tag:blogger.com,1999:blog-3600576930263271332024-03-13T19:31:14.732+02:00Irina - AndreeaBlogging isn't a big thing -it's a milion little things.Irina - Andreeahttp://www.blogger.com/profile/15913908133682851157noreply@blogger.comBlogger438125tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-72219122106506024692018-04-10T20:32:00.000+03:002018-04-10T20:36:38.769+03:00Tacere<span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "georgia" , serif; white-space: pre-wrap;">Tăcerea îmi învăluie mintea ca o ceaţă de octombrie. Vreau să strig, să scot la suprafaţă tot ce e otrăvit înăuntru-mi, dar cuvintele refuză să mi se supună. Cu cât mă forţez mai mult să vorbesc, cu atât liniştea îşi croieşte drum mai adânc în mine. Cine sunt şi pentru ce trăiesc? Iată două întrebări la care nu am răspuns... Când îl voi afla, probabil voi fi Cineva, dar până atunci sunt un Nimeni.</span><br />
<span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "georgia" , serif; white-space: pre-wrap;"><br /></span>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "georgia" , serif; font-size: 26px; white-space: pre-wrap;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOYtB5c1C-hPDIbsasp41P51p1VIdYDctBXebGdVA4vXUzhPKKUrZkj6iIJfPALe0L_W9eBbDWSB8_s7THhsqKjD5xR_LAWUCJ_7Ek31YbZVPHtrutnjvWGno_v6NmRf2FWwtaeeeV4YQk/s1600/20171202_115940.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="1600" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOYtB5c1C-hPDIbsasp41P51p1VIdYDctBXebGdVA4vXUzhPKKUrZkj6iIJfPALe0L_W9eBbDWSB8_s7THhsqKjD5xR_LAWUCJ_7Ek31YbZVPHtrutnjvWGno_v6NmRf2FWwtaeeeV4YQk/s320/20171202_115940.jpg" width="320" /></a></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/06975543663380429683noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-77742216706480720672018-04-10T19:30:00.000+03:002018-04-10T19:30:06.622+03:00I Kill Giants*<br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
Monştrii pe care mintea noastră îi creează sunt cei
mai mari duşmani la care ne putem gândi. Nimeni şi nimic nu ne poate sabota mai
puternic şi mai destructiv decât proprii "demoni". Interiorizând
fiecare experienţă negativă pe care viaţa ne-o oferă, fără a o aborda într-o
manieră structurată şi fără a procesa pe deplin ce urmări aduce aceasta în
viaţa noastră, vom ajunge să adunăm în inconştient o sumă de frustrări nerezolvate
şi, de cele mai multe ori, nerecunoscute faţă de noi înşine.</div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
Nu
oricine se simte pregatit să discute cu cei din jur despre aspectele mai puţin
plăcute ale vieţii sale sau uneori cei din jurul nostru se fac brusc nevăzuţi
atunci când avem cea mai mare nevoie de ei. Trecând superficial peste
evenimentul declanşator, nu facem decât să adâncim tot mai mult sentimentele renegate
îndelung. Nu doar ca mulţi oameni aleg să nu vorbească cu ceilalţi despre ce
probleme au, punându-şi o mască de indiferenţă, dar de cele mai multe ori nici
măcar faţă de propria persoană nu avem capacitatea de a admite modul real în
care o anumită situaţie ne-a afectat viaţa. Introspecţia este privită cu
suspiciune şi cu scuza de a nu avea timp pentru aşa ceva, orice din mediul
exterior fiind fals-perceput a fi mai important decât a sta să ne analizăm
emoţiile şi modul în care acestea ne schimbă comportamentele.</div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
Într-o primă fază, este mai uşor să purtăm măşti
care acţionează ca un scut protector faţă de ceea ce ar putea declanşa o
investigaţie mai profundă din partea noastră sau chiar a celor din jur. <i><b>Dar pe
termen lung, cât de dăunător este să trăim în negare? </b></i>A nu ne întreba dacă
suntem bine cu noi, a refuza să admitem că evenimentele neplăcute fac parte din
cursul natural al unei vieţi şi a ne canaliza energia spre a ascunde de ceilalţi
cum ne simţim cu adevărat nu face decât să ne distrugă psihicul treptat, dar
sigur.</div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
Ajungem astfel la un punct în care
"monştrii" pe care noi i-am hrănit în timp devin tot mai puternici şi
apare senzaţia de pierdere a controlului. De obicei, acesta este punctul critic
în care cei apropiaţi constată cu uimire că ceva s-a schimbat, că persoana pe
care o cunoşteau se comportă diferit decât normal. În cazul fericit în care
mediul psihosocial al individului ajuns într-un impas este unul suportiv şi <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>receptiv, există şanse de a depăşi cu succes
acest episode fără consecinţe majore legate de bunăstarea psihică a persoanei. În
situaţia contrară, depresia şi anxietatea vor pune tot mai mult stăpânire pe
psihicul deja fragil, iar recuperarea va fi complexă.</div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
Monştrii pe care îi purtăm cu noi atârnă greu, ne
opresc din a face ceea ce ne-am dori cu adevărat şi se hrănesc din teama pe
care o resimţim dacă ne-am adresa mai des o banală întrebare: "Sunt
bine?". O abordare cât mai promptă a emoţiilor puternice resimţite la un
moment dat ne poate salva din punctul în care controlul asupra situaţiilor critice
este perceput ca fiind în totalitate extern, individul pierzând din vedere
capacitatea sa de a-şi ajusta emoţiile prin modificarea gândurilor automate
puternic negative care însoţesc situaţia de criză.</div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
Resursele de a scoate la suprafaţă emoţiile
negative şi de a le contracara se găsesc în fiecare dintre noi, trebuie doar să
fim dispuşi să ne acordăm răgazul de a ne asculta şi de a găsi metode de
adaptare pentru fiecare situaţie apărută în decursul vieţii noastre.</div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwnCkLpIP1KLpGxKxiwxRmr8p7_KdxDQQ2gebXgxzfAxKyntuR7oHUVPmNtqMjQKmoQduWguQib1hPQ3L-GCGVpN-chAjEeJ_hyphenhyphenGi6fYxhlsN8qgUDBAq0O_DAZ1J3TJYPpEvdHrmWkvRC/s1600/capture-20180410-190304.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="539" data-original-width="494" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwnCkLpIP1KLpGxKxiwxRmr8p7_KdxDQQ2gebXgxzfAxKyntuR7oHUVPmNtqMjQKmoQduWguQib1hPQ3L-GCGVpN-chAjEeJ_hyphenhyphenGi6fYxhlsN8qgUDBAq0O_DAZ1J3TJYPpEvdHrmWkvRC/s320/capture-20180410-190304.png" width="292" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<span style="background-color: #f4cccc;">*titlul şi ideea articolului au pornit de la <a href="http://www.imdb.com/title/tt4547194/">filmul</a>
