Pisica fraieră

Mai mare decât mine cu 3 ani, mustăcioasă, mare şi fraieră. Motanii miaună şi se dau la ea pe messenger, dar ea nu nu nu. Ea tânjeşte după bucăţica de şuncă prinsă de marginea celui mai înalt dulap din bucătărie,unde nu poate ajunge.Şi pofteşte la ea,şi salivează şi nimic. Nu poate să ajungă, pur şi simplu. Pentru că nici şunca nu vrea să fie înghiţită. Acum ea stă că o fraieră ce e, întinsă pe jos şi da cu lăbuţa spre gustărica pe care nu o poate avea. Dă cu lăbuţa aşa în aer. Şi oboseşte, şi se plictiseşte. Apoi o iau durerile. Ba de spate, stomac, cap şi tot ce o mai poate durea pe o pisică. Eu îi spun că e de la bătrâneţe, dar ea batman batman. Intră într-un extaz fantastic plin de bucurii doar când se gândeşte la motanul care ar putea să-i facă masajul mult dorit anti-durere de spate. Dar nu se poate. Nu nu nu. Ce ar mai fi de făcut? Nimic. Ce trebuie să reţineţi voi? Nimic. Doar mă lăudam cu ea.

PS: O găsiţi la blogroll

Via: Alecsa. Te iubeeee, sis >: D<

Un-Hugable

Ştii cum mă simt acum..?

ca ursuleţul de plus din copilărie, care a fost preferatul tău când erai mic
şi apoi când creşti îl laşi acolo şi îl mai ştergi din când în când de praf,
dar niciodată nu îl mai îmbrăţişezi...:-<

Plouă...

[Şi plouă, plouă, plouă peste inima mea...]

Şi am făcut dragoste cu ploaia, am lăsat-o să-mi invadeze sufletul şi să-mi clătească inima.
E nouă acum, lipsită de găuri şi venin, însă nu se ştie pentru cât timp mai e disponibilă să aştepte.
Dacă o regăseşti în drumul tău, nu eşti obligat să o iei, dar cel puţin nu păşi peste ea.
Aşaz-o undeva la loc sigur şi las-o acolo...te va privi din umbră până o vei recunoaşte.
E inima ta, a fost a ta mereu şi ar mai putea fi încă...Doar dacă...nu e prea târziu.

Crede în tine!

Nu ştiu de ce, dar azi imediat după ce am ieşit de la proba de engleză oral,
mi-a venit în cap melodia Crede de la Voltaj.




Şi dacă este vreo reţetă a succesului în viaţă, aceea e cu siguranţă încrederea în forţele proprii. Chiar dacă uneori avem cu toţii momente în care ne simţim descurajaţi, fără nicio speranţă şi în pericol de a cădea în prăpastie,
până la urmă încrederea este cea care ne scoate la suprafaţă.

Şi e cu atât mai bine dacă are cine să ţi-o redea...

P.S.: Am mai adăugat un 10 pe fişa de examen...Thanks, Lady Di!

Ireversibil

Era frumos când încă mai credeai în poveşti, nu-i aşa?
Când visai că într-o bună zi calul alb, cu prinţul inclus chiar va veni, răpindu-te din prăpastia în care te afundai tot mai mult cu fiecare zi ce trece...
Când erai doar un copil naiv, care spera într-un viitor ce părea imposibil chiar şi de dorit...
Când ce-ţi doreai cel mai mult era să fii alături de el şi să-l poţi privi în ochi...
Când pentru o singură îmbrăţişare, erai în stare să traversezi munţi şi mări...
Când luptai cu toţi pentru că nimeni nu putea interveni între voi...
Când printr-un singur cuvânt, îţi lua durerile cu mâna...
Când simţeai că inima e mai mult decât o bucată de carne...
Când el era centrul universului tău...

Păcat că ai fost neatentă şi ai scăpat globul de sticlă plin de iluzii şi totul s-a destrămat... Ireversibil.