Intre sesiunea de machiaj, unghii intens colorate in rosu si ultimele probe de garderoba pentru diseara, nu se putea sa nu intru pentru ultima data pe anul asta si pe blog. Va doresc din tot sufletul sa faceti in noul an tot ce v-ati propus de mult, sa fiti mai buni, mai intelepti si sa va bucurati de fiecare zi traita alaturi de cei dragi. La multi ani si sa aveti parte de un Revelion de vis!
P.S.: Eu o sa il petrec cu prietenii mei cei mai buni, la un alt home-party :D
miercuri, 31 decembrie 2008
joi, 25 decembrie 2008
Emply place. Empty heart.
Aseara, l-am asteptat pe Mosul sa mi te aduca cadou. El e bun si batran si mereu are daruri pentru copiii cuminti. Nu stiu cat de cuminte am fost, dar copil cu siguranta. Chiar daca nu mai sunt 'pustoaica' de alta data, tot copilul tau am ramas. Si trebuia sa ma cresti, mai tii mine? Trebuia numai. Insa in zadar am stat cu nasul lipit de geam si am cautat cu privirea sania Mosului; nu am vazut nimic altceva decat cateva stele fara nume, ce straluceau parca pentru a-mi aminti frumusetea serilor de vara pe care le petreceam impreuna. Pana la urma, am adormit, rapusa de durerea de a nu te recupera. Mosul a trecut pe aici, insa dimineata nu te-am gasit, nici sub brad, nici nicaieri. E imposibil sa te fi adus totusi; ti-as fi recunoscut parfumul imediat, iar pasii tai mi-ar fi sunat inzecit in minte. Se pare ca a uitat de rugamintea mea, de visul meu arzator. Sau poate s-a temut ca iubirea noastra ar fi topit putina zapada ce se asezase timid in Ajun...
Si azi te-am asteptat. Insa locul tau la masa a ramas gol... Iti simteam numai prezenta acolo si uneori auzeam soapte mute, ca dintr-un vis indepartat. Mi-ar fi placut sa te pot atinge, sa putem fi iarasi NOI, sa ma tii de mana si sa imi spui cele doua cuvinte care mi-ar fi redat fericirea, ce imi pare deja pierduta de secole. E poate prea devreme sa spun ca mi-e enorm de dor de tine, insa o voi face. Orice dispare in timp, insa nu si ceea ce ne-a legat pe noi. Imi pare rau ca asa a iesit anul asta; poate e totusi cineva mai presus de vointa noastra.
In fond, nici fulgii nu cred ca ar vrea sa se desprinda din Cer si sa cada pe pamant, unde mainile oamenilor de rand le strica puritatea. Poate si ei prefera inaltimile, insa asta le e menirea... si, cand vine timpul, trebuie sa se desprinda, sa isi parareasca fericirea de a fi parte din ingerii lor. Suna frumos, insa acum chiar nu mi-as fi dorit sa fiu un fulg...
Si azi te-am asteptat. Insa locul tau la masa a ramas gol... Iti simteam numai prezenta acolo si uneori auzeam soapte mute, ca dintr-un vis indepartat. Mi-ar fi placut sa te pot atinge, sa putem fi iarasi NOI, sa ma tii de mana si sa imi spui cele doua cuvinte care mi-ar fi redat fericirea, ce imi pare deja pierduta de secole. E poate prea devreme sa spun ca mi-e enorm de dor de tine, insa o voi face. Orice dispare in timp, insa nu si ceea ce ne-a legat pe noi. Imi pare rau ca asa a iesit anul asta; poate e totusi cineva mai presus de vointa noastra.
In fond, nici fulgii nu cred ca ar vrea sa se desprinda din Cer si sa cada pe pamant, unde mainile oamenilor de rand le strica puritatea. Poate si ei prefera inaltimile, insa asta le e menirea... si, cand vine timpul, trebuie sa se desprinda, sa isi parareasca fericirea de a fi parte din ingerii lor. Suna frumos, insa acum chiar nu mi-as fi dorit sa fiu un fulg...
Dedicatie :D
Pentru ca la tine nu e zapada si pentru ca te iuby mult, sa fie cu dedicatie pentru tine, pisy :> >:D<
miercuri, 24 decembrie 2008
Craciun Fericit!
Dupa ultimul post, mi-e greu sa-mi mai gasesc cuvintele, asa ca las aceasta 'felicitare' facuta de mine sa transmita ceea ce vroiam sa urez tuturor prietenilor si cititorilor mei.
luni, 22 decembrie 2008
Un ultim TE IUBESC!
