Rezultate

Îmi cer scuze că am întârziat cu afişarea rezultatelor, dar am încercat şi eu pe cât posibil să mă mai relaxez după toată agitaţia prin care am trecut. Ştiu că se putea şi mai bine, dar oricum mă declar mulţumită; cel puţin sunt note reale, meritate, nu ca la alţii...Şi cu asta mă opresc aici, pentru că m-am enervat destul când am aflat prima oară cam ce note s-au mai luat pe la mine prin şcoală. :|

Scârbă

Zău că mi-e scârbă. Dar în lumea voastră de noroi, eu mi-am pus masca şi am pornit pe drumul meu.

Gata cu Bac-ul!

Felicitări, boboaca mea filoloagă! :>
Te iubeee, sisuletz :*


PS: Am terminat şi eu în sfârşit cu Bac-ul.:D
Mulţumesc tuturor celor care m-au susţinut! :P

Crede în tine!

Nu ştiu de ce, dar azi imediat după ce am ieşit de la proba de engleză oral,
mi-a venit în cap melodia Crede de la Voltaj.




Şi dacă este vreo reţetă a succesului în viaţă, aceea e cu siguranţă încrederea în forţele proprii. Chiar dacă uneori avem cu toţii momente în care ne simţim descurajaţi, fără nicio speranţă şi în pericol de a cădea în prăpastie,
până la urmă încrederea este cea care ne scoate la suprafaţă.

Şi e cu atât mai bine dacă are cine să ţi-o redea...

P.S.: Am mai adăugat un 10 pe fişa de examen...Thanks, Lady Di!

Începe Bac-ul!

Pentru mulţi a început de ieri, dar dacă ai ghinionul (ştiu că mulţi îl consideră noroc, dar eu deja m-am săturat să aştept) să ai un nume din a doua jumătate a alfabetului, abia de azi se dă startul la cel mai important examen de până acum. Sper că o să fie ok şi nu voi dezamăgi pe nimeni, mai ales pe mine. :D

Imediat ce ajung acasă, o să vă dau de veste. De asemenea, vreau să mulţumesc tuturor celor care mă susţin, sper să fiţi mândri de mine până la final...

EDIT: Am luat 10 :D

Banchet2

Întrucât am făcut rost de pozele de la banchet făcute de fotograf,
o să completez puţin postul ăsta. :D




În rest...ce pot să mai zic? Că mai sunt numai 3 zile până la Bac şi că mă simt tot nepregătită suficient? Dar cine ştie, poate o să am vreo revelaţie în noaptea dinaintea examenului ;))

O zi...roz!

O zi care credeam că va fi oribilă s-a transformat până la urmă într-una relativ plăcută, cel puţin până la ora asta. Pentru că am rămas fără telefon care să mă trezească, am dormit cu grijă, verificând la intervale regulate televizorul. Până la urmă, mi-am făcut curaj, am băut cafeaua şi am plecat la şcoală.

Recunosc că îmi era puţin frică de acest moment; primul în care păşesc în şcoală ca o străină, prima dată când nu îmi mai aparţine clasa. Însă nimic nu s-a schimbat deocamdată; husa mea era încă pe bancă, scrisul cu Bella & Edward desenat într-un moment de profundă visare era intact, numai gândurile mele erau schimbate. Parcă nici acum, când am ajuns deja acasă, nu pot să cred că asta a fost tot...că niciodată nu o să mai iau loc în bancă, decât poate doar la nişte viitoare şi îndepărtate şedinţe cu părinţii.

Şi acum, că să justific titlul postului, vă spun că am făcut rost de un DVD cu Pantera Roz, desenele animate care mă ţineau lipită de televizor când aveam vreo 2-3 ani. Eram de-a dreptul obsedată de ele, astfel încât între ai mei n-a fost niciodată problema vizionării programelor la Tv: eu întotdeauna monopolizam totul şi mă uitam de N ori la cele două casete video. :P Aşa că mi-am propus să iau o mică pauză de la învăţat şi să încerc să mă transpun la acea vârstă; credeţi că voi reuşi? :D

Gata, m-am apucat!

