Nimic deosebit, nimic banal

Nu mă întrebaţi cum am reuşit, dar iar au trecut două săptămâni de când n-am mai postat nimic. Ca să fiu sinceră, parcă nu prea mai aveam chef de povestit ce-am mai văzut prin lume, nici de comentat vreo ştire cu protagoniste semi-îmbrăcate, nici de melodii sau link-uri. Mi-a fost în continuare prea cald, prea lene...prea bine în vacanţă. :D Partea bună a celor două săptămâni care au trecut e că m-am (re)apropiat de cei din jurul meu, cei care au fost acolo de 19 ani şi ceva şi pe care de multe ori îi neglijam în favoarea mediului online sau a altor probleme mai mult sau mai puţin iminente. Pe lângă asta, nu am inventat nimic, nici nu mi s-a construit vreo statuie între timp, dar aşa cum am mai zis, ăsta nu e un motiv să renunţ la a mai scrie. Cine vrea să mă citească este invitatul meu, dar dacă nu se oferă nimeni nu e nicio problemă; eu sigur îmi voi citi cu drag însemnările peste câţiva ani, cam aşa cum fac acum cu bătrânul meu jurnal tradiţional, care datează tocmai din clasa a VIII-a.

Ieri am fost din nou la Iaşi (damn it, se pare că nu pot sta prea mult fără el!), mi-am călcat pe inimă şi am mâncat covridog covricheese, am hrănit şi porumbeii de la Balena, m-am chinuit 5 minute să introduc o bancnotă în tonomatul de îngheţată, ca mai apoi să constat că de fapt nu mergea deloc (ce supărată am fost!), am râs şi am fost fericită, m-am întristat puţin văzând ce pustiu e şi Iaşul fără studenţii săi. După cum spuneam, nimic deosebit şi nimic banal totodată, doar am încercat să profit la maxim de ultima zi din iulie. E foarte ciudat că nu m-am gândit niciodată până acum că de fapt atunci când spui "ultima zi din luna X", nu doar că e ultima zi, dar e şi singura ultimă zi a lunii respective din acel an, care nu se va mai întoarce niciodată. Nu ştiu dacă aţi înţeles ceva din ultima propoziţie, e cam complicată, ce-i drept, dar aşa îmi place mie să fac de multe ori - să mă complic aparent degeaba, doar pentru că mi se pare că satisfacţiile vor fi mai mari la final.

Apropo de complicaţii sau mai degrabă de lipsa lor, trebuie să vă spun că iarăşi voi pleca departe de internet, Messenger, Facebook, Fishville şi tot ce îmi mai consumă din resurse atunci când sunt acasă. Mă duc la ţară pentru câteva zile, începând de marţi până...nu se ştie exact când. Partea mea "preferată" constă în faptul că va trebui să schimb mai multe mijloace de transport şi să-mi cumpăr bilete de tren pentru alt loc decât Iaşi. Dar vorba aia, când ai aproape 20 de ani nu prea îţi permiţi să dai greş cu chestiile organizatorice.

Şi pentru că tot nu ştiu când o să mai scriu, mai zic o idee aşa ca de final. Mi s-a făcut dor de Crăciun! E cam dubios să îmi fie dor de el în prima zi de august, mai ales că e încă fooooarte vară, dar aşa sunt eu: iarna vreau vară şi vara vreau iarnă! :)) Şi pentru că tot a venit vorba de sărbători, vreau să-i fac nişte urări unei foste colege de generală, Teresa C. Nu ştiu dacă mă citeşti, dar oricum: La mulţi ani şi să fii fericită! Şi nu în ultimul rând, ţin să menţionez că mi-e dor maxim de Andreeea Cole a mea! >:D<

Aşa ca pentru încheiere, o să postez o poză făcută azi, la insistenţa mamei.
Să fiţi cuminţi şi să vă bucuraţi de luna august a lui 2010!

Eu şi blogul meu

Exact înainte de a închide blogger.com, am văzut că am un articol nefinalizat care îmi amintea că am o leapşă restantă de la Cora, în care trebuie să vă vorbesc despre mine şi blogul meu. Leapşa merge mai departe la Alecsa, Adrian Manolache, Inka şi Gârby :D


Cât din viaţa personală expui scriind un blog?

