După o ploaie

Uite, cerul se-nseninează,
Rândunelele se fugăresc,
Ca peştii, peste mestecenii uzi
Şi ţie-ţi vine să plângi?

În curând, în sufletul tău,
Pomii lucioşi şi păsările-albastre,
Vor fi o icoană de aur.
Şi tu plângi?

Cu ochii mei
Văd într-ai tăi
Doi sori micuţi.
Şi tu zâmbeşti?

(Richard Dehmel)