joi, 30 octombrie 2008

Aici e marea...

Din lipsa de inspiratie si chef, dar mai ales dintr-o mare nostalgie, m-am decis sa dedic postul acesta unei poezii superbe, pe care am descoperit-o de ceva timp, insa nici pana acum nu stiu de cine este compusa. Si apropo, mi-ati fi de mare folos daca mi-ati spune :)

Aici e marea, aici e nisipul...
Suferinta a inceput in clipa in care am capatat glas
si chip.
Ce bine-ar fi fost,
Ce bine-ar fi fost sa te fi intalnit la inceputul lumii...
Acum stau singur pe tarm, atat de singur...
Urmele pasilor tai pe nisip apa le-a sters,
Vantul le-a sters...


marți, 28 octombrie 2008

Here I am :)

Sa nu credeti ca am uitat cumva de blog sau de cititorii mei, ce-i drept cred ca nu foarte numerosi, dar importanti :D Insa lipsa de chef din ultimele zile mi-a cam afectat si postarile de pe blog. Dar simteam nevoia sa scriu ceva, ca sa stiti ca sunt inca aici :)

duminică, 26 octombrie 2008

Inima e prea grea..

Simti aerul rece cum iti trece prin vene?
Miroase tare a toamna si la tine, nu-i asa?
Cerul e lipsit de stele si nici luna n-o mai poti vedea.
Timpul pare ca s-a oprit, sau poate doar a-ncetinit...
Poate ca n-o va mai lua din loc, asa cum ne-am dorit candva
Dar va ramane mereu momentul asta, cand inima e prea grea.
Cat as vrea sa treaca tot, sa ma trezesti cu glasul bland
Si sa-mi zici ca iarasi am visat urat...
Dar ma tem ca nu se va mai intampla,
Ca bratele tale in curand n-o sa ma mai vrea...
N-am ce sa fac, nu pot decat sa astept si sa sper,
Sa am credinta ca n-a fost totul fara un tel...

Am atins cerul si am cazut...

Am atins cerul si am cazut...
Si am simtit un ecou mut.
Nu era vocea ta sa-mi spuna ca regreti
Si nici macar dulcele tau glas sa-mi zica ca ma ierti.
Nu era nimic... nimic din ce candva era
Nimic din ce obisnuiam sa pot visa.
Eram doar eu si tu...nu noi...
Doar vant aprins si multe ploi.
Ce-as mai putea oare spera
Cand tot ce-a fost s-a dus ca floarea de nu-ma-uita?
Imi pare rau si bine-o stii
Caci ai fost visul meu din reverii...
Pacat ca nu fi-va mai nicicand la fel,
Acum, cand totul se preschimba-n efemer.

Nimic

Weekend-ul asta am aflat:

* cat de rau e sa combini whisky cu bere :))
* cat de nesimtiti pot fi unii;
* si cat de naivi altii;
* cum e sa te simti nimic unde candva erai totul ...

vineri, 24 octombrie 2008

Planuri de weekend

Asa cum era de asteptat, majoratul Andreei se lasa cu petrecere :> Asa ca in seara asta nu prea o sa ma gasiti acasa :-" Si nici maine, pentru ca ma duc intr-o scurta plimbare pana la Iasi :D Ne "intalnim" duminica poate, asta daca nu voi fi prea ocupata cu temele pentru luni. Deci, sa fiti cuminti pana vin! :)

joi, 23 octombrie 2008

C.B.B.S.A.

Iau o mica pauza de la tema la Literatura Universala pentru o stire de ultima ora. S-a infiintat Clubul Bloggeritelor Blonde Sub Acoperire.

De catre cine, daca nu de 2 zuze (in traducere libera, eu si Alecsa)... De ce se numeste asa? Simplu.

Bloggerite -> cred ca e evident :))
Blonde -> asta am fost la origini :-$
Sub acoperire -> acum numai suntem blondeeee :-"

Vrea cineva sa ni se alature? Oferta promotionala :D

miercuri, 22 octombrie 2008

Happy Birthday!