Înainte expuneam destul de mult, poate chiar întreceam uneori măsura, dar acum din lipsă de timp, am mai strâns puţin cureaua. Problema e că chiar nu mă pot abţine când am ceva de zis, sunt deschisă faţă în faţă şi cam aceleaşi chestii le fac şi pe blog.

Cu ce îţi dăunează blogul?

Nu cu multe chestii, însă uneori anumite persoane află nişte detalii suplimentare despre mine, dar nici nu am cum să îmi cenzurez postările numai pentru că ei să nu citească ceea ce oricum ar afla poate din altă parte. În ceea ce priveşte timpul, niciodată nu a fost o problemă; când aveam idei, postam, când eram prea ocupată nu intram deloc.

Cu ce te ajută blogul?

Să îmi amintesc anumite întâmplări din decursul timpului, pe care poate altfel le-aş uita, să cunosc oamenii noi, să schimb impresii, să fiu mai organizată în gândire şi, nu în ultimul rând, într-o vreme îmi dezvolta mult creativitatea.

Ce reacţii permiţi?

Orice părere, pozitivă sau negativă, atât timp cât nu este vulgară. Adică nu văd rostul în a aproba un comentariu care mă jigneşte fără motiv. De asemenea, nu suport comentariile anonime negative; dacă tot ai ceva de zis, de ce nu o faci liber? Garantat nu mă supăr! :D

Care ţi-e rutina de blogger?

Intru pe blogger.com, aprob comentarii şi dau un răspuns dacă e cazul, scriu posturile mai întâi aici pe blog, apoi intru pe site-ul diacritice, citesc blogurile din blogroll şi mai las şi câte un comentariu.

Dor de tine

Cu mâna pe inimă vă spun că VREAU să scriu! Voinţă am destulă, ideile nu-mi sunt încă sfârşite, dar cuvintele refuză să se aşeze în propoziţii inteligibile. Ieri începusem să scriu un post despre timp, ceva gen fuggit irreparabile tempus, dar mi-am dat seama că am luat-o rău de tot pe câmpii şi că nu merg deloc pe drumul cel bun. Mai mult, consiliera mea în materie de Draft-uri a zis că uneori scriu de parcă am 45 de ani. :)) Aşa să fie? tot ce se poate, însă nu mă dau bătută.

De multe ori în intervalul în care nu am mai intrat pe aici m-am întrebat care este rostul unui blog ca al meu, de tip personal, o extensie a jurnalului în care mi-e prea lene să notez? Ce vreau să dovedesc prin ce scriu şi mai ales ce "public" agreează însemnările banale ale unui simplu om? Nu sunt nici vedetă, nici amatoare de monden exagerat şi cu atât mai puţin urmăresc vreun beneficiu material sau includerea în clasamente. Scriu doar ca să mă simt bine, să mă descarc şi poate ... scriu pentru cei care, măcar o secundă, au simţit ce simt şi eu, dar nu au curajul de face public frânturi din viaţa lor.

Recunosc că nu de puţine ori îi invidiez uşor pe cei care au puterea de a rămâne neutri pe blog, neiesind din teme de interes general: politică, sport, monden, iar din viaţa lor nu lasă să se vadă aproape nimic. Eu, însă, sunt exact contrariul. Dacă ştii să citeşti printre rânduri, îmi cunoşti toată viaţa: banală pe alocuri, plină de intensitate în momentele cele mai neaşteptate şi colorată diferit în fiecare zi.

Şi pentru că totuşi vreau să scriu ceva şi deja am "stricat" două posturi, o să dau un copy - paste la ce-a rămas din mesajul de ieri, poate reuşeşte totuşi cineva să-i găsească coerenţa.

Timp. Ironizat când îl avem din belşug, preţuit când îl avem prea puţin. De ce oare regretăm cele 3 zile de vacanţă rămase, când în cele 3 săptămâni nu am făcut mai nimic constructiv, util cel puţin pentru sufletul nostru, dacă nu şi folosului altora?

