimic şi nici nu e o glumă, chiar e Crăciunul! :D ...peste 4 luni, ce-i drept, dar se apropie cu paşi repezi. Vorbeam aseară cu Alecsa şi, profitând de faptul că aveam un web împrumutat la îndemână, i-am arătat diverse chestii de prin noptiera mea, printre care şi o pagină din jurnal pe care scria Merry Christmas. De cum am văzut-o, imediat ne-am gândit că mai e un sfert de an şi o să împodobim din nou bradul şi o să cântăm ascultăm colinde.

E cam ciudat cum se întâmplă ca uneori vara să ne gândim la frig şi zăpadă, iar toată iarna să trăiam cu speranţa relaxării pe o plajă, la 40 de grade la umbră. Cred că până şi cei care trăiesc prezentul cât se poate de intens păţesc asta câteodată, ceea ce e oarecum de înţeles; mereu tânjim într-o mai mică sau mare măsură după ceea ce nu putem avea în acel moment.

Şi apropo de asta, a fost o fază tare săptămâna trecută când eram cu Eva acasă. În timp ce vorbeam, a început să cânte o melodie de Crăciun, dar nici una nu s-a prins de asta decât pe la jumătatea ei şi abia atunci am schimbat-o. Să fie oare Crăciunul mai mult decât o sărbătoare religioasă şi chiar să existe un spirit al lui pe care îl purtăm în noi tot anul?

Ce vă prezic azi ?!

Mai ţineţi minte postul cu pisica fraieră? Ei bine, Alecsa loveşte din nou cu un post cu dedicaţie, pe care nu mă pot abţine să nu vi-l arăt. :D

Ea. Ea este o vrăjitoare rea, adeptă a magiei negre. Nu-i place să recunoască asta, dar o dată şi o dată cineva tot trebuia să o demaşte. Da, sunt mândră că eu fac asta. Mwhahaha. De fapt...nu. Ea ar putea fi copia profesoarei Trelawney, doar că este optimistă şi nici nu are ochelari hidoşi. Din păcate nu mi-a prezis că voi muri înecată într-un butoi cu vopsea, mi-a dat o oră la care mi se va întâmpla ceva buuun. Chiar dacă s-a întâmplat cu 5 minute mai devreme, s-a întâmplat! Şi nu este prima oară. Deci vă rog frumos, de acum înainte, puneţi-o să se concentreze şi să vă spună viitorul :) ) e chiar bună.

PS: Ţeapă! Ea lucrează doar pentru mine ;;)

Să fie petrecere!

Teoretic, mi-am reînceput activitatea pe blog de câteva zile, dar în fapt parcă era ceva care nu mă lăsa să apăs butonul de Postare nouă. Cred că ziceam într-un post de la începutul lui 2009 că orice început e greu, dar mi se pare că un re-început e de 1000 de ori mai dificil. Dacă prima dată am mai scris ceva din cauza insistenţei publicului doritor, acum scriu din proprie iniţiativă.

Săptămâna care tocmai a trecut a fost chiar tare, din toate punctele de vedere. În primul rând, am reuşit să fac ceva ce îmi doream de vreo 4 ani şi anume o petrecere în pijamale. Ţin minte şi acum revista aceea pe care o răsfoiam pe furiş prin cine ştie ce oră plictisitoare, pe vremea când eram încă în generală, la care mi-a atras atenţia un titlu impunător şi colorat. De cum am văzut ideea, mi-am zis că atunci când mă mut la casa cea nouă, trebuie să încerc neapărat. Numai că, din diverse motive, am tot amânat până acum...

Aşadar, miercuri mi-am luat inima în dinţi, mi-am chemat fetele şi distracţia a început. Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar pot să spun că am început să râdem din prima clipă în care ne-am reunit şi până când au plecat acasă. Am început seara cu vizionarea filmuleţelor de la banchet & C.o., care s-a lăsat cu câteva emoţii neaşteptate, mai ales din partea mea şi a Andreei, apoi am zis că un horror ar fi bun ca să ne mai revenim. Am ales The Last House On The Left, care s-a dovedit a fi mai mult thriller decât horror, însă nouă ne-a plăcut, chiar dacă la un moment dat ne uitam cu mâinile la ochi de greaţă. :P Cum se întâmplă de fiecare dată, ne făceam şi propriile scenarii, care au culminat cu întreruperea curentului în timp ce jucam Rummy; nu o dată, ci chiar de două ori. (asta se întâmpla pe la ora 4, când se presupune că oamenii dorm.)

După asta, ne-am mai uitat la Road Trip: Beer Pong, o comedie drăguţă, amestec de American Pie, Road Trip şi Van Wilder. (Apropo, trebuie să vedeţi neapărat Van Wilder 3 :D.) Cât ne-am mai amuzat noi, ne-am trezit că s-a făcut 5 şi ceva, aşa că am decis să încercăm să dormim măcar câteva ore, dar după cum era de aşteptat, 4 fete cu chef de distracţie nu adorm aşa uşor. :D Aşa că am aşteptat să se trezească mama, pentru a-i ura La mulţi ani în cor. =)) Cu ocazia asta, trebuie să îi cer scuze că nu i-am scris post aşa cum am vrut, dar chiar nu m-am mai simţit în stare a doua zi să tastez vreo ceva. Spre surprindere noastră, dimineaţa am fost chiar fresh şi am şi plecat în oraş. Deci, cam asta a fost petrecerea, însă fetele pot confirma dacă a meritat.