Happy B-day dear Andreea, Happy B-day to you!

sau, mai pe romaneste, LA MULTI ANI COLEGUTZA MEA >:D< Nu-mi vine sa cred ca a mai trecut un an, ca esti deja majora si ca poti sa faci tot ce-ti trece prin cap ;;)

Poate ca nu ma pricep la urari sonore, dar iti doresc din tot sufletul sa ai parte de o viata frumoasa langa cei dragi, multa sanatate si fiecare vis al tau sa devina unul implinit. Te iuby mult si esti cea mai buna prietena ever! >:D< [si sa nu uitam de: Bestulutz, Prosopel, Shumitza etc. - le stii tu si pe restul =)) ]

duminică, 19 octombrie 2008

Duminica...

Duminica dimineata... alarma aia nenorocita nu mai suna, in sfarsit, insa din cauza faptului ca am adormit aseara la 21:30, deschid ochii la 8 fix. Ma uit la ceas si tresar. Mi se pare ca am intarziat la prima ora. "Ei, si ce?!" - imi spun in gand - "aia de Stiinte poate tipa si fara mine in clasa". Ma uit pierduta pe geam si realizez intr-un final ca e duminica, insa nu ma dau jos din pat. E prea cald, prea bine. Si mie mi-e prea lene. Desi am multe de facut, nici nu ma gandesc sa cobor. Toate mai pot astepta inca o ora, doua... poate chiar pana maine. Si totusi, constiinta nu ma lasa sa zabovesc mai mult de 20 de minute in asternutul asa de cald. Imi amintesc de Diogo, cum m-a trezit el asta-vara... si poate nu o va mai face niciodata... Imi vine sa plang, insa imi pacalesc lacrimile sarind din pat. Ma indrept catre baie, iarasi nu curge apa. Si e asa de cateva zile... Ma intorc infrigurata in camera si privesc cu regret patul, constienta ca nu mai e cale de intoarcere... Incep sa merg prin casa, fara tinta, fara rost... Mii de ganduri imi alearga prin cap, insa nici unul nu e suficient de lent ca sa-l pot prinde si concretiza. Ma gandesc ca maine iarasi o sa fie luni...V-am mai zis ce mult urasc eu lunea? Daca nu, aflati acum, desi cred ca cu totii o uram. Poate pentru ca toate inceputurile sunt grele... sau poate pentru ca nu ne place cum suna: l-u-n-i ... Asta imi aminteste de filmul de ieri - "LOLITA". Cu greu am rezistat 2 ore si jumatate sa-l vad, insa asta m-a scutit de cele 130 de pagini care-mi mai ramasesera de citit... Ca pana in final, protagonistii sa moara... in acelasi an, la diferenta de cateva zile. Bizar. La fel ca viata uneori...


P.S.: Stiu ca nu postul asta nu are paragrafe si ca e greu de citit, dar nu ma simteam in stare sa mai apas "Enter" de atatea ori... si daca totusi cineva a ajuns pana la PS, ii multumesc ... :)

vineri, 17 octombrie 2008

Leapsa by me :D

Din dorinta de a recupera timpul pierdut in care chiar nu am mai apucat sa scriu pe blog, o sa fac o succesiune de posturi :) Intr-una din diminetile saptamanii care tocmai a trecut, mi-a venit o idee pentru leapsa: Ritualul de trezire.

Indiferent ca sunteti elevi sau studenti ori poate chiar aveti o slujba, ca va treziti "cu noaptea-n cap" sau sunteti norocosi sa deschideti ochii numai cu putin inainte de pranz, sunt convinsa ca fiecare are un ritual special pe care il urmeaza cu strictete in fiecare dimineata / zi. Si normal ca eu nu puteam face exceptie.

Deci, la mine lucrurile stau cam in felul urmator: La ora 6 fix imi suna telefonul. Desi ador melodia de la alarma si bineinteles pe Dima :"> , va spun cu toata sinceritatea posibila, ca la ora aia imi vine sa arunc telefonul unde vad cu ochii. Si tocmai de aceea, de fiecare data apas butonul "Amanare". Cele 5 minute de liniste de care mai am parte apoi mi se par uneori ca o fractiune de secunda, alteori nici nu mai am rabdare sa sune si a doua oara. Insa, de cele mai multe ori e prima varianta. Si chiar daca m-am trezit cat de cat, amanarea se face de trei ori. Asta la mine e "lege". Poate ma las influentata de "trei"-ul magic din basme sau poate e doar o deprindere. In oricare dintre variante, dupa maxim 15 minute, ma gandesc si eu sa ma dau jos din pat. Nu ma intind la povesti despre alegerea hainelor si toate celelalte, mai zic doar ca e nelipsita cafeaua de la 6:50.