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu am tot amânat momentul în care să mă apuc de învăţat pentru Bac. Dacă la începutul anului mi-am propus să învăţ zilnic câte ceva, pe parcurs am zis că va veni timpul în vacanţa de Crăciun, din semestrul al doilea, în vacanţa de Paşti, de la 1 iunie, după banchet...şi tot aşa :D

Până azi, când în sfârşit am luat în mână cartea de comentarii la română şi cele 6457345 de caiete şi m-am apucat de citit. Nici nu mi-am propus să învăţ vreun comentariu pe de rost, pentru că mi se pare cea mai mare prostie: 1. nu ai cum să reţii atâtea pagini şi 2. nu ştiu în ce măsură apreciază profesorii corectori să vadă aceleaşi lucruri scrise de prea multe ori, asta că să nu mai menţionez cei care vor apela din nou la metoda copiatului - xerox.

Am ajuns la concluzia că sunt 17 opere de învăţat, asta că să nu mai spun de curentele şi doctrinele literare. Şi dacă tot v-am bătut la cap cu subiectul ăsta, m-am gândit să fac şi un sondaj cu ce anume aţi vrea să cadă la partea a treia anul acesta. :D Mie mi-ar plăcea Ion sau Maitreyi, la proză şi Plumb sau Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, la poezie; mi se par cele mai simple, şi totodată, şi mai frumoase. Deci, aştept să votaţi! :P

Ce ai vrea sa cada la partea a treia anul acesta?
	1.Povestea lui Harap-Alb
	3.La tiganci
	4.Maitreyi
	5.Baltagul
	6.Ion
	7.Morometii
	8.Enigma Otiliei
	9.Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi
	10.Luceafarul
	11.Plumb
	12.Testament
	13.Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
	14.Leoaica tanara, iubirea
	15.Aci sosi pe vremuri
	16.O scrisoare pierduta
	17. Iona
pollcode.com free polls

Absolventă!

Sper să nu spuneţi că mi-am transformat blogul într-unul plin de fotografii, dar mi se pare normal să le postez, atât timp cât sunt lucruri ce fac parte din viaţa mea. :) Aşa cum spuneam în postul anterior, ieri s-a organizat la noi în liceu pentru prima dată Ziua Absolventului, la primărie. A fost un moment emoţionant, aşa cum era de aşteptat, însă din păcate am constatat cu stupoare răceală şi indiferenţa unora (nu mă refer la clasa noastră). Mi-a plăcut că am ajuns şi noi pe scenă, chiar dacă frumos era să fi fost toţi, măcar acum. Dar în fine, unii poate sunt prea comozi şi aşa vor rămâne. :P În continuare, o să las pozele să vorbească de la sine...Acum cuvintele chiar sunt de prisos.


Filo 2...nimeni nu-i ca noi!

Mândră de toca mea :P

Colegutza mea...ce mă fac eu fără tine? :-<

Nu se putea fără :>

Am fost şi vom ramane mereu NOI...cei 3 muşchetari :D

Noi, fetele :>

A venit şi momentul mult aşteptat...



Nu se putea să nu fac şi acasă nişte poze :)


Florile de la mama :">

Cele 3 generaţii...

Bunica mea >: D<

Poza mea preferată :P



Şi dacă aţi ajuns până aici fără să închideţi fereastra şi să ziceţi "Da' ce, 3 poze nu ajungeau?" (:P), pun ca bonus şi nişte poze de grup de la banchet - abia acum am făcut rost de ele :D

Şi uite aşa se mai termină o etapă...

Vă vine să credeţi că deja a mai trecut un an şcolar? An de "boboc" - cu emoţii şi noi începuturi - ori poate an de "senior" - cu stresul aferent examenelor ce bat la uşă? Mie sincer nu.