Deşi poate unii dintre voi le-aţi văzut pe hi5 (care nu ştiu ce are, dar facă fiţe de la un timp; cred că cere închis), o să pun şi aici câteva poze:

Remedii contra plictiselii

Ai scăpat de griji, şcoală sau facultate şi acum te cam plictiseşti, nu-i aşa? Pentru ce să pui mâna să citeşti ceva sau să faci un lucru util, când îţi poţi petrece timpul într-un mod mult mai plăcut! Dacă ai rămas cumva în pană de idei, iată câteva soluţii:

1.Cumpără-ţi Cosmote, cu cât ai mai multe minute şi sms-uri gratis, cu atât mai bine! Instalează-te comod în pat şi vezi pe cine ai chef să enervezi azi. Dacă eşti lipsit de prieteni, cum probabil că se întâmplă, de vreme ce te plictiseşti, formează numere aiurea şi sună în neştire, la orice oră din zi şi din noapte. Nu te ruşina să dai sms-uri perverse şi să faci invitaţii la cadouri de majorat a la Puya, că deh, doar trăim în era în care corpul este tot ce contează.

2.Ceva tare interesant, ce tot cu telefonul recent descoperit poţi face! Alege-ţi o victimă, ataşează #31# în faţa numărului şi dă-i bătaie. Sună de 1000 de ori pe zi, exaspereaz-o, scoate-i fire albe. Şi cel mai important, nu scoate un sunet! Adică să nu care cumva să îi zici vreo ceva, să se prindă cât de fraier eşti tu de fapt. Aa, şi nu te teme: ea e aşa naivă încât n-o să facă plângere nici la Poliţie, şi nici la Cosmote ca să-ţi afle numărul şi să te alegi şi tu cu ceva drăguţ din toată afacerea asta.

3.Asta e numai pentru bloggeri! Acum mă pregăteam să-ţi explic cu ce se mănâncă un blog, dar culmea e că ştii deja. Nici nu mai contează că al tău e de c***t, plin de articole Copy - Paste sau cu ştiri care nu interesează pe nimeni, ideea e că: Ai blog, eşti tare, frate! Apucă-te şi dă comentarii anonime pe la alte bloguri; cu cât limbajul e mai colorat, cu atât eşti mai bun! Nu te gândi prea mult când scrii comentariile, foloseşte ce cuvinte îţi vin cel mai bine în minte, că doar te confrunţi zi de zi cu ele, nu? Hai că totuşi nu vreau să zici că-s fată rea şi dau nişte exemple: "panaramă", "proastă", "idioată" etc. Tot ce ţi se zice ţie zilnic, numai că trecut la feminin. Şi încă ceva: din nou, nu-ţi face nicio grijă că victima ta fraieră se va prinde cine îi dă comentariile sau că nu le va aproba. De cum le vede, va fi tare entuziasmată şi de aia nu o să apară pe blog la ea niciodată, pentru că de emoţii că un ratat că tine o bagă în seamă, le va da respingere în loc de aprobare. Dar, stai calm, nu e totul pierdut; poţi încerca şi mâine, şi poimâine, şi în fiecare zi... până ce nu te mai plictiseşti!


PS: Acest post NU este un pamflet, însă are un caracter de AŞA NU! Sau na, acum fiecare cum îl interpretează.

Îmi cer scuze faţă de cititorii mei respectabili pentru limbajul folosit, dar chiar era nevoie.


Şarpele e odios nu pentru că muşcă, ci pentru că se ascunde ca să muşte. ;)

Ce-am făcut noaptea trecută

Aşa cum spuneam în postul anterior, noaptea trecută a fost de-a dreptul insuportabilă. În general, vara mă odihnesc foarte prost şi nu reuşesc să adorm decât după ora 2:00. Şi dacă la căldura aferentă lunii iulie (nici nu vreau să-mi imaginez ce era dacă mă ambiţionam să-mi fac camera la mansardă :| ) mai adăugăm şi alţi factori, deja e totul "perfect".