Cum ai putut dupa un an si 4 luni sa o preferi pe ea? Cum ai putut sa renunti la mine atat de usor pentru o amica oarecare? Chiar asa de rea am fost, chiar asa de mult ti-am gresit, atat de rau m-am purtat cu tine, incat sa zici ca pretul platit e prea mic? Nu inteleg, oricat de mult as incerca, nu am cum sa te inteleg. Poate ca n-o sa ne mai vorbim niciodata, poate ca astea sunt ultimele cuvinte pe care ti le mai adresez, dar poate Cineva acolo sus a stiut ce face atunci cand mi te-a scos in cale si intr-o buna zi o sa te readuca la mine. Poate... Speranta se zice ca moare ultima, dar a mea erai tu. Si daca tu ai plecat, ea s-a dus odata cu tine. Sper sa iti gasesti fericirea alaturi de altcineva, sa ma poti uita cat mai curand, pe mine, cea care ti-a gresit atat de mult, dar care te-a iubit enorm.
Din tot sufletul meu, un ultim TE IUBESC!
Din tot sufletul meu, un ultim TE IUBESC!
duminică, 21 decembrie 2008
Scrisoarea lui Mos Craciun
Citind presa, am dat peste ceva emotionant si, totodata, atat de trist...
“Poate am îmbătrânit prea repede, poate am început să uit, poate nu vă mai pasă, dar parcă nu mai e nimic ca pe timpuri. Cu fiecare iarnă trecută peste mine, cu fiecare an strâns în barbă şi-n amintire, mi-e tot mai greu să fiu Moş Crăciun într-o lume în care nu mai poţi să intri pe fereastră, ci trebuie să suni la interfon dacă vrei să faci surprize, dacă vrei să-ţi iasă minunea.
Stau câteodată şi mă gândesc la ce frumos era când şi eu, şi mulţi dintre voi, eram mai tineri. Aveam atât de puţine, dar ne bucuram aşa de mult de prima zăpadă, încât nu ne mai trebuia nimic, ne ajungea că suntem fericiţi în jurul bradului şi-n mijlocul unui anotimp cum altul nu-i. Copiii erau copii, sinceri şi naivi, nu stăteau pe messenger, ci pe derdeluş, nu umblau după telefoane mobile, ci doar prin bucătăria bunicilor, căutând cozonaci şi mere coapte. Înţelegeam altfel totul, abia aşteptam să mi se lipească nările de frig şi să- mi aud renii nechezând printre nămeţi. În vremurile acelea, eram întâmpinat cum se cuvine, eram respectat şi iubit, pentru că dăruiam din inimă şi primeam din suflet.
În vremurile acelea, eram cineva. Şi mi-era tare bine. Astăzi e din ce în ce mai greu. Bat la uşi, ferestre şi suflete, de obicei închise, iar când mi se deschid văd feţe triste. Cu jumătate de gură mi se spune că nu sunt primul Moş Crăciun pe ziua de azi, că au mai încercat şi alţii figura, că nu se mai poartă barba mare şi nu se mai asortează roşul aprins. Sunt trimis la colţ şi eu nu pot să cred că emoţia s-a dus, că lumea s-a golit de sentimente şi s-a umplut de carduri. ,
Moşul citeşte în fiecare an o mulţime de scrisori, primite de la copii din lumea întreaga
Mi-e dor să fiu căutat cu privirea pe cer, mi-e dor să fiu invocat, mi-e dor să ştiu că măcar un copil din lumea asta teribilă mai tresare în somn, cu speranţă, auzind o uşă scârţâind şi o dorinţă îndeplinindu-se. Poate vreau, totuşi, prea mult. La cât de repede se trăieşte în 2008, mă mir că nu mi se cer bani sămi pot parca sania cât timp aranjez cadourile sub brad. Sunt un Moş Crăciun nostalgic şi obosit, îngropat în nişte ninsori care nu mai vin.
E decembrie, dar eu alerg prin ploaie şi-mi închipui zăpada aşezându- se cuminte pe umeri, e decembrie şi eu încă mai cred, disperat, că n-am murit încă. În ciuda evidenţei, vin de departe, dragii moşului, aşa că am de gând să vă aştept, chiar dacă sunteţi atât de greu de prins, chiar dacă scrieţi tot mai rar şi tot mai târziu. Eu, unul, am să fiu mereu acolo unde va fi şi gândul vostru, încercând să-l iau în sacul meu şi să-l duc mai departe, spre împlinire.
Poate nu mai ghicesc cadourile potrivite, poate sunt morocănos şi distrat, dar îmi place să cred că n-am uitat, ca şi voi, ce înseamnă credinţa, Crăciunul şi inocenţa. Dacă nu mai ştiţi cum arată toate acestea, închipuiţi- vă zâmbetul unui copil desenat în zăpadă cu o coajă de portocală. Şi-o să înţelegeţi că minunile nu vin din cer, ci cresc lângă noi, neobservate.”
“Poate am îmbătrânit prea repede, poate am început să uit, poate nu vă mai pasă, dar parcă nu mai e nimic ca pe timpuri. Cu fiecare iarnă trecută peste mine, cu fiecare an strâns în barbă şi-n amintire, mi-e tot mai greu să fiu Moş Crăciun într-o lume în care nu mai poţi să intri pe fereastră, ci trebuie să suni la interfon dacă vrei să faci surprize, dacă vrei să-ţi iasă minunea.