Astăzi mi-am făcut puţin timp şi am revăzut DVD-ul cu banchetul şi cursul festiv din clasa a VIII-a împreună cu Andreea (colega mea de bancă din liceu) şi nu ne-a venit să credem cât de copii eram şi ce mult ne-au schimbat cei patru ani, nu atât fizic, cât mental. Bineînţeles că după câteva reprize serioase de râs, au venit şi inevitabilele lacrimi pentru despărţirea ce va urma.

Până în după-amiaza asta, recunosc că nu prea am conştientizat că în câteva zile nu voi mai fi elevă niciodată. Cu studenţia e frumos într-adevăr, dar va fi altceva... Mâine e unul din ultimele momente oficiale împreună cu clasa, cel în care vom purta mult râvnita tocă şi vom intona Gaudeamus Igitur (nici acum nu scăpam de latină.) Aşadar, să ne bucurăm! (sau nu...)

Banchet

Aşa cum am promis, revin cu poze de la banchet. Din păcate, nu am reuşit să fac cu toţi colegii, dar mai am o parte din poze şi la fotograf - pe care le vom vedea probabil peste câteva săptămâni :( Cel mai rău îmi pare că n-am făcut şi eu cu camera mea o poză de grup, dar de acum asta e.

M-am simţit bine alături de colegii mei, deşi picioarele mele nu pot "spune" acelaşi lucru =)) Apoi a doua zi dimineaţă am mers la şcoală de la 9:30, iar la 14 am plecat la pădure. Şi azi am avut cursul festiv - deci a fost un adevărat maraton. Şi se mai miră unii de ce am dormit 5 ore...

P.S.: Click pe poze!

Şcoala - pe ultima sută de metri

Din nou, absenţă îndelungată. Îmi pare sincer rău, dar efectiv toată săptămâna asta nu am reuşit să îmi găsesc cuvintele pentru a scrie ceva, asta pentru că mai mereu eram prinsă între două stări. În fapt, se ştie că de la agonie la extaz nu e decât un pas.

Dacă până acum câteva ore eram fericită că am reuşit să fac ceva ce mi-am propus încă de acum 4 ani (să îmi iasă media semnestriala 10 - nu sunt tocilară, era doar o ambiţie :D), acum brusc sunt dezgustată de anumite chestii care s-au întâmplat fix când nu aveam nevoie - cu 2 zile înainte de banchet. Dar asta e, în fond cred că o să supravieţuiesc şi aşa....fără să am parte de ceea ce visasem dintotdeauna.

Un moment care m-a emoţionat astăzi a fost ora de istorie. Poate cei care mă cunosc mai bine sau au citit blogul mai de la început ştiu că istoria a fost o adevărată spaimă şi bătaie de cap tot liceul, asta din cauza domnului profesor, care ne-a tratat mereu cu severitate, dar şi cu o mare corectitudine. Asta este ceea ce am învăţat de la dumnealui, că respectul nu se impune, ci se câştigă! Şi pe al meu l-a câştigat (cred că de fapt mai mulţi ar putea spune asta, doar că poate nu vor să o recunoască :) ). Astăzi a fost de fapt ultima oră de istorie din viaţa mea, ultima dată când am scris până m-a durut mâna, dar nu numai mâna, ci şi sufletul - pentru că a fost singurul obiect la care am învăţat în 90% din ore. Şi îmi permit acum să îmi amintesc de acel 2 din clasa a IX-a, pe care l-am luat chiar de ziua mea de nume, poate că "pedeapsă" pentru că i-am făcut freza unui coleg. (Nu-i aşa că ţi-a plăcut cum a ieşit, Alex? =)) )

Sincer nu mă aşteptam nici eu ca postul ăsta o să ia o turnură aşa lacrimogenă, dar dacă asta a ieşit, bănuiesc că e ok. Şi apropo de şcoală, am găsit jurnalul şi oracolul "celei mai slabe clase de filologie" de pe mapamond. Şi totuşi, zic că în 4 ani am reuşit să schimbăm acest lucru, chiar dacă nu toţi profesorii au vrut să recunoască. Aşa cum am zis şi mai sus, miercuri va fi banchetul şi sincer vă spun, că deşi am mai avut unele "probleme" cu colegii, îmi va fi dor...