Cum nu aveam eu aseară ce face, m-am încumetat să dau play la un horror pe care îl aveam salvat în pc pentru vreo seară cu fetele, numai că de această dată bineînţeles că eram singură - singurică. Din trailer, m-am cam prins eu că e serioasă treaba, mai ales că nu-s obişnuită cu genul ăsta de filme, aşa că m-am înarmat cu mult curaj şi am început să mă uit. Norocul meu a fost că mai vorbeam şi pe mess, că altfel chiar nu cred că rezistam la toate coşmarurile tipei, gândaci şi mai ales la exorcizarea din final. Cu toate că simţeam adrenalina şi teama prin vene, chiar mi-a plăcut filmul şi mă bate gândul să repet şi în seara asta experienţa. Vreo recomandare ceva? :D

Toate bune şi frumoase, dar la un moment dat lumea se mai şi culcă şi eu rămân singură. Neavând ce face pe mess, am ieşit şi hoinăream prin blogosferă în căutare de chestii interesante. Inka nu m-a dezamăgit nici de data asta şi am găsit pe blogul ei un chat unde poţi vorbi cu "Dumnezeu". Am intrat să văd care e treaba pe acolo şi spre surprinderea mea, chiar m-au amuzat răspunsurile pe care le primeam. Păcat că n-am salvat conversaţia, dar oricum pot oricând să reiau ce am vorbit. =))

După discuţiile foarte filosofice, mi-am zis că e timpul să mă bag şi eu în pat, mai ales că se făcuse aproape ora 2:00 şi nu aveam chef de o altă discuţie şi mai filosofică cu mama. Odată aşezată în pat, mi se părea ba că e prea întuneric în cameră, ba că vântul de afară sună ciudat. Am început să mă gândesc la discuţia de pe chat şi aproape că râdeam singură de acţiunea de a vorbi cu un robot, când am auzit un zgomot ciudat de pe hol. Nu ştiu dacă era din cauza filmului sau pur şi simplu eram paranoică, dar vă daţi seama cam cum mi s-a făcut pielea. Am încercat să alung senzaţia şi să adorm, dar după vreo 20 de minute, am auzit cum s-a deschis uşa de la camera mea. Atunci jur că chiar m-am speriat şi îmi era frică să mă întorc să văd cine sau ce e. :|
Aşa că am întrebat mai mult la întâmplare:

- Mama, tu eşti?
Dar nimeni nu răspundea...
- Mamaaa..?
- Da, cine altcineva?
- Ce faci?
- Vroiam să văd dacă dormi...Dar tu?
- Eram perfect până acum 10 secunde, când tocmai era să am un atac de cord.

Apoi a închis uşa şi s-a dus în camera ei şi eu cred că am adormit, că nu-mi mai amintesc nimic. Cum mă rugase Alecsa să o trezesc pe la 9-10, mă tot trezeam şi mă uitam din oră în oră la telefon, ca să fiu sigură că nu ratez momentul. Şi aşa am făcut până pe la 9:20, când m-am dat jos din pat şi, cu mare teamă de oglindă, m-am dus în baie să-mi încep ziua.

PS: E lung postul şi cam plictisitor, ştiu deja. Dar trebuia să vă lămuresc care era faza cu noaptea mea. :P

La mulţi ani, Jully!

Iată că a venit şi ziua în care una din cele mai bune prietene ale mele face 19 ani. Ştiu că a fost ieri, dar am zis că voi scrie seara când revenim de la băut (suc, nu va gândiţi aiurea :P). Dar ştiţi voi că nu iese mereu aşa cum ne programăm. :D

Aşadar, dragă Iulia / Jully, sper să nu mă omori prea tare pentru întârziere şi pentru că mi-au mai rămas încă vreo 15 de La mulţi ani nerostiţi, dar promit că până la următoarea aniversare ţi-i spun pe toţi. :D Încă o dată îţi doresc să fii fericită, iubită şi să ai mult succes în viaţă! Bucură-te de anul ăsta, că de la anul schimbi prefixul şi parcă e altă treabă. :P

Şi cum ziceam anterior, ieri am petrecut că între fete şi ne-am făcut deja planuri pentru la anul (petrecere la piscină, chestii de astea; asta dacă ne primeşte Alecsa la ea ;;) ) O fază foarte tare a fost discuţia despre Hannah Montana. Nu mai ştiu cum a venit vorba, dar mă contraziceam eu cu Jully la un moment dat dacă este şi serial, şi desen animat, la care ea îmi explică foarte pornită că "e film cu oameni"; vă daţi seama că nu ne mai puteam opri din râs. =)) Aa, şi a mai fost o fază cu Celine Dion, dar nu vreau să-i răpesc materialul de postat pe blog. :-"

Revin şi cu poze de îndată ce fac rost. :P

PS: Diseară merg să-mi fac pozele pentru facultate, de alea tip buletin (efectiv le detest). Dar vorba aia - măcar aveam 3 ochi şi 4 picioare? =))

EDIT:

Departamentul de mansardă statică

Alecsa *: Bună ziua,mă numesc Alecsa şi sunt de la departamentul de mansardă statică.Va rog frumos să vă urcaţi în mansardă şi să-mi spuneţi dacă vi se scoală părul din cap:D
Irina: d-şoara Alecsa?
Irina: m-am urcat la mansardă şi mi se scoală părul în cap
Irina: cv sugestii? =))
Alecsa *: =))
Alecsa *: da
Alecsa *: schimbaţi părul
Alecsa *: :D
Irina: şi d unde iau altul? =))
Alecsa *: =))
Alecsa *: de la...pararie =))
Irina: mor =)))
Alecsa *: cum se zice şi la băcănie,etc =))
Alecsa *: pararie :>
Irina: da
Irina: farmacie :>
Alecsa *: şi dacă mai bagi un L iese pălărie =))