cu acelaşi nume, vi-l recomand.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/06975543663380429683noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-63696624325002332272011-05-26T02:39:00.001+03:002012-08-30T10:55:55.884+03:00Diverse<div style="text-align: justify;">
N-o să înţeleg niciodată de ce atunci când merg cu microbuzul acasă îmi vine cel mai tare cheful de scris... Poate pentru că m-am gândit ca măcar odată să las căştile telefonului să zacă în <a href="http://irina-andreea.blogspot.com/2010/07/cum-sa-mergi-la-marire.html">poşeta de tip piton</a> şi să ascult mai bine muzica<a href="http://creativemonkeyz.com/roboti/robotzi-s01-ep-15-kidnapare/"> sufletului meu pur şi inocent</a> din mintea mea. Sau poate pentru că nu am la mine momentan nicio agendă pe care să scriu şi sacrific un seminar de Psihologia Vârstelor, pe care am notat doar două cuvinte: seminar introductiv.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Asta pentru că am N cursuri în mapa mea roşie norocoasă (sau nu?). Nu ştiu cum şi când a trecut timpul, dar luni începe sesiunea propriu-zisă, deşi mă simt de parcă aş mai fi avut pe puţin una semestrul ăsta. Portofolii peste portofolii, predate înainte de termen şi totuşi nu poţi fi întotdeauna atent la toate, aşa că iei 9 pentru că nu ai pus 4 capse la nişte amărâte de chestionare, teste, parţiale, alte teste, bonificaţii (nu că aş avea eu vreo una) - o adevărată "salată de legume" din domeniul viitoarei mele cariere minunate. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Chiar mă gândeam puţin mai devreme la ce-aş fi vrut să fac dacă nu voi fi psiholog şi singura concluzie la care am ajuns este că nu ar fi fost altceva ce să mă fi încântat mai mult (doar dacă ar exista o <b>facultate de visat cu ochii deschişi</b>; la aia sigur aş fi bursieră). Poate că aici nu dau mereu ce e mai bun din mine, dar măcar încerc întotdeauna să-mi urmez ţelurile la care mă gândesc cu mult înainte de a începe măcar activitatea. <br />
<del></del></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De exemplu, acum mă văd cu examenul de licenţă dat şi cu diploma în mână, plecând spre o plajă pustie, unde să fiu doar eu şi ...el, <b>oceanul</b>. Dar până atunci <i>Welcome back to reality! </i> </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
PS: Sper că voi avea răbdarea să transcriu pe blog atunci când ajung acasă. </div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Update: Da, am transcris după vreo 14 ore şi nu-mi place deloc ce-a ieşit, dar fie; îi voi da totuşi publicare ca să nu mă uite fanii chiar de tot... </div>
Irina - Andreeahttp://www.blogger.com/profile/15913908133682851157noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-85475384429714556982011-05-06T13:20:00.002+03:002011-05-07T20:28:57.166+03:00Poate...Poate au rămas cuvinte nerostite, silabe doar gândite<br />
Poate ai vrut să-mi spui adio şi eu nu te-am lăsat <br />
Poate ai vrut să mă-mbrăţişezi de bun rămas,<br />
Însă totul a rămas fără glas... <br />
<br />
Poate aşa a fost să fie, poate-a fost un vis <br />
Poate ai vrut să fiu coşmarul tău ori bucurie<br />
Poate trebuia să fie totul mai bine descris, <br />
Însă viaţa altfel ne-a promis... <br />
<br />
Poate va veni o zi în care vei putea ierta<br />
Poate amintirea mea spre soare va pleca <br />
Poate-o va arde cu lumina sa <br />
Poate mă vei uita!Irina - Andreeahttp://www.blogger.com/profile/15913908133682851157noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-75089028518605760912011-04-25T02:26:00.000+03:002012-08-30T10:52:01.842+03:00Ganduri la miezul noptii<div style="text-align: justify;">
De fapt va fi trecut de 2 A.M. atunci cand aceasta postare va vedea lumina <br />
<del>zilei</del> noptii, insa in lipsa unui alt titlu, merge si asa. Nu doar ca sunt o somnambula de ocazie, dar mai si scriu pe telefon, la zeci de km de casa, asa ca voi cere indurare pentru lipsa diacriticelor.<br />
<br /> </div>
<div style="text-align: justify;">
Pana sa va povestesc ce-am mai facut, imi voi permite sa sar peste partea cu "Fie ca Lumina Invierii..." si sa sper ca Iepurasul a fost pufos si ...la punga gros. Al meu mi-a facut cadou in avans o raceala zdravana, care s-a lasat cu pierderea temporara a vocii, stari febrile si altele din seria "raceala ta are o gripa!" (la naiba, mi-am amintit ca inca n-am reusit sa vad RObotzi pana acum, pentru ca al doilea cadou al Iepurasului a fost ceva mai dragut: o escapada la Piatra Neamt, unde site-ul oficial CM chiar nu vrea sa se incarce).</div>
<div style="text-align: justify;">
E ciudat ca acasa sau la camin nu aveam niciodata chef de blogguit, iar acum simt ca as putea scrie si un roman; precis insomnia e de vina!<br />
<br /> </div>
<div style="text-align: justify;">
Ce-am mai facut in rest?... Prezentari, inghetata Betty Ice cu menta si banane (ce-as devora acum una, dar gatul meu defect nu-mi permite), cursuri la care am dat Skip, vacanta luata in avans, dosare de practica, fise, portofolii, alte fise, cumparaturi, majoratul vara'mii, multa cafea si probabil altele care nu-mi vin acum in cap... Nu pot sa cred ca mai e o luna, apoi vine sesiunea, apoi anul 3 si licenta si apoi totul e gata... Cineva sa opreasca timpul, va rog!<br />
<br /> </div>
<div style="text-align: justify;">
Buuun, am ametit total sa tastez pe intuneric, asa ca v-am pupat si urati-mi somn usor...chiar am nevoie.</div>
<div style="text-align: justify;">
Until the next time, XOXO!</div>
Irina - Andreeahttp://www.blogger.com/profile/15913908133682851157noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-90891436423259736132011-02-19T11:10:00.002+02:002011-02-19T11:21:24.173+02:002010 + 1 Recunosc... aproape am uitat cum arată blogul şi mai ales butonul de "postare nouă", dar am ajuns (din nou!) la concluzia că oricât de mult m-ar bate cineva la cap să fac un anumit lucru, parcă mă încăpăţânez şi mai tare să opun rezistenţă. Totuşi, după <del>multe telefoane şi solicitări de a scrie din nou </del> un impuls de moment, iată-mă aici! Nu ştiu cine va mai citi sau nu, dar era păcat să ignor dorinţa care îmi şoptea discret să scriu câteva lucruri, ca să nu uit pe viitor că chiar am existat din octombrie şi până acum.<br />