Stau câteodată şi mă gândesc la ce frumos era când şi eu, şi mulţi dintre voi, eram mai tineri. Aveam atât de puţine, dar ne bucuram aşa de mult de prima zăpadă, încât nu ne mai trebuia nimic, ne ajungea că suntem fericiţi în jurul bradului şi-n mijlocul unui anotimp cum altul nu-i. Copiii erau copii, sinceri şi naivi, nu stăteau pe messenger, ci pe derdeluş, nu umblau după telefoane mobile, ci doar prin bucătăria bunicilor, căutând cozonaci şi mere coapte. Înţelegeam altfel totul, abia aşteptam să mi se lipească nările de frig şi să- mi aud renii nechezând printre nămeţi. În vremurile acelea, eram întâmpinat cum se cuvine, eram respectat şi iubit, pentru că dăruiam din inimă şi primeam din suflet.
În vremurile acelea, eram cineva. Şi mi-era tare bine. Astăzi e din ce în ce mai greu. Bat la uşi, ferestre şi suflete, de obicei închise, iar când mi se deschid văd feţe triste. Cu jumătate de gură mi se spune că nu sunt primul Moş Crăciun pe ziua de azi, că au mai încercat şi alţii figura, că nu se mai poartă barba mare şi nu se mai asortează roşul aprins. Sunt trimis la colţ şi eu nu pot să cred că emoţia s-a dus, că lumea s-a golit de sentimente şi s-a umplut de carduri. ,
Moşul citeşte în fiecare an o mulţime de scrisori, primite de la copii din lumea întreaga
Mi-e dor să fiu căutat cu privirea pe cer, mi-e dor să fiu invocat, mi-e dor să ştiu că măcar un copil din lumea asta teribilă mai tresare în somn, cu speranţă, auzind o uşă scârţâind şi o dorinţă îndeplinindu-se. Poate vreau, totuşi, prea mult. La cât de repede se trăieşte în 2008, mă mir că nu mi se cer bani sămi pot parca sania cât timp aranjez cadourile sub brad. Sunt un Moş Crăciun nostalgic şi obosit, îngropat în nişte ninsori care nu mai vin.
E decembrie, dar eu alerg prin ploaie şi-mi închipui zăpada aşezându- se cuminte pe umeri, e decembrie şi eu încă mai cred, disperat, că n-am murit încă. În ciuda evidenţei, vin de departe, dragii moşului, aşa că am de gând să vă aştept, chiar dacă sunteţi atât de greu de prins, chiar dacă scrieţi tot mai rar şi tot mai târziu. Eu, unul, am să fiu mereu acolo unde va fi şi gândul vostru, încercând să-l iau în sacul meu şi să-l duc mai departe, spre împlinire.
Poate nu mai ghicesc cadourile potrivite, poate sunt morocănos şi distrat, dar îmi place să cred că n-am uitat, ca şi voi, ce înseamnă credinţa, Crăciunul şi inocenţa. Dacă nu mai ştiţi cum arată toate acestea, închipuiţi- vă zâmbetul unui copil desenat în zăpadă cu o coajă de portocală. Şi-o să înţelegeţi că minunile nu vin din cer, ci cresc lângă noi, neobservate.”
vineri, 19 decembrie 2008
Vacanta!
Daaaa....in sfarsit, am luat si vacanta :) Era si cazul, nu? Dupa cele trei ore de frecat menta si de jucat carti de azi, am ajuns si eu pe acasa, cu un mare chef de somn si de lenevit. Ideea e ca vreau totusi sa mai fac si cate ceva pentru Bac in vacanta asta, dar slabe sanse sa ma mobilizez :)) Si totusi, poate daca promit ca voi imbina utilul cu placutul, o sa imi aduca si mie Mosul ceva, ca si asa nu vreau mare lucru :D Numai asta si asta. Mersi anticipat, Mosule! >:D< (desi stiu ca n-o sa vii :-j )
joi, 18 decembrie 2008
Tout ça m'est bien égal!
Daca suferiti de o stare semi-emo, asa ca mine acum, si nu aveti ce face, ascultati asta. Merita!
Tout ça m'est bien égal!
marți, 16 decembrie 2008
What a girl wants?