Nu pot să cred cam în ce ritm s-a scurs ultima lună. Cred că zăpada groasă de la mijlocul lui decembrie m-a cam făcut să pierd noţiunea timpului, aşa că fără ultimul examen pe care l-am avut de dat, aş fi putut rămâne în cămin mult şi bine. Însă pe măsură ce se apropia data respectivă, am realizat şi eu că ar cam fi timpul să plec acasă. La fel de mult cum am aşteptat să ajung, apoi îmi doream să mă întorc, fără vreun scop anume, doar pentru a resimţi fiorul de independenţă care mă cuprinde de fiecare dată când intru în Iaşi.

P.S: Şi cum era? "Iaşi-ul îi e dor de tine..." :)

Ultimul post.

Aşa cum cred că aţi observat, nu am mai postat de multă vreme, din cauza faptului că într-un anumit cămin din Iaşi nu este internet nici după 2 luni de când a început facultatea. :| Ideea e că mi s-a cam dus tot cheful de blogging după toată pauza asta, aşa că mă retrag. Îmi cer scuze că nu am putut anunţa mai devreme, dar sper să înţelegeţi şi de data asta. Mă bucur că pentru o perioadă am făcut parte din comunitatea bloggerilor şi că mi-am făcut prieteni prin intermediul ei, însă ca orice lucru, şi acesta are un sfârşit.

Toate cele bune vă doresc şi mulţumesc celor care m-au citit şi urmărit!

XOXO

Nu am mai scris de mult. Banal început pentru un post ce putea sta foarte bine la Drafts, aşa cum de altfel am vrut să stea întregul blog. M-am gândit şi m-am răzgândit de zeci de ori zilele astea ce să fac cu blogul; să-l şterg , nu pot - mult timp a fost o parte din mine şi ce am scris poate va fi cândva tot ce-mi rămâne. Să-l restricţionez până mă decid să revin, de asemenea nu pot la blogspot, iar la wordpress nici nu mă gândesc să mă mut. Aşa că singura variantă a fost să apelez din nou la bunăvoinţa cititorilor mei şi a celor care mă au la blogroll şi să-l las pe "pauză". Cu ocazia asta, le mulţumesc din nou celor care nu m-au scos încă din blogroll, nu că ar avea vreo importanţă pentru mine la vreun top, dar contează mult în calitate de prieteni şi, nu în ultimul rând, de oameni. Nu pot promite că n-o să se mai întâmple să lipsesc atât de mult, însă pot să promit că de acum nu o să mă mai gândesc că "şi aşa nu citeşte nimeni, deci la ce bun să mai scriu?".

Şi ca să trec de partea introductivă, o să spun ce-am mai făcut în ultima vreme. În primul rând, i-am urmat sfatul Evei şi m-am apucat de uitat la Gossip Girl, apoi am corupt-o şi pe Alecsa şi nu în ultimul rând, îl recomand tuturor fanelor şi, de ce nu, fanilor serialului Sex and the City sau producţiilor de gen. Eu mai am de văzut ultimul episod din sezonul 2, apoi abia aştept să-l încep pe 3, lansat săptămâna trecută. M-am ocupat de asemenea de cămara pentru iarnă (trecem peste) chestii legate de facultate, cămine şi tot ce-mi mai trebuie, astfel încât le visez şi noaptea. Mâine aflu exact unde voi sta şi mai ales cu cine, aşa că wish me luuuuuuuuck. Marea minune e că nu mi-am făcut încă bagajul, având în vedere că la alte ocazii, pantalonii erau trecuţi primii pe listă =)) . (propoziţia asta nu va fi înţeleasă decât de puţini, dar dacă sunteţi curioşi, doar întrebaţi-mă)

Cum mă simt în legătură cu facultatea? Hmm, e greu de zis... Pe de-o parte sunt emoţiile vieţii pe cont propiu şi ale necunoscutului, dar şi entuziasmul unui nou început, iar pe cealaltă stresul cauzat de toată procedura necesară până ajung "la faţă locului". Dar aşa cum am făcut şi în alte ocazii, degeaba îmi zice cineva că va fi bine, că eu nu cred până nu văd cu ochii mei. Însă partea cea mai bună în chestia asta e că pentru toate există o BFFE (best friend for ever). ;;)

Aş mai scrie ceva, dar cum nu prea am idei momentan, mă rezum la a o felicita pe sis pentru că e boboacă şi pentru că îmi calcă pe urme. (take care sis, să nu cumva să fi luat de la mine "gena" olimpiadelor de latină =)) ). Aa, şi promit că următorul post va fi mai vesel sau măcar mai optimist.