Dar eu sunt curioasa de un lucru. Tu, Alecsa, cum te trezesti? ;;)

Friday is here :)

Da... e vineri si a mai trecut o saptamana de scoala. Am renuntat sa le mai numar, pentru ca am ajuns la concluzia ca nu-mi folosea la nimic. In fond, timpul nici nu poate fi accelerat, nici oprit, indiferent cat de mult am incerca prin orice mijloace sa facem asta. Mai exact, a trecut o saptamana grea, plina de tot felul de provocari, unele nu tocmai placute, altele de-a dreptul creative, inse esentialul e ca s-a terminat si ca totul va fi bine; sau cel putin asta imi tot repet de cand am ajuns acasa.

N-o sa ma plang in legatura cu cat de mult am avut de invatat - in fond ma asteptam la asta - si nici macar despre faptul ca mi s-a reprosat acum cateva zile ca "bat campii". Nici despre alte probleme pe care le-am avut si care par deocadata fara iesire. Insa solutia salvatoare e pe drum si o astept cu sufletul la gura :) Si nu va ganditi la nimic material, pentru ca nu despre asta e vorba ;))

Daa...stiu

...ca nu am mai scris de mult pe blog si ca atunci cand am facut-o au fost posturi cam scurte. Nu am uitat de blog, insa timpul chiar nu mi-a permis mai mult de atat. Promit sa ma reveansez cat de curand :) S-aveti un weekend exact asa cum vi-l doriti! :D

marți, 14 octombrie 2008

Chef = 0

Am multe de facut azi... si niciun chef ... imi ofera cineva vreo solutie? (:|

Si nu sariti cu raspunsul, stati la rand :))

luni, 13 octombrie 2008

Alecsa :>

  • Totul va fi OK maine;
  • Eu ma rog pentru tine
  • si NU O SA MORIIIIIIII >:D<

duminică, 12 octombrie 2008

Plus sau minus

Dupa audio-postul de mai devreme, o sa-mi iau rolul de blogger in serios, anume acela de a raspunde la intrebarea Alecsei: Cand ma simt "in plus"?

Daca se pune problema sa raspund la aceasta provocare, cred ca trebuie sa precizez in primul rand ca evit pe cat posibil situatia asta, tocmai din cauza penibilului si dezgustului pe care il simt cand ma confrunt totusi cu ea. In cazul in care ajung, fara intentie, in compania unor persoane cu care nu am nimic de-a face, sau si mai rau, pe care nu le pot inghiti, inevitabil apare acel "in plus". De fapt, eu l-as numi chiar "in minus"; daca tot nu ma pot integra intr-o discutie la care oricum nu tineam neaparat sa iau parte, prefer sa tac si sa ma gandesc la cu totul altceva, asteptand sa treaca timpul alocat companiei nefaste.

Problema reala este in cazul in care ma simt in plus alaturi de prieteni sau de persoanele la care tin. Atunci, in cazul meu, e adevarata drama. As prefera sa dispar si sa ma fac mica-mica de tot, decat sa stau si sa vad cum sunt ignorata. Insa asta nu prea mi se intampla, doar in cazul in care am facut eu vreo ceva, dar de obicei sunt cuminte. :-"

Septembrie, luni

Din fericire, nu mai e nici septembrie si, deocamdata, nici luni :) Dar imi place mult piesa si acum mi-am amintit de ea :D



Horia Brenciu - Septembrie, luni
Asculta mai multe audio Muzica »

Dimineti de septembrie, cu aroma de cafea,
Un nor fin ce se ridica simplu din tigara ta,

Te privesc in tacere, in oglinda imi surazi,
N-ai secrete, iubire, sau emotii sa ascunzi..

Ai vrea doar sa alungi conversatiile lungi
Acum.. septembrie, luni,
Vrei din nou linistea de-atunci cand toamna incepea
De luni.. septembrie, luni..

Te asezi langa mine si abia astepti sa-mi spui
Ca de azi pana maine e septembrie, e luni

Te privesc in tacere chiar atunci cand imi surazi,
N-ai secrete, iubire, sau emotii sa ascunzi..

Nopti si zile cu parfumul tau, acum, cand vara a trecut
N-au nevoie de cuvinte, nu, n-au nevoie.. de cuvinte...