Poate de multe ori baietii s-au intrebat care sunt de fapt dorintele unei fete, mai ales acum, in prag de Sarbatori. Si eu, in calitate de reprezentanta de 18 ani a sexului frumos, o sa incerc sa zic cate ceva:
* o rochitza superba de Rev, la un pret bun si care sa-i vina super;
* cea mai buna prietena langa ea, care sa ii confirme ca ii sta bine;
* margelutze asortate cu cizemele cu tocuri de 10 cm;
* zambete returnate persoanelor pe care le vede pe strada;
* un cadou de la o persoana necunoscuta :)
Si da, eu am avut astazi parte de toate aceste lucruri... Multumesc celor care au contribuit! >:D<
* o rochitza superba de Rev, la un pret bun si care sa-i vina super;
* cea mai buna prietena langa ea, care sa ii confirme ca ii sta bine;
* margelutze asortate cu cizemele cu tocuri de 10 cm;
* zambete returnate persoanelor pe care le vede pe strada;
* un cadou de la o persoana necunoscuta :)
Si da, eu am avut astazi parte de toate aceste lucruri... Multumesc celor care au contribuit! >:D<
luni, 15 decembrie 2008
de.neinteles
Imi caut de cateva zile cuvintele si nu mi le gasesc. Incerc sa scriu un post coerent, dar mi-e prea greu sa-mi pot pastra sirul ideilor. De ce? Nu stiu nici eu exact... Poate pentru ca totul pare ca a luat-o razna? Toti, si in general, toate lucrurile care ma inconjoara. Exemple concrete nu dau, e necesar sa ma credeti pe cuvant, macar de data asta ;) Pot numai atat sa zic (si din asta cred ca o sa va dati seama la ce ma refeream anterior): abia astept, pe de o parte, Craciunul si, pe de alta, vreau sa vina mai repede vara si sa plec undeva in lume dupa ce scap de Bac. Strange, nu? Asa ziceam si eu :)) Hai ca mai am putin si ajung pe "de neinteles" :))
duminică, 14 decembrie 2008
Cadou
Fiind o Craciunitza de-a Mosului, m-am gandit sa va las un mic cadou audio, mai ales ca acesta este postul cu numarul 100 :) Dati click aici si auditie placuta!
V-am zis..?
V-am zis ca imi place Craciunul? Daaaaaa, stiu ca v-am zis! :X De fapt, nu...e putin spus "imi place"; de fapt eu ador CRACIUNUL :X si colindele, si bradul, si zapada, si pe Mosul...care anul asta n-o sa-mi aduca nimic pentru ca n-am fost cuminte:">Dar in fine, sa nu intram in alte detalii =))
Si totusi, asa ca idee, ce-ati vrea sa primiti de la Mosul? Leapsa pentru oricine o vrea, dar mai ales pentru vedeta mea care deja da autografe si pentru cea care stie cum conduc sofierii =))
Si totusi, asa ca idee, ce-ati vrea sa primiti de la Mosul? Leapsa pentru oricine o vrea, dar mai ales pentru vedeta mea care deja da autografe si pentru cea care stie cum conduc sofierii =))
luni, 8 decembrie 2008
My Super Sweet 18!
Nu-mi vine sa cred ca au trecut deja 3 zile de cand sunt majora :">Ce pot sa zic despre majorat? Ca am avut o seara de vis , am fost foarte incantata de tot ce mi s-a intamplat, de prietenii care mi-au fost alaturi si mai ales ca toata lumea a fost multumita, inclusiv eu! :) Las cateva poze sa vorbeasca in locul meu :D Aa si sa nu cumva sa uit: va multumesc tuturor celor care mi-ati lasat mesaje pe hi5, ati scris pe blog (pisy, n-am mai apucat sa-ti scriu si eu post :">) sau m-ati felicitat face 2 face. Va iuby! >:D<
joi, 4 decembrie 2008
Ultima mea zi de minora
Jully mi-a citit gandurile si a scris ea postul in locul meu, asa ca nu pot decat sa-i multumesc :) Il gasiti aici :D O sa revin cu impresii, poze si tot ce vreti voi sambata sau, cel mai probabil, duminica. Sa fiti cuminti, ca sa primiti si voi tort :))
P.S.: Multumesc inca o data tuturor celor care mi-au urat La multi ani. Va imbratisez pe toti, macar asa virtual >:D<
P.S.: Multumesc inca o data tuturor celor care mi-au urat La multi ani. Va imbratisez pe toti, macar asa virtual >:D<
luni, 1 decembrie 2008
Dezamagire
Cand ai 18 ani fara cateva zile, te-ai astepta sa crezi ca ai toata viata inainte si lumea la picioarele tale, nu-i asa? Sa ai impresia ca orice vis poate fi implinit, ca orice speranta nu e in zadar. Dar ce te faci cand, in loc de toate astea, te trezesti complet singur, in ceata densa a lumii care pare sa nu te inteleaga, ba mai mult, nu face altceva decat sa te condamne? E bine totusi sa stii ca mai exista acolo, pe undeva, si niste persoane care te iubesc asa cum esti si fac tot ce le sta in putinta sa te readuca cu picioarele pe pamant. Insa tu, din cauza problemelor, ii dezamagesti si pe ei... Atunci ce mai e de facut? Sa pleci undeva departe ar fi o solutie la indemana, cel putin teoretic vorbind. Insa cand vine vroba de practica, nu ai cum sa o faci, pentru ca totul te trage in jos si te tine prizonier in propria-ti lume. Asa ma simt eu acum: blocata intr-un labirint, la a carui iesire nici macar nu mai sper...
duminică, 30 noiembrie 2008
joi, 27 noiembrie 2008
break.