XOXO, Gossip Girl.

Back in business

După lunga abstinenţă blogală (vorba lui sis), iată-mă din nou pe aici. :D Nu vreau să mă justific sau să inventez vreo scuză pentru lipsa mea de pe aici, aşa că trec direct la subiect, nu înainte însă de a-mi cere scuze celor de la blogroll că nu prea i-am mai citit, dar promit să recuperez cât de repede posibil.

Nu s-a întâmplat nimic prea extraordinar în zilele în care am lipsit, însă săptămâna asta s-au întors acasă o parte din prietenele mele cele mai bune, iar Eva a venit în vizită pentru o săptămână, aşa că ieşirile în oraş şi şedintele foto au fost şi cu siguranţă că vor mai fi la ordinea zilei. Ieri am ieşit toat patru, iar azi am preferat să stăm pe acasă, pentru a testa noile baterii ale camerei mele. Pe lângă relaxare, m-am trezit eu mai cu moţ să încerc să conectez boxele de la PC la laptop. De menţionat e că nu le mai scosesem niciodată până astăzi şi bineînţeles că nu m-am uitat prea atent cum erau aşezate înainte de a le lua de la locul lor. Şi culmea, nici la laptop nu le-am putut monta, iar când să le pun înapoi la Pc, surprize - surprize: nu se auzea nimic. După vreo douăzeci de minute de sfătuit cu Eva, urcat şi dat jos de pe birou şi încercări nereuşite de a le face să funcţioneze, mi-am luat eu inima în dinţi şi i-am zis Evei:

- Sury, mă mai urc o dată, dacă mă curentez sau ceva să-i zici ... ştii tu cui ... ştii tu ce...

Şi atunci, la înălţime, mi-a picat mie fisa; încurcasem Input-ul cu Output-ul, aşa că le-am inversat şi bass-ul aproape că mi-a spart timpanele, dar important e că m-am descurcat singurică.

După toată aventura printre cabluri şi fire, am zis că ceva relaxant ar fi numai bun, aşa că am început să jucăm rummy, cu scorul final de 5-4, pentru mine cică. Numai presupun că e aşa, pentru că un joc a fost atât de aiurit, încât nici până acum nu ne-am lămurit cine a câştigat de fapt.

Aş mai sta la poveşti, dar mă opresc aici din două motive: nu vreau să-mi intru în pâine prea tare, că apoi mi-o iau în cap, iar Eva mă aşteaptă să mai jucăm vreo 10 jocuri pe puţin, aşa că ţineţi-mi pumnii. :D

Îmi pare rău

Îmi pare rău pentru inactivitatea de pe blog. Nu ştiu cât va mai dura, dar...

Remedii contra plictiselii

Ai scăpat de griji, şcoală sau facultate şi acum te cam plictiseşti, nu-i aşa? Pentru ce să pui mâna să citeşti ceva sau să faci un lucru util, când îţi poţi petrece timpul într-un mod mult mai plăcut! Dacă ai rămas cumva în pană de idei, iată câteva soluţii:

1.Cumpără-ţi Cosmote, cu cât ai mai multe minute şi sms-uri gratis, cu atât mai bine! Instalează-te comod în pat şi vezi pe cine ai chef să enervezi azi. Dacă eşti lipsit de prieteni, cum probabil că se întâmplă, de vreme ce te plictiseşti, formează numere aiurea şi sună în neştire, la orice oră din zi şi din noapte. Nu te ruşina să dai sms-uri perverse şi să faci invitaţii la cadouri de majorat a la Puya, că deh, doar trăim în era în care corpul este tot ce contează.