<br />
E ciudat faptul că s-a schimbat anul, s-a schimbat şi vârsta mea, a început alt semestru şi totuşi nimic din toate acestea nu m-au mobilizat îndeajuns încât să scriu despre ele la momentul respectiv. Chiar au fost câteva chestii drăguţe şi altele mai puţin plăcute, iar per ansamblu ultimele luni au fost o continuă oscilaţie de la agonie la extaz. <br />
<br />
Din moment ce lucrurile urâte trebuie uitate, mă voi axa doar pe reuşite, dar nu pot să omit faptul că am o restanţă, asta ca să nu pot spune că nu sunt şi eu studentă în rând cu lumea! Cel puţin nu mi-am încălcat plusul şi se pare că voi rămâne la buget. (Pentru cine nu ştie despre ce este vorba, vedeţi <a href="http://i53.tinypic.com/250pkpu.jpg">aici</a> :). ) Acestea fiind spuse, îmi rămâne să văd care vor fi următoarele plusuri pentru anul 2011 (într-un timp scriam 2010 + 1, pentru că nu mă puteam obişnui deloc cu ideea de 11) şi chiar sper să nu-mi dea cu minus sau, mai rău, cu virgulă. :))<br />
<br />
Acum mi-aş dori să nu mai văd zăpada care se încăpăţânează să tot cadă de când m-am trezit, ci să îmi apară un soare mare şi un miros de primăvară, dar până atunci mă consolez cu noile episoade din <a href="http://www.youtube.com/user/CreativeMonkeyz">RObotzi</a>. Şi până apare unul nou, <b><i>stai să-mi fac un ceai..! </i></b><br />
<br />
<br />
Irina - Andreeahttp://www.blogger.com/profile/15913908133682851157noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-26334094751120350792010-10-25T13:07:00.004+03:002011-02-19T10:44:15.816+02:00Sunt momente<center><object height="33" width="448"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/gurapacatosului/3a187a330dfb76.swf"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><param name="flashvars" value="username=gurapacatosului&hash=3a187a330dfb76&miniMode=true"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/gurapacatosului/3a187a330dfb76.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" width="448" height="33" flashvars="username=gurapacatosului&hash=3a187a330dfb76&miniMode=true" ></embed></object> <br />
(play while reading.) </center><br />
<br />
Sunt momente ale uneor zile de toamnă în care simţi nevoia să te retragi în cei patru pereţi ai camerei tale încărcate de amintiri, să ignori orice mesaj supărător care încearcă să te invadeze şi să te tragă în afara zonei tale de confort şi să nu mai fii dispus să faci niciun compromis. <br />
<br />
Sunt momente în care, chiar şi după o lună întreagă de absenţă, îţi faci curaj să deschizi din nou Blogger.com, neştiind măcar dacă vei da Publicare cuvintelor care se chinuie să iasă, să se elibereze şi să-şi croiască propria cale spre a fi citite mai departe. <br />
<br />
Sunt momente în care ţi se întâmplă multe, dar nu ai timp şi chef să povesteşti nimic; doar câteva sms-uri pot să-ţi confirme după atâta timp că ceea ce a fost chiar s-a întâmplat, că nu ai vrut aşa mult să existe acel ceva magic, încât ţi-ai imaginat cu o tărie de nedescris, până când chiar şi tu poţi fi minţit/ă. <br />
<br />
Sunt momente când vrei cu disperare să ai persoana pe care o iubeşti lângă tine şi numeri orele până când o vei aştepta acasă cu masa pusă. Mâncare la plic, dar până la urmă nici nu contează, atât timp cât e pregătită cu dragoste: dragoste de apă, dragoste de sare, aproape că aş putea spune dragoste de...mare. <br />
<br />
Sunt momente în care nici nu realizezi cum a trecut prima lună de facultate, în care ai atât de multe de făcut, încât simpla relatare retrospectivă te îngrozeşte şi nici nu poţi să crezi că ai găsit resurse pentru a-ţi bifa totul pe lista ce are încă multe spaţii de completat. <br />
<br />
Sunt momente în care aştepţi la rândul kilometric de la tonetă albastră doar că să simţi din nou sentimentul simplu de a te plimba pe traseul 1 / 13, fără grijă că biletul la fel de albastru se va încăpăţâna să nu primească ştampila fără de care e inutil. <br />
<br />
Sunt momente în care cea mai bună prietenă a ta face 20 de ani şi ţie nu-ţi vine a crede că în curând urmezi; momente în care sacrifici orice pentru a-i găsi un cadou care să-i vorbească de la prima vedere, momente în care te enervezi mai rău decât ea pentru că lucrurile nu sunt aşa cum ar trebui să fie. <br />
<br />
Şi, în cele din urmă, sunt momente când, nefiind obişnuit/ă să ai puţin timp liber, nu ştii ce să faci cu el şi încerci să rezumi ultima lună în câteva rânduri, pentru a nu avea impresia mai târziu că nici măcar n-a existat...un automne où il faisent beau...Irina - Andreeahttp://www.blogger.com/profile/15913908133682851157noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-71450919161889928462010-09-14T14:58:00.001+03:002010-09-16T09:44:50.390+03:00Cinderella did not google Prince Charming<center>Se pare că în sfârşit a venit şi mult aşteptatul 13 septembrie, data de lansare a sezonului 4 din <span style="font-weight:bold;">Gossip Girl</span>, care continuă să rămână <span style="font-style:italic;">my number one</span> în top seriale preferate. Bineînţeles că pentru noi, cei din România, 13 s-a transformat în 14, iar subtitrarea lipsă nici nu mai contează când e vorba de ultimele bârfe din <del>New York</del> <del>Paris</del> New York + Paris. Cred că mulţi dintre voi ştiţi că iubesc ambele oraşe, deşi n-am fost încă în niciunul, aşa că sezonul şi mai ales episodul ăsta pare promiţător şi mai mult decât plin de surprize. Nu vreau să dezvălui prea multe detalii, poate mai sunt persoane care nu l-au văzut încă şi nu vreau să le stric elanul. Şi ca să nu las chiar în aer titlul postului, menţionez că este replica mea preferată din episodul curent, spusă de nimeni alta decât Serena van der Woodsen în persoană. :D <br /> <br />Dar ca să fac o balanţă între S. şi Blair, căci şi pe ea o admir, pot să spun că iubesc bentiţele ei, atât de mult încât m-am decis să vă arăt colecţia mea în devenire şi totodată să lansez provocarea celor care mă citesc şi au blog să scrie şi ei despre ceea ce colecţionează. Făcând poza, am realizat că nu am chiar aşa multe precum credeam şi că merge să-mi mai iau vreo câteva cu prima ocazie de cumpărături. <span style="font-weight:bold;"><span style="font-style:italic;">À la prochaine fois, bisou bisou!