PS: La mulţi tuturor celor care se mai simt copii..:)

Portocalele sunt grele

Acum, că am scăpat de toate tezele, programul de la a XII-a Filo 2 este mult mai lejer şi până şi profesorii îşi mai permit să facă compromisuri. Drept dovadă, astăzi la o anumită oră proful s-a gândit să o roage pe colega mea de bancă să îi facă nişte cumpărături. Bineînţeles că noi toţi eram cu urechile ciulite să vedem ce dorinţe are "domnul":

Du-te şi ia-mi nişte covrigi de doi lei şi de rest portocale.

Normal că eu, că o prietenă bună ce sunt, nu era să o las să meargă singură, aşa că am intervenit imediat:

Pot să merg şi eu cu ea?...că îs grele portocalele.

Auzind asta, nu prea a mai avut ce să facă şi ne-a dat voie să plecăm, cu condiţia să avem grijă că respectivele portocale să fie "grele", dar nu cu sensul spus de mine; el se referea să nu fie seci. =))

Asta da viaţă de liceu! (fără www. :D)

Natură

Pentru că tot am promis că voi pune poze cu natura pe care o renegam aici (şi acum îmi pare puţin rău) şi încă nu am primit toate pozele de la pădure, mă limitez la a va arăta două făcute sâmbătă dimineaţă, în drum spre Iaşi. :D





P.S.: Fără să mă laud, am luat 10 la teza de la latină. Şi iarăşi o să zică sis că-s "copil supradotat" =))

Mă agit degeaba

Astăzi sunt pusă pe fapte mari; mai concret, m-am apucat să fac ceva ce am vrut de mult - şi am început-o de luni. Nu zic încă despre ce e vorba, sper să se vadă rezultatele în vreo 3 săptămâni, cât mai am la dispoziţie. Şi ca să trec la lucruri mai puţin plăcute, revin la categoria lucrurilor neimportante, dar care mă calcă pe nervi.

De ce naiba te mai faci profesor dacă nu eşti în stare să îţi tratezi toţi elevii la fel? Nu mă refer aici la nedreptăţi legate de note, ci pur şi simplu la felul cum te comporţi cu ei. Adică de ce pe unii îi poţi striga pe numele mic, iar la alţii efectiv ai o plăcere diabolică să îi strigi pe numele de familie? De ce pe unii care se chinuie oră de oră îi freci baţi la cap tot anul? De ce să nu ştii să zici decât două nume (a elevelor din prima bancă, rândul din mijloc)? Daaaa, ştiu: mă agit degeaba; Don Quijote scrie pe mine : ))


P.S.:Mâine am ultima teză din viaţa mea. Emoţii = timp alocat studiului = 0. ;)

Probleme tehnice

Nu am mai postat deloc weekend-ul trecut din cauza unor probleme tehnice pe care le am cu PC-ul meu. Acum din păcate vă scriu de la laptop, iar scumpul meu calculator e tot cu netul la pământ. :| Sper să se remedieze oarecum situaţia, că nu mi se pare prea ok să folosesc laptop-ul (ştiu că sună taaare ciudat asta :) )

(*)

Ce tâmpenie cu greva asta! Ba e, ba nu e...Unii profesori vor, alţii nu...Şi cel mai rău e de bieţii elevi de clasa a 7-a şi a 8-a, care ar fi trebuit să dea mâine teza unică. Eu una o să stau mâine acasă; chiar nu am chef de ore pierdute aiurea la şcoală, când aş putea face ceva mult mai util pe acasă. Apropo , am decis: de mâine mă apuc serios de învăţat pentru Bac (şi ce dacă e marţi? voinţa e tot ce contează, nu? :D)

Variante, eseuri

Variante...eseuri...m-am săturat!
Hey, nu se poate se chiulim cu toţii de la Bac?!