Ai vrea doar sa alungi conversatiile lungi.. septembrie, luni
Vrei din nou linistea de-atunci cand toamna incepea.. septembrie, luni..


sâmbătă, 11 octombrie 2008

Azi...

* am frecat menta la greu si mirosea frumos;
* am fost la serbarea (stupida a) scolii;
* m-am intalnit cu diriga in timp ce beam un gin tonic;
* sunt Adela Popescu =)) (dupa mintea bolnava a unor copile de 11 ani);
* mestec guma cu aroma de pepene rosu;
* dau add si apoi ignore la greu

etc. etc. Si va rog nu aplaudati :D

Intre Nimic si Tot

O dimineata de octombrie...de fapt, rectific: o dimineata banala de octombrie. Si in plus, weekend. La fel de banal, banuiesc - desprins parca din poeziile lui Bacovia. Si eu ce fac? Nimic.
* Stau si ma uit la peretii mult prea albi pentru gustul meu.
* Ies afara si e prea frig.
* Il iau pe Diogo in brate, nici el nu are stare.
* Revin in casa, ma dau cu oja mov, poate imi vine cheful. Dar nimic.
* Incerc sa fac un eseu la latina, nu stiu cum sa-l incep.
* Deschid caietul de istorie, mi se face rau cand vad pasta albastra consumata pe liniile caietului.
* Intru pe mess, dar nu gasesc pe nimeni care mi-ar putea alunga starea. Raman totusi online.
* Ma apuc sa scriu pe blog. Un post despre... nimic-ul care ma inconjoara. Pe care probabil ca nu-l va citi nimeni :))
* Ma gandesc la ce-as mai putea face si nu-mi vine nimic in minte.
* Imi amintesc de un vers dintr-o poezie: Si dintr-o data, o raza-a aparut / Si parca vrea sa spuna : Nu e totul pierdut.
* Realizez ca asa e si gasesc motive sa zambesc.
* Ma gandesc la EL si ma simt mai bine. E placut sa stii ca esti nimic in raport cu Universul si totul pentru cineva.

Si uite asa nimic-ul se transforma-n tot ...

vineri, 10 octombrie 2008

Poate

Poate cineva sa te arunce de la tristete si cele mai negre ganduri la fericire si optimism? Si daca da, cum reuseste sa faca asta?

Cred ca e doar unul din misterele dragostei. :)

joi, 9 octombrie 2008

Versuri la minut

Imi miroase parul a fum si eu ma gandesc la tine
Am venit din nou acum, sper sa te gasesc la mine
Esti departe si ma doare, dorul roade tot mai tare

Stiu, sunt doar simple versuri, dar reflecta purul adevar. Asa ca, no comment! :-$

Am revenit...

... insa fara poze, iar de optimism nici nu poate fi vorba :/ Nu pot nega ca m-am simtit bine cu fetele si ca pizza a fost buna (fara celofan de data asta), insa ce te faci daca ai o mama, respectiv o matusa care inca au impresia ca mai ai ... ani. Am folosit "..." pentru ca inca nu m-am lamurit ce e in mintea lor; urmeaza sa le intreb, in episodul viitor, asta daca va mai fi vreo unul.

Insa seara a fost plina de morale:

1. Orice, numai sa nu depinzi de altii!
2. Daca stai departe de oras esti un om mort.
3.Ceea ce incepe prost nu are cum sa se sfarseasca decat si mai prost! (cam asta ar fi valabil pentru seara asta)

Prefer sa ma retrag, cred ca nu are nimeni chef sa citeasca despre ce zi naspa am avut eu azi :-j :)) Noapte buna! ;)

Super scoala :))

Hy everybody! :D

Incepe sa-mi placa tot mai mult la scoala, in conditiile in care ore nu prea mai facem si frecatul de menta e in floare. Sa vedem cat va mai tine asta, desi cel mai sigur numai pana luni. :-j Cu toate astea, in ultimul timp nu prea am mai avut chef de nimic, nu am mai ras, nu am mai fost eu. Nu as sti sa zic exact de ce, desi mi-am pus de nenumarate ori intrebarea asta in cele cateva zile de "repaus scolar".