</span></span></center><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://3.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/TJG8u4HYvcI/AAAAAAAABQA/Xba6NbXqbF8/s1600/bentite.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="http://3.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/TJG8u4HYvcI/AAAAAAAABQA/Xba6NbXqbF8/s400/bentite.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5517398532028939714" /></a>Irina - Andreeahttp://www.blogger.com/profile/15913908133682851157noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-47023943442245895052010-09-10T04:10:00.006+03:002010-09-10T04:31:49.286+03:00Coca-Cola + somn ≠ LoveCe se întâmplă dacă ai o zi hiper-activă, dormi două ore şi, trezindu-te la 20:00, mai bei şi vreo 400 ml de Coca-Cola? Se întâmplă că e ora 4:30 şi eu încă nu dorm. :| Am încercat toate variantele, de la cele clasice cu oile şi melodiile de pe telefon, până la cea de creare a <span style="font-style:italic;">shopping wishlist</span>-ului pentru noul sezon, dar se pare că nimic nu merge şi noaptea asta e sortită a fi una albă. <br /> <br />Pentru că tot n-aveam ce face, am zis că n-ar fi rău să <br /><del>mai consum nişte curent</del> deschid puţin PC-ul şi să scriu câteva rânduri pe blog, pentru că ai mei cititori devotaţi erau (probabil not!) nerăbdători pentru veşti noi. Mare lucru nu am făcut, decât că <del>azi</del> ieri am fost într-o vizită fulger la Iaşi, în scop strict medical. La 12:00 am plecat, la 13:40 eram în taxi în drum spre dentist, dar bineînţeles că am întârziat până pe la fix din cauza traficului. Cum operaţiunea "verificat - strâmtat - salutat" nu durează mult, la 14:25 eram deja pe scări la Moldova, făcându-mi curaj să intru câteva minute la Leonardo. Deşi urăsc să merg singură la cumpărături, parcă ceva mă împingea să intru, poate - poate mai luam ceva pe ultima sută de metri, aşa cum mi se întâmplă în unele <a href="http://irina-andreea.blogspot.com/2010/07/cum-sa-mergi-la-marire.html">situaţii fericite</a>. Dar se pare că de data asta norocul n-a fost de partea mea, pentru că în lipsa unei păreri secundare nu m-am putut decide la nimic. Dar tot răul spre bine, pentru că am mers repejor înapoi la autogară, ca să-mi ocup locul rezervat pentru microbuzul de 15:30. Nici nu ştiu când am ajuns acasă, dar mi s-a părut că a fost cel mai scurt drum pe care l-am parcurs, poate şi din cauză că era un aer respirabil şi n-am dat peste niciun <a href="http://irina-andreea.blogspot.com/2009/04/daca-as-fi-avut-un-volvo.html">specimen dubios</a>. <br /> <br />Pentru că deja e 10 septembrie, mi-am amintit că fix acum 5 ani m-am mutat la noua mea casă şi pe vremea asta dormeam la parter pe o canapea, pentru că mobila mea nu venise încă. Ce vremuri şi cât curaj din partea mea să stau singură acolo într-o casă nouă... La început mă gândeam că o să am probleme cu adaptatul, că nu mă voi simţi "acasă", dar acum categoric sunt...<span style="font-weight:bold;">acasă</span>! Şi ar fi timpul să mă întorc în patul meu, poate voi putea adormi măcar acum, când am conştiinţa curată că nu am lăsat o altă zi să treacă fără să scriu pe blog.Irina - Andreeahttp://www.blogger.com/profile/15913908133682851157noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-39127586408365559262010-09-03T13:42:00.007+03:002010-09-03T14:07:38.955+03:00Dulapuri şi amintiriUnul din lucrurile pe care le urăsc mai mult decât însăşi toamna este să-mi fac curăţenie în dulap, iar când spun curăţenie <del>nu</del> mă refer <del>la maldărul de haine amestecate pe care n-am apucat să le pun la loc, ci</del> la schimbatul garderobei de vară cu cea de toamnă. Dulapul meu a fost săracul de el încăpător la vremea lui, adică acum vreo 5 ani, dar cum am încetat să mai cresc tot cam de pe atunci, lucrurile s-au adunat şi... fetele ştiu cum e senzaţia aia de "Îmi pare rău, dar chiar nu vreau să arunc lucrul X, chiar dacă nu-mi mai vine şi e clar că nu voi bea o poţiune de micşorare la fel ca <a href="http://www.imdb.com/title/tt1014759/">Alice</a>", "Bluza asta am purtat-o în prima zi din clasa a XI-a", "Când aveam fusta asta X s-a uitat la mine cu subînţeles" etc. <br /><br />Adevărul este că eu sunt genul de persoană care se ataşează de lucruri şi care asociază totul cu ceva. Nu e vorba doar de haine aici, ci şi de cele mai banale chestii. De exemplu, am şi acum pe undeva acel cercel portocaliu în formă de picior, a cărui pereche este la S., o scrisoare din 2000 de la M., poza cu mine şi Andreeea din clasa a doua când eram amândouă îmbrăcate în roz şi tunse scurt (poate îmi dă voie totuşi să o postez) şi alte chestii de genul, cu care nu ştiu ce voi face când o să mă mut la casa mea, dar probabil o să văd eu atunci.<br /> <br />Şi ca să revin la minunatul meu dulap, mi-am amintit scena din <a href="http://www.imdb.com/title/tt1000774/">Sex and the City: The Movie</a>, când Carrie îşi vede dressing-ul dăruit de Big. Cred că este visul oricărei fete să aibă un asemenea spaţiu de depozitare şi să-şi poată ţine la un loc toate hainele de vară şi de iarnă şi nu separat, de parcă <span style="font-weight:bold;">tu</span> - <span style="font-style:italic;">cea de vară</span> nu ai fi tot una cu <span style="font-weight:bold;">tu</span> - <span style="font-style:italic;">cea de iarnă</span>. Şi ca să completez ceva pe lista de dorinţe, vreau un program care să-mi genereze automat ţinutele, ca să nu mă mai gândesc în fiecare zi cu ce să mă îmbrac şi mi-aş dori că cineva să aibă răbdarea de a-mi aranja hainele pe culori. Hai că răbdarea aş avea-o şi eu, numai să obţin mai mult loc. Sper totuşi să nu regret "ofensele" aduse spaţiului de depozitare de care dispun şi să mă trezesc că la începerea facultăţii nu o să am loc nici pentru un sfert din lucruri.<br /> <br />Şi chiar dacă am aberat despre dulapuri şi amintiri, nu pot să nu îi mai zic odată <a href="http://prajituracupatrunjel.wordpress.com">Alecsei</a> <span style="font-weight:bold;">La mulţi ani!