2.Ceva tare interesant, ce tot cu telefonul recent descoperit poţi face! Alege-ţi o victimă, ataşează #31# în faţa numărului şi dă-i bătaie. Sună de 1000 de ori pe zi, exaspereaz-o, scoate-i fire albe. Şi cel mai important, nu scoate un sunet! Adică să nu care cumva să îi zici vreo ceva, să se prindă cât de fraier eşti tu de fapt. Aa, şi nu te teme: ea e aşa naivă încât n-o să facă plângere nici la Poliţie, şi nici la Cosmote ca să-ţi afle numărul şi să te alegi şi tu cu ceva drăguţ din toată afacerea asta.

3.Asta e numai pentru bloggeri! Acum mă pregăteam să-ţi explic cu ce se mănâncă un blog, dar culmea e că ştii deja. Nici nu mai contează că al tău e de c***t, plin de articole Copy - Paste sau cu ştiri care nu interesează pe nimeni, ideea e că: Ai blog, eşti tare, frate! Apucă-te şi dă comentarii anonime pe la alte bloguri; cu cât limbajul e mai colorat, cu atât eşti mai bun! Nu te gândi prea mult când scrii comentariile, foloseşte ce cuvinte îţi vin cel mai bine în minte, că doar te confrunţi zi de zi cu ele, nu? Hai că totuşi nu vreau să zici că-s fată rea şi dau nişte exemple: "panaramă", "proastă", "idioată" etc. Tot ce ţi se zice ţie zilnic, numai că trecut la feminin. Şi încă ceva: din nou, nu-ţi face nicio grijă că victima ta fraieră se va prinde cine îi dă comentariile sau că nu le va aproba. De cum le vede, va fi tare entuziasmată şi de aia nu o să apară pe blog la ea niciodată, pentru că de emoţii că un ratat că tine o bagă în seamă, le va da respingere în loc de aprobare. Dar, stai calm, nu e totul pierdut; poţi încerca şi mâine, şi poimâine, şi în fiecare zi... până ce nu te mai plictiseşti!


PS: Acest post NU este un pamflet, însă are un caracter de AŞA NU! Sau na, acum fiecare cum îl interpretează.

Îmi cer scuze faţă de cititorii mei respectabili pentru limbajul folosit, dar chiar era nevoie.


Şarpele e odios nu pentru că muşcă, ci pentru că se ascunde ca să muşte. ;)

Blog Appeal

Am găsit pe blogul lui IlluzoricDream un quiz foarte interesant,
care îţi "spune" ce tip de blogger eşti. Va invit pe toţi să îl faceţi, îl găsiţi aici.
Rezultatul care mi-a ieşit se datorează în mare parte vouă,
cititorilor şi prietenilor mei...Vă mulţumesc!

Powered by Jocuri Online Apropo.ro

300

Poate nu e mare lucru, dar sunt ale mele şi...mă mândresc cu ele :)

Românii tot perverşi rămân

Fără să vreau, am făcut o constatare destul de suspectă în legătură cu ce mai caută lumea pe Google. Deşi până acum nu am făcut publice căutările după care este găsit zilnic blogul meu pentru că am mai văzut asta şi pe alte bloguri şi chiar nu îmi place să preiau ideile altora, de data asta nu m-am putut abţine.

Până acum nu prea am găsit căutări dubioase; cele mai multe erau după numele mereu sau după nume de articole, însă acum, după ce s-a terminat postul mare, se pare că românii au devenit perverşi (chiar puţin obsedaţi aş zice eu). Click pe poza de mai jos ca să vedeţi la ce mă refer : ))



Şi un sfat pentru cei care caută asta: nu mai intraţi, fraţilor, pe blogul meu, că sigur n-o să găsiţi aşa ceva pe aici. Şi în caz că vă întrebaţi, motorul de căutare îi duce pe pagina asta. Măcar de ar citi ce scrie acolo...