Acum parca am mai iesit cat de cat din starea asta, datorita Alecsei care mi-a cantat la telefon (deci daca participa la Megastar, ea e urmatoarea castigatoare :X) Dupa ce am vorbit tot felul de chestii, nici mai mult, nici mai putin decat o ora, am ajuns la urmatoarea concluzie: Ce poate face un prieten dintr-o zi naspa... >:D<

In seara asta, pizza cu fetele. Sau poate un gin, ca n-am mai baut de multisor ceva mai "tare" :)) In fond, avem ce sarbatori, nu? 90 de ani de cand exista liceul, de parca fix de asta mi-ar pasa mie acum :/ Sper totusi sa revin mai optimista, eventual cu niste poze. Daca nu, poate maine... sau cu alta ocazie :D

miercuri, 8 octombrie 2008

Miss you :(

Vroiam sa ma multumesc cu leapsa Alecsei ca post pentru azi, dar m-am gandit totusi ca va era dor sa scriu ceva mai concret asa ca asta voi incerca sa fac ;)) Nu ma intind la povesti, spun doar ca am facut o singura ora din sase, ca toate zilele pana la sfarsitul saptamanii vor fi foarte lejere, ca e posibil sa nu facem vineri istoria etc. :X Deci, din partea mea numai de bine :D Sper ca si la voi e la fel ;))





P.S.: Miss you... :-<

Super Leapsa

Am primit o super leapsa de la Alecsa :X

BEST

1.Friend: Andreea
2.Vacation: 2003, Mamaia

3.Age: 18
4.Time of day: noaptea

5.Blog: Alecsa

WORST

1.Day of the week: luni
2.Time of day: dimineata

3.Food: laptele
4.Memory: moartea lui Felix :(
5.Song: Samim - Heater

CURRENTLY

1.With someone: da
2.Missing someone: iuby :((

3.Mood: happy :D
4.Wanting: sa nu facem vineri istoria :X

5.Dreaming at: mareeee :X soare :X vara :X

FAVORITES

1.Song: multeee - Enrique Iglesias-Hero, Dima Bilan-Never let you go, Simple Plan-Crazy etc.
2.Number: 3
3.Color: mov, rosu

4.Season: vara :X
5.State: Franta, Maroc
6.Food: pizza
7.Movie: Pe aripile vantului, Before Sunrise, Eurotrip =))
8.Artist: :-??
9.Pet: motanii mei Diogo si Zein :X si nurorile Pufy si Bubu :X

10.Sport: volei, patinaj, echitatie

YESTERDAY

1.What did you do: Scoala, somn, tema la engleza, frecat menta :X
2.Who were you with: colegii si apoi singura
3.Bad/Good day: pe undeva la mijloc ;))

4.Lose something: nu (cred) :D

TODAY

1.What are you doing now: ascult muzica si ma concentrez la leapsa asta :X
2.Today in general: Am facut o ora din 6, apoi am venit acasa cu Andreea si am facut pozeee, ca in vremurile bune :X
3.Wearing: trening rosu
4.What did you eat for breakfast: o felie de cascaval si o cafea
5.What did you eat for lunch: cartofi prajiti cu salata
6.What did you eat for dinner: inca nu e cina :))

7.Better than yesterday: pana acum, da :D

TOMORROW

1.Is: joi
2.Plans: sa merg la o pizza cu fetele :D
3.Dislikes about tomorrow: ora de desen :-&
4.Likes about tomorrow: iesit in oras :X

LAST

1.Person you saw: imaginea mea in oglinda se pune: -??
2.Person you talked on the phone: Andreea
3.Hugged: Andreea

4.Text Mesagged: Jully
5.IM: Alecsa

luni, 6 octombrie 2008

Pe plaja goala...

Pe plaja goala, un baiat si o fata... Nu s-au mai vazut niciodata pana atunci, nu stiu nimic unul despre celalalt... Doi straini aruncati fara voie de soarta in aceeasi intindere de nisip si langa necuprinsul albastru... Amandoi privesc aproape absenti marea ce se intinde infinita in fata lor, pentru amandoi timpul pare ca s-a oprit in loc si ca toate lucrurile din jur au disparut. Insa nici unul nu observa prezenta celuilalt, sunt poate mult prea egoisti pentru a privi in jur.