</span>, chiar dacă am înnebunit-o deja pe Facebook şi aseară la telefon. Deci, să fie party!Irina - Andreeahttp://www.blogger.com/profile/15913908133682851157noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-30112802674329019662010-09-02T17:14:00.009+03:002010-09-02T18:01:45.745+03:00Happy SS 16, sis!Recunosc! Nu am avut curaj să scriu nimic ieri, pentru că mă temeam să văd data care avea să apară deasupra postului: "1 septembrie 2010". Evident că nu îmi era frică de 1, pentru că în fond avem ce sărbători (<a href="http://irina-andreea.blogspot.com/2010/08/princess-of-ring.html">6 luni</a>), dar nu-mi plăcea cum sună partea cu "septembrie". Încă încerc să-mi aduc aminte de când am început să urăsc toamna, dar uitându-mă pe blog, văd că nici acum 3 ani, când am început să scriu, nu-mi era prea dragă. Totuşi când eram mai <del>tânără</del> mică parcă nu ţin minte să fi fost aşa mare impactul negativ pe care îl are acum asupra mea. Cum a dat puţin frigul şi umezeala, cum stau în pat ca o legumă şi nu mai am chef de nimic, dar pot măcar să mă felicit că am apucat să merg la <a href="http://irina-andreea.blogspot.com/2010/08/i-love-ice-cream.html">gelaterie</a>. Dar nu vreau să continuu cu lamentările tomnatice şi nici să postez vreo <a href="http://irina-andreea.blogspot.com/2008/08/venit-toamna.html">poezie</a> emo, ci să mă bucur pentru că vine singura zi din septembrie care merită - <span style="font-weight:bold;">3 septembrie</span>. Ştiu că e abia mâine, dar vreau să o iau din timp şi să fac urările necesare: <br /> <br />PAM - PAM! <a href="http://prajituracupatrunjel.wordpress.com/">Sis a mea</a> e <span style="font-style:italic;">disponibilă</span> şi mai <span style="font-style:italic;">sweet</span> ca niciodată! Cu alte cuvinte, a venit momentul pe care îl aşteptam încă de <a href="http://irina-andreea.blogspot.com/2009/09/happy-birthday-dear-sis-d.html">anul trecut</a>, cel în care îţi pot ura <span style="font-weight:bold;">Happy Super Sweet Sixteen!!! :*</span> Chiar dacă o să te sun şi la miezul nopţii să îţi zic cât te iubeee şi că sunt mândră că am o sis aşa mare, nu mă pot abţine să nu fiu prima care îţi scrie post pe blog. Am recitit mesajul de anul trecut, mi-au dat puţin lacrimile, m-am gândit la ce-aş putea să mai adaug şi nu pot să zic decât că sunt fericită că n-am lăsat lipsa temporară a netului şi alte probleme de "boboace" să ne strice relaţia. Îmi pare rău că n-o să fiu mâine acolo cu tine, dar într-o bună zi, sigur nu mai scapi tu de mine! :-" Şi pentru că o poză valorează cât 1000 de cuvinte, uite ce am încercat să fac până ne vom vedea personal: <br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://3.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/TH-7eABNW7I/AAAAAAAABPY/7Syl3WgVzpo/s1600/sis.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 287px;" src="http://3.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/TH-7eABNW7I/AAAAAAAABPY/7Syl3WgVzpo/s400/sis.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5512330593000315826" /></a>Irina - Andreeahttp://www.blogger.com/profile/15913908133682851157noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-88011578169476996812010-08-31T12:27:00.003+03:002010-08-31T12:30:45.168+03:00Maşina perfectă pentru doamne<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://3.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/THzLb2JRbII/AAAAAAAABOw/kkkNtJSMuQI/s1600/318932-car.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 209px;" src="http://3.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/THzLb2JRbII/AAAAAAAABOw/kkkNtJSMuQI/s400/318932-car.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5511503723245956226" /></a><br /><center>Genele pentru maşină sunt confecţionate dintr-un material flexibil şi se lipesc deasupra farului. Materialul este unul care nu atacă deloc vopseaua maşinii şi lipiciul este unul special creat pentru aşa ceva. Aşa că cine vrea să se evidenţieze în trafic, poate încerca foarte uşor să îţi personalizeze maşina cu gene false. Via: <a href="http://www.cancan.ro/actualitate/international/vezi-aici-cum-arata-cu-adevarat-o-masina-pentru-femei-121402.html">Cancan</a></center>Irina - Andreeahttp://www.blogger.com/profile/15913908133682851157noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-43212719223347415962010-08-30T11:04:00.003+03:002010-08-30T11:14:00.202+03:00Mail-ul de luni dimineaţă<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://1.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/THtoCmBtWmI/AAAAAAAABOo/pdjEcy1cQXc/s1600/images.jpg"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 197px; height: 175px;" src="http://1.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/THtoCmBtWmI/AAAAAAAABOo/pdjEcy1cQXc/s400/images.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5511112962794674786" border="0" /></a>Nu vreau să mă gândesc că e ultima zi de luni din august şi că săptămâna viitoare deja va fi toamnă de-a binelea. Mai bine vă arăt şi vouă ce mail am primit. Nu ştiu cine este autorul original, dar îi multumesc oricum pentru că mi-a făcut ziua un pic mai bună. :)<br /><br /><span style="font-weight: bold;"> Sunt recunoscător/recunoscătoare:</span><br /><br />Soţiei/soţului care sfoaraie toată noaptea,<br />Pentru că doarme acasă cu mine şi nu cu altcineva!<br /><br />Fiicei mele adolescente care se plânge că trebuie să spele vasele,<br />Pentru că înseamnă că este acasă şi nu pe străzi.<br /><br />Impozitelor pe care le plătesc,<br />Pentru că înseamnă că sunt angajat.<br /><br />Murdăriei de curăţat după o petrecere,<br />Pentru că înseamnă că am fost înconjurat de prieteni.<br /><br />Hainelor care sunt puţin cam strâmte,<br />Pentru că înseamnă că am destul de mâncare.<br /><br />Umbrei mele care mă însoţeşte,<br />Pentru că înseamnă că sunt afară la lumina soarelui.<br /><br />Podelei care trebuie ştearsă şi ferestrelor care trebuiesc spălate,<br />Pentru că înseamnă că am o locuinţă.<br /><br />Tuturor nemulţumirilor la adresa guvernului pe care le aud,<br />Pentru că înseamnă că avem libertatea cuvântului.