Creaţie la minut :D

Între aspiraţie si realitate

Azi am dat ultima teză la romană din liceu. Dacă ar trebui să am vreun regret, mărturisesc că nu îl am chiar deloc. Dar cine ştie, poate o să fiu de altă părere când o să predau şi ultima foaie...

Într-un fel, e ciudat cum se termină totul acum. Ţin minte că prin clasa a V-a deja mă gândeam cum va fi când o să termin liceul şi în ce an o să se întâmple asta. Eram extrem de curioasă de cum o să arăt eu la 18 ani şi ce fel de persoană o să fiu. Însă acum, dacă e să dau puţin timpul înapoi, chiar nu reuşesc să-mi amintesc cum mă imaginam, deci nu pot face o comparaţie între aspiraţiile mele de elev de gimnaziu şi realitatea de aproape-absolventă. Dar prefer să mă opresc aici, asta până nu mă contrazic în legătură cu lipsa părerilor de rău; oricum ar fi inutile.

P.S.: Azi am gătit singurică. :D Nu e cine ştie ce, dar cred că e totuşi un progres.

Stresuleţ

Pe bună dreptate am fost numită aşa. Asta pentru că în ultimele zile, s-au tot întâmplat diverse faze, care parcă s-au întrecut în a-mi provoca mie mici crize de stres.

De exemplu, săptămâna viitoare începe perioada tezelor - ultimele teze din viaţa mea (asta parcă sună încurajator). Însă ce te faci când ştii că pe lângă cele 26 de variante pe care trebuie să le faci la română pentru miercuri, mai ai de pregătit şi o inspecţie (la un obiect la care normal că nu dau bacul, că doar aşa e frumos, nu)? Aa, şi să nu uităm de eseul la latină, la care nu am găsit încă niciun model pe net, iar în clasă nu am discutat nimic? Ziceţi şi voi dacă nu-ţi vine să te iei cu mâinile de cap. #-o

Eu încerc pe cât posibil să mă calmez, dar nu ştiu în ce măsură o să-mi şi reuşească. Şi ia ziceţi - că tare sunt curioasă - voi ce faceţi atunci când sunteţi stresaţi? La ce metodă de relaxare apelaţi? - că poate o folosesc şi eu...

Fuga e ruşinoasă, dar e sănătoasă!

Nu ştiu cine o fi zis prima dată vorba asta, dar s-a dovedit a fi adevărată. Deşi nu sunt adepta fugii în faţa pericolelor sau a situaţiilor puţin plăcute şi e departe de mine lipsa de responsabilitate, azi am avut parte de o întâmplare comică şi destul de drăguţă, unde am aplicat pentru prima dată acest principiu. Şi să vă povestesc despre ce e vorba.

Contextul - Ora de geografie; elevi de serviciu: Irina (subsemnata, normal) şi Andreea (colega de bancă);
Sarcina - Aducerea hărţii de lângă cancelarie şi, bineînţeles, returnarea în acelaşi loc;
Problema - Harta nu se strângea ca lumea;

Rezolvarea?

Hmm, păi e uşor:

A: - Cole, hai să o mai strângem o data :-s
I: - Hai. Tu ţine-o şi eu rulez.

Şi când asta se dovedeşte inutilă de două ori, pentru că harta aia pur şi simplu avea alergie la mâinile noatre, vine şi replica memorabilă:

A: - Las-o aşa şi fugi! =))

Bineînţeles că am aşezat-o cum am putut şi ne-am făcut nevăzute, însă nu ne mai puteam opri din râs. Noroc că ne-am întâlnit cu proful de isto şi ne-am înghiţit automat zâmbetele. Apropo de asta, azi am dat lucrare la istorie şi nu ştiu cam ce varză de Bruxelles am făcut. Dar în fond, cui îi mai pasă acum de asta?