Dupa cateva clipe bune de liniste totala, in care doar marea le intrerupea visarea cu sunetu-i cristalin, cei doi se lasa imbratisati de valuri. Ca la un semn al destinului, intra deodata in spuma marii, care ii imbia cu vraja veche de secole. Nu se vad pana in secunda in care un val - poate si el un mesager al unui destin ce trebuia implinit - ii impinge tot mai aproape unul de celalalt. Baiatul o observa primul pe fata; nu e ca toate celelalte pe care le intalnise pana atunci. Are o aura magica, acel Ceva pe care el mereu il cautase, dar in zadar pana in clipa aceea. Cand privirile li se intalnesc, fetei nu ii vine sa creada ca are companie - era atat de obisnuita cu solitudinea ei, cu mediocritatea zilelor, ce-i pareau uneori nesfarsite, cu viata monocroma... - incat i se pare aproape ireal ca in acel moment nu mai era singura. Priveste cu teama in jur; nu stie de ce ii este cu adevarat teama: de valurile tot mai puternice, este necunoscut sau poate de ea insasi. Cateva clipe simte un fulger tracand prin ea; pentru un moment are impresia ca e unul real, declansat din cauza furtunii ce tocmai incepuse, insa ulterior realizeaza ca de fapt e un fulger provocat de propriile trairi. Pentru o clipa pare sa-si piarda echilibrul si poate ca asa ar fi fost daca el nu ar interveni la timp.

O prinde strans de mana si o aduce in siguranta la tarm. Desi nu sunt decat cativa metri, celor doi li se pare un drum nesfarsit. Nu se poate spune daca este din cauza valurilor imense care ii imping dupa propria lor voie sau din cauza picaturilor uriase de ploaie ce le acopera tot mai mult fata, insa un lucru este sigur: cei doi au impresia ca au petrecut ore bune incercand sa ajunga la mal. Desi e o straina pentru el, baiatul isi manifesta pentru prima data instinctul de protectie. Se simte multumit cand o asaza in siguranta dincolo de marea furioasa.

Ploaia necrutatoare ii izbeste violent, pare sa nu aiba mila pentru nimeni. Pe nisipul ud, se privesc din nou. Tacere mormantala. Vuietul marii dispare, la fel ca intreaga materie. Sunt doar ei, doua puncte minuscule in Univers, care ar fi putut pieri chiar in clipa aceea fara ca nimeni sa afle. Ochii curiosi ai fetei stabat albastrul profund al irisului lui pentru cateva clipe, apoi fara vreun motiv anume, coboara tot mai jos, oprindu-se instinctual asupra buzelor. O atrage caldura pe care o emana, in contrast cu frigul din trupul ei. Si el o priveste patrunzator, pare ca privirea trece dincolo de rochia alba, stans lipita de trupul mult prea ud.

Timpul se opreste, ploaia inceteaza sa-i mai ude, sunt doar fizic acolo, caci spiritelele lor s-au inaltat demult. Mana ei e inca intr-a lui, rece si tremuranda. Undeva, nu prea departe de ei, zace ingropata o pereche de pantofi de un alb odata pur, ce acum era patat de umezeala nisipului. Ea le-a dat drumul incet, chiar inainte de a intra in mare. I-a abandonat pur si simplu, negandindu-se ca daca el nu ar fi fost acolo, acei pantofi ar fi putut fi poate singura urma materiala a existentei ei efemere. Dar el a fost si era inca acolo.

Langa el, trece dintr-odata de la o stare la alta. Nu mai simte nici macar frigul, nici apasarea hainelor ude... Simte doar o moleseala, miscarile ii sunt tot mai lenese, pana simte ca va cadea in curand intr-un somn profund. Capul ii atinge fara sa vrea umarul; si nu se simte respinsa. El ii simte respiratia calda pe obraz si o lasa sa se aseze. Simte cum trupurile li se ating tot mai mult, dar nu e nimic staniu in asta, e aproape la fel de curat ca atingerea vindecatoare a ploii. La contactul cu rochia ei uda, tresare usor, dar nu da inapoi. O primeste langa el, ii da din caldura lui, ii ofera singurele lucruri pe care le avea in acel moment: companie si protectie.