<br /><br />Locului de parcare pe care îl găsesc tocmai la capătul parcării,<br />Pentru că înseamnă că pot să merg şi că am fost binecuvântat cu un mijloc de transport.<br /><br />Zgomotului pe care trebuie să-l suport de la vecini,<br />Pentru că înseamnă că pot auzi.<br /><br />Grămezii de rufe de spălat şi călcat,<br />Pentru că înseamnă că am haine de îmbrăcat.<br /><br />Oboselii şi durerilor musculare la sfârşitul unei zile,<br />Pentru că înseamnă aca am fost capabil să muncesc din greu.<br /><br />Soneriei care mă trezeşte în zorii zilei,<br />Pentru că înseamnă că sunt viu.<br /><br />Şi,în sfârşit,pentru e-mailuri,<br />Deoarece înseamnă că am prieteni care se gândesc la mine.Irina - Andreeahttp://www.blogger.com/profile/15913908133682851157noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-53464925183708682472010-08-29T15:28:00.016+03:002010-08-29T16:11:57.210+03:00Salvează-ţi viaţa în condiţii extremeAseară a fost prima dată după mult timp când m-am băgat în pat la ora 22:00. Dacă de obicei atunci abia îmi începeam plimbarea nocturnă, din cauza ploii, care se pare că anunţă sosirea neoficială a toamnei, am fost nevoită să sar peste ieşit şi să-mi revizuiesc programul. Pentru că şi aşa eram obosită şi mă dureau ochii de la PC, am zis că cel puţin mă voi uita la TV până adorm. Bineînţeles că n-am găsit nimic prea interesant până să mă ia somnul, dar atunci când am luat posturile din nou de la 1, am dat de o emisiune care tocmai începea pe Discovery: <span style="font-weight:bold;">Discovery saved my life</span>. Aşa cum era de aşteptat, mi-a sărit instant toată oboseala şi am urmărit-o cap - coadă cu mare interes. Aşadar, şase oameni au supravieţuit unor situaţii extreme datorită sfaturilor văzute la alte emisiuni de pe acelaşi post. Ce am reţinut? <br /> <br /> - dacă rămâi înzăpezit în maşină şi nu ai ghete călduroase, taie tapiseria maşinii pentru a improviza o încălţăminte anti-degerături; <br /> - dacă te prinde un rechin, pocneşte-l cât de tare poţi şi în mod repetat peste bot, singurul lui punct sensibil; <br /> - dacă eşti victima unui aligator, loveşte-l în ochi; <br /> - dacă eşti surprins de o avalanşă, în timpul căderii mişcă-ţi cât mai mult mâinile şi picioarele, pentru a crea "buzunare" de aer; <br /> - dacă naufragiezi şi pluteşti în derivă, obiectele din apă par mai aproape decât în realitate; <br /> - dacă cineva cade în gheaţă, trebuie să se agite şi să se mişte cât mai puţin şi să se ţină bine cu mâinile de marginea gheţii până poate fi salvat. <br /> <br />Sper să nu vă aflaţi vreodată într-o situaţie de genul, chiar dacă teoretic unele sunt aproape imposibile pentru ţara noastră, dar e mai bine să ştim ce putem folosi în condiţii de criză. După ce am văzut emisiunea, am reuşit să adorm cam greu, dar pe la 5:00 au avut grijă destui să mă trezească: un cocoş prea responsabil, un motor de maşină turbat şi trenul.Irina - Andreeahttp://www.blogger.com/profile/15913908133682851157noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-85226003938085391352010-08-28T20:06:00.015+03:002010-08-28T21:03:48.290+03:00I Love Ice-Cream<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://4.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/THlOEIIcFJI/AAAAAAAABOg/hGsyqDkG3KU/s1600/ice-cream-cones.jpg"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 291px; height: 363px;" src="http://4.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/THlOEIIcFJI/AAAAAAAABOg/hGsyqDkG3KU/s400/ice-cream-cones.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5510521451873834130" border="0" /></a>Chiar dacă nu avem prea multe locuri interesante în minunatul nostru oraş, era totuşi o nouă atracţie care îmi făcea cu ochiul de vreo lună, dar din diverse motive nu am apucat să merg până azi - gelateria<span style="font-weight: bold;"> I Love Ice-Cream</span>. Pentru localnici, e cea de lângă RDS, vizavi de biserică; precis aţi văzut-o, chiar şi aşa bine ascunsă cum e. O să încep prin a spune că nu este un post plătit sau mai ştiu eu ce fel reclamă ascunsă, doar scriu despre ce îmi place şi ce nu.<br /><br />Şi pentru că sunt eu mai critică de fel, o să încep prin a spune că ar trebui să-şi facă puţină publicitate şi să rezolve cumva treaba cu iluminatul. Pe cât de drăguţ arată ziua, pe atât de ciudate sunt luminile puternice care se aprind seara. Am trecut şi m-am uitat doar pe geam într-o zi pe la 21:00 şi aveai impresia că eşti pe masa de operaţie. :)) În rest, atmosfera e foarte...rece! Dar e de înţeles, având în vedere specificul locului, aşa că asta nu e decât o aluzie la faptul că după ce ieşiţi de acolo vă veţi simţi ca după un <a href="http://irina-andreea.blogspot.com/2010/07/costinesti-2010.html">film 7D</a>.<br /><br />Îmi plac mult măsuţele albe, de două persoane, cu şerveţele de bambus şi lumânări, colecţia de reviste, pe care chiar am răsfoit-o secvenţial şi internetul wireless, cu toate că mai bine nu-l foloseşti pentru a putea savura pe deplin minunata îngheţată. Şi acum ajung la plusul lor cel mai mare: o îngheţată absolut...perfectă! Mai bună chiar decât Betty Ice (şi cine a fost cu mine la o îngheţată ştie că eram maniacă după ea), mai cremoasă şi totodată mai variată în arome. Concluzia? Dacă încă nu aţi fost acolo, ocupaţi-vă o masă cât mai e vară şi lăsaţi-vă purtaţi până în paradis (şi eventual înapoi).Irina - Andreeahttp://www.blogger.com/profile/15913908133682851157noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-56119486222020455352010-08-28T19:34:00.005+03:002010-08-28T19:45:16.827+03:00Princess of the Ring<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://2.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/THk8Yzx_-UI/AAAAAAAABOY/sQFMronlR74/s1600/njl.jpg"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 137px; height: 122px;" src="http://2.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/THk8Yzx_-UI/AAAAAAAABOY/sQFMronlR74/s320/njl.