Hello there! Stiu ca (nu) v-a fost dor de mine, insa am revenit. :D
A fost o saptamana destul de stresanta la scoala, plina de "nedreptati" in unele privinte, insa si cu doua teze, din care una de 10 ;;) Incerc sa-mi depasesc nervii provocati de anumite persoane; in fond nu se merita sa ma stresez prea mult pentru asemenea :-j Si daca cititi, ma indoiesc ca va veti simti, dar oricum nu asta era scopul postului ;)) Si ma opresc aici - nici nu merita sa-mi incarc cititorii cu imaginea voastra.
Asa, si acum ca un P.S., pentru ca sunt absolut sigura ca va fi cazul : abtineti-va sa ma intrebati despre cine este vorba. Eu vad blogul in cea mai mare parte ca pe un jurnal, asa ca daca aveti vreo obiectie, X-ul de sus e al vostru :)
Dar sa trecem la chestii mai interesante: Maine ma intalnesc cu Sury a mea, in sfarsit :X Nu ne-am mai vazut de cateva luni si mi-e dor, dor de ea... >:D< Insa nu ma duc intr-o vizita oarecare, ci sa o sustin la Miss Boboc:>>Abia astept sa o vad defiland pe scena si sa sarbatorim succesul pe care sunt sigura ca il va obtine. Asadar, in weekend-ul asta nu prea cred ca o sa va onorez cu prezenta/postatul, poate doar daca imi gasesc cateva minute libere la laptop-ul ei, sa va dau o veste buna :> In rest, oficial imi iau liber: fara mess, telefon, stres, teme, conflicte etc. Sa fiti cuminti, sa postati frumos ca de obicei (aviz 'pisy' :* =)) ) si sa va bucurati de mini-vacanta asta, asa cum o sa fac si eu...adica noi :>
A fost o saptamana destul de stresanta la scoala, plina de "nedreptati" in unele privinte, insa si cu doua teze, din care una de 10 ;;) Incerc sa-mi depasesc nervii provocati de anumite persoane; in fond nu se merita sa ma stresez prea mult pentru asemenea
Asa, si acum ca un P.S., pentru ca sunt absolut sigura ca va fi cazul : abtineti-va sa ma intrebati despre cine este vorba. Eu vad blogul in cea mai mare parte ca pe un jurnal, asa ca daca aveti vreo obiectie, X-ul de sus e al vostru :)
Dar sa trecem la chestii mai interesante: Maine ma intalnesc cu Sury a mea, in sfarsit :X Nu ne-am mai vazut de cateva luni si mi-e dor, dor de ea... >:D<
sâmbătă, 22 noiembrie 2008
Prima ninsoare :)
Cred ca sunt putine lucruri pe lumea asta care ma fac sa ma simt mai bine si sa imi dea o stare de euforie decat sarbatorile de iarna, zapada si, in general, tot ceea ce inseamna iarna pentru mine. Si cand zic iarna, ma refer la prima ninsoare si la luna decembrie, care cu siguranta ca este partea mea preferata din tot timpul anului.
Si cum dorul de ele este parca tot mai mare cu cat se apropie, iata ca azi mi s-a indeplinit in sfarsit dorinta. Desi nici nu imi imaginam, ningeeeeeeee!!!
Imi place asa de mult sa stau in casa, la caldura, cu o cafea langa mine si sa privesc pe fereastra jocul fulgilor de nea. Si cand ninge mai tare, ma aventurez sa ies afara, sa prind fulgii si sa ii studiez. Nu trece iarna in care sa nu ma minunez de complexitatea si totodata de fragilitatea lor, fapt care ma face adesea sa ii aseman cu fiinta umana: uneori prea dificila pentru a putea fi inteleasa, durabila impreuna cu alti semeni, dar atat de efemera in raport cu ea insasi.
Desi nici macar nu e inca decembrie, ninsoarea asta timpurie mi-a adus in minte mirosul puternic de brad ce imi invaluie casa in fiecare iarna, clinchetul suav al clopoteilor si nu in ultimul rand franturi de melodii cantate de colindatorii de odinioara.
Dar nu ma mai intind acum prea mult la povesti, pentru ca vreau sa ma bucur asa cum trebuie de fulgii astia, caci nu se stie cand ma mai intalnesc cu ei! :)
Si cum dorul de ele este parca tot mai mare cu cat se apropie, iata ca azi mi s-a indeplinit in sfarsit dorinta. Desi nici nu imi imaginam, ningeeeeeeee!!!