Un an de blogging

Abia acum am observat că ieri a fost 29 martie, ceea ce înseamnă că am împlinit un an de când sunt şi eu în blogosferă. E cam impropriu spus, pentru că timp de vreo 5 luni, nu am scris decât de 3 ori, pentru că ori îmi uitam contul, ori chiar nu aveam curaj să mă destăinui într-un jurnal online.

Apoi, de la sfârşitul lui august, am prins curaj şi am început să postez regulat, iar acum la câteva luni de la acel moment, mă declar un blogger mulţumit de el însuşi. Bine, că se poate mult mai mult de atât, e adevărat şi sunt conştientă de asta, dar eu sunt mulţumită totuşi de ce am făcut până acum. Aşa cum am zis încă din primul post, e o experienţă frumoasă, care sper eu să nu se oprească curând, cu atât mai mult cu cât datorită acestui blog mi s-a schimbat şi viaţa personală.

Sper că în anul acesta nu am dezamăgit pe nimeni cu posturile mele; deşi unele au fost copilării, altele aberaţii, eu mă simt mândră de blogul meu şi mă bucur sincer că am apăsat atunci pe acel buton "Creaţi-vă un blog!". Sunt curioasă dacă şi 29 martie 2010 mă va găsi tot aici, între voi, dragi colegi de blogosferă, care mă citiţi (sau nu) zilnic! :)

Mini-chat

După cum poate aţi observat, mi-am pus şi eu un mini-chat pe blog, gândindu-mă că poate sunt unii dintre voi care ard de nerăbdare să vorbească cu mine şi nu au id-ul de messenger. Aşa că spor la scris! :D

Top... dar nu ruşinică :P

M-am gândit că n-ar strica un top al comentatorilor pe blog - nu de alta, dar vreau să am şi eu o evidenţă aici, că să ştiu cum să mulţumesc :P Îl găsiţi pe dreapta, la mijlocul paginii. :)

P.S.

Ultimul post pentru seara asta, promit :D

Nu ştiu dacă aţi observat, dar de la un timp scriu cu semne de mess (mulţumită lui Adrian) şi cu diacritice (datorită Inkăi) Mersi încă o dată. Şi mersi şi vouă, cei care nu m-aţi uitat, deşi nu am mai scris foarte des în ultima perioadă :">

Hawaii

Din categoria locuri unde as vrea sa mor: Hawaii :X Mai multe detalii pe blogul Locuri de Vacanta, ca de obicei :)

Nou Look

Blogul meu drag are un nou look si mai ales un nou nume incepand din seara aceasta. Sper sa va placa si sa ramaneti in continuare cititori (fideli). Mersi din nou, Adrian, pentru tot ajutorul acordat! >:D<

Happy 2009!

Intre sesiunea de machiaj, unghii intens colorate in rosu si ultimele probe de garderoba pentru diseara, nu se putea sa nu intru pentru ultima data pe anul asta si pe blog. Va doresc din tot sufletul sa faceti in noul an tot ce v-ati propus de mult, sa fiti mai buni, mai intelepti si sa va bucurati de fiecare zi traita alaturi de cei dragi. La multi ani si sa aveti parte de un Revelion de vis!


P.S.: Eu o sa il petrec cu prietenii mei cei mai buni, la un alt home-party :D

Here I am :)

Sa nu credeti ca am uitat cumva de blog sau de cititorii mei, ce-i drept cred ca nu foarte numerosi, dar importanti :D Insa lipsa de chef din ultimele zile mi-a cam afectat si postarile de pe blog. Dar simteam nevoia sa scriu ceva, ca sa stiti ca sunt inca aici :)

C.B.B.S.A.

Iau o mica pauza de la tema la Literatura Universala pentru o stire de ultima ora. S-a infiintat Clubul Bloggeritelor Blonde Sub Acoperire.

De catre cine, daca nu de 2 zuze (in traducere libera, eu si Alecsa)... De ce se numeste asa? Simplu.

Bloggerite -> cred ca e evident :))
Blonde -> asta am fost la origini :-$
Sub acoperire -> acum numai suntem blondeeee :-"

Vrea cineva sa ni se alature? Oferta promotionala :D