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5510502015978961218" border="0" /></a><br /><center>Chiar dacă nu am urmărit The Lord of the Rings, măcar acum am un motiv să fiu <span style="font-weight: bold;">Princess of the Ring</span> - <span style="font-style: italic;">acel</span> inel care e capabil să-mi facă mâna să tremure, faţa să mi se înroşească şi inima mea să se conecteze cu inima lui / <a href="http://cipp26.hi5.com/">ta</a>! Îţi mulţumesc pentru că eşti alături de mine şi mă iubeşti exact aşa cum sunt! </center>Irina - Andreeahttp://www.blogger.com/profile/15913908133682851157noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-4850714620064720042010-08-27T17:09:00.003+03:002010-08-27T17:12:51.995+03:00De râs şi plânsSincer, nu ştiu dacă e de râs sau de plâns, dar tind să cred că amândouă sunt valabile. Mă sperie faptul că văd tot mai multe mesaje de genul şi nu pot să nu mă întreb ce naiba fac părinţii acestor copii şi de ce nu iau urgent măsuri? <br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://4.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/THfHwIU-4lI/AAAAAAAABOQ/m0U_E2ZPtOA/s1600/nklkl.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 211px;" src="http://4.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/THfHwIU-4lI/AAAAAAAABOQ/m0U_E2ZPtOA/s400/nklkl.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5510092298794230354" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://3.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/THfHv-M2Z9I/AAAAAAAABOI/6vGyQabt4hM/s1600/hjhg.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 77px;" src="http://3.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/THfHv-M2Z9I/AAAAAAAABOI/6vGyQabt4hM/s400/hjhg.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5510092296075765714" /></a>Irina - Andreeahttp://www.blogger.com/profile/15913908133682851157noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-24593313944775032762010-08-27T09:02:00.011+03:002010-08-27T09:29:30.864+03:00Ouă perverse şi seminţe<center>Dacă <a href="http://www.cinemarx.ro/filme/Alice-in-Wonderland-Alice-in-Tara-Minunilor-458644.html">Alice</a> avea impresia că poate să creadă "în 6 lucruri imposibile înainte de micul dejun", se pare că eu pot cel puţin să încep prin a vedea lucruri amuzante. Uitându-mă şi eu în frigider ca tot omul dornic de a-şi savura iaurtul cu müsli, ce credeţi că am văzut? O cutie de ouă. Ciudat, pentru că de obicei la mine în frigider ouăle stau în suportul lor special şi până acum niciunul nu mi-a trasmis mesaje <del>perverse</del> cu substrat cum au făcut-o acestea:<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://3.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/THdaDENJRQI/AAAAAAAABOA/K8KXKYESUdM/s1600/cei+mai+tari+in+oua.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 172px;" src="http://3.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/THdaDENJRQI/AAAAAAAABOA/K8KXKYESUdM/s400/cei+mai+tari+in+oua.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5509971677826073858" /></a><br />Acum ce să zic? Trebuie să recunosc că m-au binedispus maxim domnii ăştia, mă bate gândul să le trimit un email şi să le mulţumesc, dar parcă mai bine mi-aş vedea de treabă, poate se jenează şi renunţă la idee. A, şi apropo: aveţi un bonus pentru că aţi scris corect; mă aşteptam la orice formă între oo - uoule. <br /> <br />De fapt, cred că am devenit paranoică la faza cu gramatica, dar pur şi simplu nu mai suport să văd oameni care n-au treabă cu limba, dar se cred mari ... . Şi pentru că tot a venit vorba de nesimţire, nu înţeleg cum poţi să ieşi în oraş cu punga de seminţe ataşată şi să le crănţăni cu toţi amicii tăi cocalari stând în picioare în jurul tău, în timp ce <del>sora ta geamănă</del> perechea ta pitzi îşi rujează boticul cu cel mai kitsch-ios gloss. Nu mai spun unde ajung cojile, cred că e de la sine înţeles. Frustrată? Nu, deloc! Seminţe am şi eu acasă, doar că nu prea mă dau în vânt după ele, dar în caz de mă apucă vreo poftă, pot să mănânc şi în linişte, fără să mă admire cei care trec prin parc sau pe trotuar. Şi stau şi mă întreb: unde sunt gardienii în momentele alea? Ştiu! Mănâncă şi ei seminţe, dar undeva înăuntru ca să nu-i vadă nimeni. Ţeapă lor! :))</center>Irina - Andreeahttp://www.blogger.com/profile/15913908133682851157noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-53890621094828689882010-08-26T12:03:00.001+03:002010-08-26T12:05:38.560+03:00Mi-e scârbă!<center>Am ajuns la concluzia că aveam pretenţii prea mari de la biata <a href="http://irina-andreea.blogspot.com/2010/08/o-agramata.html">agramată</a>, când nici măcar un editor de revistă online nu e în stare să scrie corect.<br />Şi uite aşa, ajunge <del>idioata</del> idolul copiilor la mine pe blog. Oficial, mi-e scârbă!</center><br /><br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://3.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/THYuJRl58RI/AAAAAAAABN4/twSlfF5Q0Bc/s1600/cathjgks.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 356px; height: 400px;" src="http://3.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/THYuJRl58RI/AAAAAAAABN4/twSlfF5Q0Bc/s400/cathjgks.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5509641931010470162" /></a>Irina - Andreeahttp://www.blogger.com/profile/15913908133682851157noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-52719753210295048022010-08-24T12:21:00.004+03:002010-08-24T12:38:52.495+03:00Isteria cu Şofer de RomâniaNici nu mai ştiu exact <del>datorită</del> din cauza cui (nu zic datorită pentru că încă nu am câştigat nimic şi sunt cam sceptică la concursuri de genul) mi-am făcut cont pe <a href="http://soferderomania.promotor.ro/">Şofer de România</a>, dar acum am ajuns să-mi petrec prea mult timp schimbând voturi cu restul <del>disperaţilor după</del> aspiranţilor la mult-visatul Opel. La drept vorbind, maşina în sine nu mă încântă foarte mult, dar posibilitatea de a fi un călător independent e foarte tentantă chiar şi pentru mine. Aşa că dacă vreţi să mă ajutaţi cu un vot, puteţi face <a href="http://soferderomania.promotor.ro/Irina-Andreea">aici</a> un click, durează doar 10 secunde. :D <br /><br />Şi tot în legătură cu maşinile, mă tot înnebuneşte lumea la cap cu întrebarea "De ce nu faci şcoala de şoferi?" Pentru că n-am chef şi n-are rost, de aia! De ce să învăţ să conduc într-un oraş ca Huşi, pentru ca mai apoi să-mi fie frică să ies pe străzile din Iaşi? De ce aş lăsa acel carton să-mi ocupe un loc în plus în portofel, dacă oricum nu voi conduce ceva propriu momentan? Off, e greu să <del>găseşti un mix bun</del> îi convingi pe toţi că ai tu ceva în cap când faci nişte afirmaţii.