Imi place asa de mult sa stau in casa, la caldura, cu o cafea langa mine si sa privesc pe fereastra jocul fulgilor de nea. Si cand ninge mai tare, ma aventurez sa ies afara, sa prind fulgii si sa ii studiez. Nu trece iarna in care sa nu ma minunez de complexitatea si totodata de fragilitatea lor, fapt care ma face adesea sa ii aseman cu fiinta umana: uneori prea dificila pentru a putea fi inteleasa, durabila impreuna cu alti semeni, dar atat de efemera in raport cu ea insasi.
Desi nici macar nu e inca decembrie, ninsoarea asta timpurie mi-a adus in minte mirosul puternic de brad ce imi invaluie casa in fiecare iarna, clinchetul suav al clopoteilor si nu in ultimul rand franturi de melodii cantate de colindatorii de odinioara.
Dar nu ma mai intind acum prea mult la povesti, pentru ca vreau sa ma bucur asa cum trebuie de fulgii astia, caci nu se stie cand ma mai intalnesc cu ei! :)
joi, 20 noiembrie 2008
Frumos
Ce poate fi mai frumos decat o zi de joi in care stai acasa, dupa ce cu o seara inainte ai fost la ultimul "Miss" din liceu? Si acum esti singura acasa, asculti muzica la maxim, cu o cana de cafea fierbinte langa tine? Pentru moment, nimic. :D
Buna dispozitie imi este umbrita doar de teza de maine, de cele 2 pagini de la istorie si tema la engleza, dar asta deja e nesemnificativ in comparatie cu restul :)
Buna dispozitie imi este umbrita doar de teza de maine, de cele 2 pagini de la istorie si tema la engleza, dar asta deja e nesemnificativ in comparatie cu restul :)
luni, 17 noiembrie 2008
Fericire...
Intreaba floarea de ce este fericita si-ti va raspunde: pentru ca o mangaie soarele.
Intreaba vantul de ce-si poarta pe aripi secretele si-ti va spune ca asta ii e misiunea.
Intreaba ploaia daca nu a obosit sa cada si o sa-ti zica ca asa spala pacatele oamenilor.
Intreaba si Soarele daca nu ar vrea sa se-ntalneasca cu Luna si o sa se uite urat la tine.
Spune-mi tu deci, e oare pe lume cineva mai fericit ca mine?
Caci eu sunt floarea ce-mboboceste in ochii tai,
Eu sunt vantul ce te-nvaluie cu totul in ceata,
Sunt salvarea ta, muritor adesea plin de vicii,
Poate chiar singura luna ce-o vei cunoaste vreodata.
Intreaba vantul de ce-si poarta pe aripi secretele si-ti va spune ca asta ii e misiunea.
Intreaba ploaia daca nu a obosit sa cada si o sa-ti zica ca asa spala pacatele oamenilor.
Intreaba si Soarele daca nu ar vrea sa se-ntalneasca cu Luna si o sa se uite urat la tine.
Spune-mi tu deci, e oare pe lume cineva mai fericit ca mine?
Caci eu sunt floarea ce-mboboceste in ochii tai,
Eu sunt vantul ce te-nvaluie cu totul in ceata,
Sunt salvarea ta, muritor adesea plin de vicii,
Poate chiar singura luna ce-o vei cunoaste vreodata.
Basshunter - I Miss You
Un nou clip marca Basshunter. Eu abia acum l-am decoperit, dar merita...:X Enjoy it!
duminică, 16 noiembrie 2008
Iluzii
Priveste-mi ochii...ei iti vor spune poate
cat mi-e de dor de tine...
Asculta-mi glasul stins, care te cheama neincetat,
sperand sa nu-l fi uitat.
Atinge-mi inima asa cum doar tu stii...
si ce mai simti acum?
Doar un noian de ganduri si iluzii facute scrum.
cat mi-e de dor de tine...
Asculta-mi glasul stins, care te cheama neincetat,
sperand sa nu-l fi uitat.
Atinge-mi inima asa cum doar tu stii...
si ce mai simti acum?
Doar un noian de ganduri si iluzii facute scrum.
sâmbătă, 15 noiembrie 2008
Oare stii?
Stii cat mi-e de frig de cand nu mai esti aici?
Stii cum tremur de cand bratele tale nu ma mai cuprind?
Stii cum suna lacrimile mele in intunericul noptii?
Stii cum e sa simti ca nu mai esti dorit?
Stii cum e sa plangi cand esti mintit?
Stii cum doare nepasarea si raceala ta?
Stii cum fiecare clipa e-un chin in viata mea?
Stii cum tremur de cand bratele tale nu ma mai cuprind?
Stii cum suna lacrimile mele in intunericul noptii?
Stii cum e sa simti ca nu mai esti dorit?
Stii cum e sa plangi cand esti mintit?
Stii cum doare nepasarea si raceala ta?
Stii cum fiecare clipa e-un chin in viata mea?
.......
Imi era dor sa scriu un post la laptop, un post despre tot ceea ce imi trece prin cap ... despre toate acele lucruri marunte care ne inconjoara si ne fac fericiti zi de zi, chiar fara ca noi sa ne dam seama de asta, poate numai atunci cand le pierdem sau cand e prea tarziu pentru a realiza. Si aici apare o alta intrebare.