Nu se stie cat au stat asa. Poate cateva minute, poate o ora, poate chiar o zi... Dar nu si-au spus nici macar un singur cuvant; privirile transmiteau mai mult decat ceea ce limbajul ar fi putut face. Din cand in cand, el ii priveste chipul. I se pare frumoasa si speciala. Si nu are nevoie sa stie mai mult. Fara sa-si dea seama, bratul lui drept o inconjoara si o aduce tot mai aproape de el. Deja nu mai simte materialul ud, ci doar caldura din sufletul ei. Fata a inchis de mult ochii. Si viseaza. Nici ea nu stie la ce. Dar simte ceva straniu, aproape la fel cu fulgerul dinainte. Numai ca de data asta, e sigura ca vine din adancul fiintei ei, dintr-un strat ce nu fusese niciodata atins pana atunci. Isi intoarce si ea privirea spre el, lasand sa-i fie descoperite toate simturile de existenta carora nici macar nu stia. Se privesc din nou in ochi si se imbratiseaza, doar pentru o fractiune de secunda. Sau, poate numai li s-a parut. Dar e imposibil sa fi avut amandoi aceeasi senzatie, simultan. Deci, totul a fost real. Si o repeta, parca pentru a-si confirma.

Fulgerele brazdeaza cerul si cei doi asista la un spectacol magnific al naturii. In freamatul lor, nu mai stiu daca e zi sau noapte, daca vor astepta rasaritul sau apusul. Pentru ca il vor astepta. Asa au hotarat de comun acord. Asta si-au spus si asa vor face. Dar pana atunci, raman asa pe nisip, ea cu capul in bratele lui, care-i managaie usor parul si cu buzele unite in cel mai pur sarut.

sâmbătă, 4 octombrie 2008

DiOgO

Profit de sambata asta ca sa va fac cunostinta cu un personaj foarte important din viata mea si pe care il iubesc foarte mult. Este vorba despre Diogo, unul din cei doi motani ai mei (cei doi barbati din viata mea, cum le mai zic eu =)) ). Am fost alaturi de el de cand s-a nascut si poate de aceea avem o relatie asa de speciala... Si nu numai ca pare sa inteleaga tot ce ii spui, dar imi si seamana: adora sa doarma si sa pozeze :> Ce sa va mai zic despre el? Ca are 1 an si 5 luni, este Taur si are si iubita :)) Si e adorabil :D (si n-o zic numai pentru ca este al meu ;)) )






vineri, 3 octombrie 2008

Vineri seara

Iarasi e vineri seara sau, in traducere libera, weekend. Si eu ce fac? Nimic prea interesant. Teme, dintr-un exces de zel; lectura, din acelasi exces presupun; conversatii cu prietenele cu care reusesc sa vorbesc mai mult sau mai putin in cursul saptamanii; desene animate, insa nu am rezistat mai mult de 10 minute, sa fie oare un semn ca m-am maturizat? Si, nu in ultimul rand, blog...

Pe de o parte imi pare rau ca scriu acum aici, preferam sa o fac in jurnal, dar din comoditate aleg varianta asta de fiecare data. Si da, recunosc, poate si dintr-o mica speranta ca cineva totusi are curiozitatea sa citeasca ceea ce incerc sa scriu din cand in cand. Pentru ca nu intotdeauna am inspiratie, nu mereu imi iese ceea ce vreau, dar, asa cum am mai spus-o si in alt post, o fac in primul rand pentru mine, apoi si pentru restul.

Sper ca macar voi sa aveti parte de un weekend mai frumos, desi daca acum cititi aceste randuri, cred ca puteti sa va alaturati mie ;))

joi, 2 octombrie 2008

Nesimtire in stare pura

Atunci cand ai prea mult timp liber, iti trec prin cap tot felul de intrebari, mai mult sau mai putin filosofice. Si cum azi nu a fost o zi prea aglomerata la scoala, am inceput sa reflectez asupra unui aspect cu care ne intalnim tot mai des in ultima perioada: nesimtirea.

Indiferent de mediu, mereu ne confruntam cu problema asta. Nu conteaza ca e vorba de scoala, strada sau un banal rand ... la un magazin, nesimtitii sunt. Si vor fi atat timp cat se cred "centrul universului".

Innascuta sau dobandita, cronica sau cu mici sanse de recuperare, nesimtirea umana se manifesta sub variate forme, de la cele mai usoare simptome pana la apogeu: sa te uiti in oglinda si ea sa se sparga de la atatea fite. Si acum, citind asta, ganditi-va bine: cate s-au spart din cauza asta? ;))
 
Filme Online Seriale Online