<br /><br />Şi ca să sar din nou de la una la alta, mă declar fană <span style="font-weight:bold;">Jacobs Ice Coffee mentă</span> şi regret că l-am încercat abia acum, când vara e pe ducă. Chiar nu-mi place partea asta a anului, când încă e cald, dar se simte cum se apropie toamna cu paşi lenţi, dar prea siguri.Irina - Andreeahttp://www.blogger.com/profile/15913908133682851157noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-46135653497892016152010-08-18T15:24:00.002+03:002010-08-18T15:27:25.533+03:00O agramată<center>Lăsând la o parte faptul că unii sunt certaţi rău de tot cu cratimele<br />sau cu semnele de punctuaţie, asta mi se pare prea de tot.<br />Deci spuneţi-mi, vă rog, că aşa ceva nu există pe bune!<br /><br />PS: Click pe poză pentru a vedea mai bine despre ce e vorba!<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://2.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/TGvRUnYG7EI/AAAAAAAABNk/N4lAr3vEtBY/s1600/cats.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 207px;" src="http://2.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/TGvRUnYG7EI/AAAAAAAABNk/N4lAr3vEtBY/s400/cats.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5506725121488251970" border="0" /></a></center>Irina - Andreeahttp://www.blogger.com/profile/15913908133682851157noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-91270683920603394292010-08-18T14:07:00.005+03:002010-08-18T14:28:37.794+03:00Pretty Little Liars<center><blockquote>Motto: <span style="font-style: italic;"><span style="font-weight: bold;">Two can keep a secret if one of them is dead.</span></span></blockquote><br /><br />Hello, people! :D Iar am cam dispărut de prin peisaj, dar nu cred că e aşa un mare regret pentru nimeni. Parcă mi-e şi groază să mă gândesc că e aproape sfârşitul lui august şi nu am mai făcut nimic interesant. De fapt, zilele trecute mi-am omorât timpul cu un serial proaspăt descoperit, pe care îmi permit să vi-l recomand ca fiind o combinaţie subtilă de bârfe, mistere şi intrigi mai ceva ca la New York. Este vorba despre ecranizarea cărţilor Sarei Shepard -<br /><span style="font-weight:bold;">Pretty Little Liars</span> - într-un serial ce vorbeşte despre prietenie sau mai degrabă despre faţa ascunsă a unor persoane ce pretind a-ţi fi prieteni. Vă las doar intro-ul să vedeţi cam cum arată şi un <a href="http://www.kickasstorrents.com/search/pretty%20little%20liars/">link</a> de unde puteţi downloada cele 10 episoade existente. Şi cum până în iarnă nu vor mai fi noi episoade din PLL, iar <span style="font-weight:bold;">Gossip Girl - sezonul 4</span> începe în septembrie, cred că oficial sunt în căutarea unui nou serial de urmărit, aşa că puteţi sări cu recomandările. <br /><br /><object width="425" height="344"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/48k9_cdc6x0?fs=1&hl=en_US&color1=0x402061&color2=0x9461ca"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/48k9_cdc6x0?fs=1&hl=en_US&color1=0x402061&color2=0x9461ca" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="425" height="344"></embed></object></center>Irina - Andreeahttp://www.blogger.com/profile/15913908133682851157noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-69859674400810781502010-08-08T13:23:00.001+03:002010-08-08T13:27:08.607+03:00ii..Pufuletii :X<center><span style="font-weight: bold; color: rgb(204, 51, 204);">Adorabil!</span><span style="font-weight: bold;"><br /></span><br /><object width="425" height="344"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/iP1ph0k-cto&hl=en_US&fs=1"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://www.youtube.com/v/iP1ph0k-cto&hl=en_US&fs=1" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="425" height="344"></embed></object></center>Irina - Andreeahttp://www.blogger.com/profile/15913908133682851157noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-76235274770418512352010-08-07T13:48:00.001+03:002010-08-07T13:55:26.373+03:00Triumf<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://3.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/TF07cm2xzJI/AAAAAAAABNQ/jq0LN5K49Bc/s1600/sun-moon.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="http://3.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/TF07cm2xzJI/AAAAAAAABNQ/jq0LN5K49Bc/s320/sun-moon.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5502619682369293458" /></a><br /><span style="font-style:italic;"><center>Soarele se-nălţă, <br /> Luna se înalţă <br /> Şi spun: <br /> Această dragoste nu va dura. <br /> Soarele nu-mi este tată, <br /> Luna nu-mi este mumă, <br /> Ca să poată curma <br /> Dragostea noastră. <br /> <br /> Poţi fi tu tată, <br /> Poţi fi tu mumă, <br /> Nicicând n-ai să poţi <br /> Să ne desparţi.</span><br /><br /><span style="font-weight:bold;">(poezie incă, anonimă)</span></center>Irina - Andreeahttp://www.blogger.com/profile/15913908133682851157noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-360057693026327133.post-73786021279682653722010-08-07T13:41:00.002+03:002010-08-07T13:53:16.731+03:00După o ploaie<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://1.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/TF069qTn5bI/AAAAAAAABNI/iMAIxYbcPjw/s1600/staresun2.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="http://1.bp.blogspot.com/_EUSlt9NDicg/TF069qTn5bI/AAAAAAAABNI/iMAIxYbcPjw/s320/staresun2.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5502619150719641010" /></a><br /> <center><span style="font-style:italic;">Uite, cerul se-nseninează, <br /> Rândunelele se fugăresc, <br /> Ca peştii, peste mestecenii uzi <br /> Şi ţie-ţi vine să plângi? <br /> <br /> În curând, în sufletul tău, <br /> Pomii lucioşi şi păsările-albastre, <br /> Vor fi o icoană de aur. <br /> Şi tu plângi? <br /> <br /> Cu ochii mei <br /> Văd într-ai tăi <br /> Doi sori micuţi. <br /> Şi tu zâmbeşti? </span><br /><br /><span style="font-weight:bold;">(Richard Dehmel)</span> </center>Irina - Andreeahttp://www.blogger.com/profile/15913908133682851157noreply@blogger.com0