De unde stim ca e prea tarziu? Cand si cum ne putem da seama ca toate sansele ni s-au epuizat, ca indiferent de ce am mai face, din acel moment destinul ne este pecetluit? Sau oare ne dam seama vreodata? Sau pur si simplu vedem asta abia atunci cand observam ca nu mai e nicio cale pentru noi, ca ni s-au inchis toate drumurile pe care le credeam vesnic deschise si la care nu ne asteptam ca isi vor gasi pe undeva finalul?
E greu de zis cand incepe ceva si e si mai greu sa spui cand e sfarsitul. E greu de decis ca ceva la care ai tinut si in care ai investit poate tot ce aveai s-a terminat, e aproape imposibil sa te poti si resemna cu asta. Se spune ca timpul vindeca orice rana, insa nu cred ca are puterea de a te face sa uiti complet tot ceea ce candva ai trait. Poti oare sa iti scoti pur si simplu din minte anumite imagini pe care le-ai vazut de-a lungul timpului, clipe in care ai trait cat intr-un an, secunde in care ai simtit ca ai reusit sa-l opresti si sa-l faci sa-ti fie supus? Nu stiu, dar ceea ce sunt convinsa e ca daca vrei, poti. Insa ce te faci daca nu vrei? Daca, desi esti constient ca nu e bine ceea ce faci, doar te invarti intr-un cerc vicios din care nu reusesti sa mai scapi cu inima si cu sufletul intreg?
Pentru ca mereu, de fiecare data cand intalnesti pe cineva nou in viata ta, ii oferi o parte mai mare sau mai mica din inima ta. Si niciodata partile primite, asta daca ai norocul sa le ai, nu se vor mai imbina perfect, insa cu siguranta ca merita sa risti. Chiar daca suferim, chiar daca incercarile ne aduc adesea esecuri, ele dau totusi un sens vietii. Altfel nu am fi oare niste simple animale vorbitoare? "Creaturi fara pene si cu unghii late", cum ne numeau filosofii antici, si nimic mai mult.
Ceea ce ne diferentiaza e tocmai dorinta de a incerca sa atingem fericirea, de a face orice pentru a o obtine, de a ne confrunta si a invinge gustul esecului si, daca totusi reusim sa o facem, ultima incercare e aceea de a sfida timpul. Este, cred, singurul care nu poate fi pacalit, singurul in care toti sunt egali si este doar o chestiune de moment inselarea lui. Insa pentru acea clipa in care simti ca il ai la dispozitia ta eternitatea, merita sa dai tot ce ai mai bun, sa suferi sau sa mori. Si, in oricare din cazuri, vei simti ca esti cu ceva mai presus decat restul miliardelor de suflete.
De unde stim ca e prea tarziu? Cand si cum ne putem da seama ca toate sansele ni s-au epuizat, ca indiferent de ce am mai face, din acel moment destinul ne este pecetluit? Sau oare ne dam seama vreodata? Sau pur si simplu vedem asta abia atunci cand observam ca nu mai e nicio cale pentru noi, ca ni s-au inchis toate drumurile pe care le credeam vesnic deschise si la care nu ne asteptam ca isi vor gasi pe undeva finalul?
E greu de zis cand incepe ceva si e si mai greu sa spui cand e sfarsitul. E greu de decis ca ceva la care ai tinut si in care ai investit poate tot ce aveai s-a terminat, e aproape imposibil sa te poti si resemna cu asta. Se spune ca timpul vindeca orice rana, insa nu cred ca are puterea de a te face sa uiti complet tot ceea ce candva ai trait. Poti oare sa iti scoti pur si simplu din minte anumite imagini pe care le-ai vazut de-a lungul timpului, clipe in care ai trait cat intr-un an, secunde in care ai simtit ca ai reusit sa-l opresti si sa-l faci sa-ti fie supus? Nu stiu, dar ceea ce sunt convinsa e ca daca vrei, poti. Insa ce te faci daca nu vrei? Daca, desi esti constient ca nu e bine ceea ce faci, doar te invarti intr-un cerc vicios din care nu reusesti sa mai scapi cu inima si cu sufletul intreg?
Pentru ca mereu, de fiecare data cand intalnesti pe cineva nou in viata ta, ii oferi o parte mai mare sau mai mica din inima ta. Si niciodata partile primite, asta daca ai norocul sa le ai, nu se vor mai imbina perfect, insa cu siguranta ca merita sa risti. Chiar daca suferim, chiar daca incercarile ne aduc adesea esecuri, ele dau totusi un sens vietii. Altfel nu am fi oare niste simple animale vorbitoare? "Creaturi fara pene si cu unghii late", cum ne numeau filosofii antici, si nimic mai mult.
Ceea ce ne diferentiaza e tocmai dorinta de a incerca sa atingem fericirea, de a face orice pentru a o obtine, de a ne confrunta si a invinge gustul esecului si, daca totusi reusim sa o facem, ultima incercare e aceea de a sfida timpul. Este, cred, singurul care nu poate fi pacalit, singurul in care toti sunt egali si este doar o chestiune de moment inselarea lui. Insa pentru acea clipa in care simti ca il ai la dispozitia ta eternitatea, merita sa dai tot ce ai mai bun, sa suferi sau sa mori. Si, in oricare din cazuri, vei simti ca esti cu ceva mai presus decat restul miliardelor de suflete.
Vreau si eu...
Si pentru ca tot veni vorba de leapsa, o poate lua cine se plictiseste sau e in pana de idei, asa ca mine. Asa ca sariti, nu asteptati sa va nominalizez eu :D
- weekend prelungit sau macar o mini-vacanta;
- o leapsa,pentru ca sunt in pana de inspiratie;
- pe Diogo la smotocit :-((
- sa lenevesc pe o plaja din Hawaii;
- sa revad Sex and the City;
- sa vina ma repede ziua mea;
- sa impobobesc bradul de Craciun;
- sa iau in brate pe cineva ... etc.
miercuri, 12 noiembrie 2008
Astazi este o zi mare :>
Pentru ca:
* in sfarsit, mi-am scos aparatul dentar;
* Andreea a luat examenul la scoala de soferi si o sa vina cu masina la majoratul meu B-)
* ... :)
* in sfarsit, mi-am scos aparatul dentar;
* Andreea a luat examenul la scoala de soferi si o sa vina cu masina la majoratul meu B-)
* ... :)
marți, 11 noiembrie 2008
Cele mai tari momente
Revin cu o restanta - leapsa primita de la Alecsa , in care trebuie sa spun cele mai tari trei momente ale vietii mele pe care as vrea sa le retraiesc. Am stat indelung sa ma decid asupra unor intamplari cu adevarat memorabile si, dupa multe incercari, anulari si reveniri, am ajuns la concluzia finala: aceea ca au fost multe clipe frumoase, pe care mi-ar placea nespus de mult sa le am pastrate intr-un glob de cristal si sa pot reveni asupra lor ori de cate ori simt nevoia sa o fac. Insa tot ce pot face e sa le patrez in minte si in inima si sa sper ca timpul nu-mi va distruge amintirea lor. Dar gata cu vorba si sa trec la date concrete. O sa incep cu topul "invers", pentru ca asa respect totodata si cronologia. Deci, ar fi asa:
3). majoratul Andreei - Cel mai tare la care am fost :X, in ciuda unor mici incidente :)) A fost aproape acum 3 saptamani, dar inca are rezonante puternice in mintea mea si nu numai. Ne-am distrat super si am simtit, pentru a nu-stiu-cata oara valoarea unei prietenii adevarate si, mai ales, neconditionate.
2).Revelionul 2008 - Cand am petrecut impreuna cu persoana iubita, intr-un mod unic :">
1).21 august 2007 - E deja legenda... :)
P.S.: Nu am dat prea multe detalii la punctele 1). si 2). pentru ca nu se stie niciodata cine mai citeste ceea ce chiar nu e cazul ;)
Si acum, sunt curioasa care au fost cele mai bune momente pentru Jully si Serje?
3). majoratul Andreei - Cel mai tare la care am fost :X, in ciuda unor mici incidente :)) A fost aproape acum 3 saptamani, dar inca are rezonante puternice in mintea mea si nu numai. Ne-am distrat super si am simtit, pentru a nu-stiu-cata oara valoarea unei prietenii adevarate si, mai ales, neconditionate.
2).Revelionul 2008 - Cand am petrecut impreuna cu persoana iubita, intr-un mod unic :">
1).21 august 2007 - E deja legenda... :)
P.S.: Nu am dat prea multe detalii la punctele 1). si 2). pentru ca nu se stie niciodata cine mai citeste ceea ce chiar nu e cazul ;)
Si acum, sunt curioasa care au fost cele mai bune momente pentru Jully si Serje?
luni, 10 noiembrie 2008
N-am nevoie de aripi sa zbor
N-am nevoie de aripi sa zbor,
doar de iubirea ta si-apoi pot sa mor.
Pune-ti mainile in jurul meu
si vei simti cum deodata, nu mai imi e greu.
Drumul e parca mai usor in doi,
chiar de apar furtuni si ploi.
Uniti de ramanem, strans lipiti ca marea,
vom putea merge oricat cuprinde zarea.
Insa de-mi dai drumul, voi cadea;
nu am nici aripi de ceara sa ma sustina,
nici fluturi sa ma prinda de mana.
Te am doar pe tine, izvorul meu nesfarsit de lumina...
calauzeste-mi pasii spre luna plina!
doar de iubirea ta si-apoi pot sa mor.
Pune-ti mainile in jurul meu
si vei simti cum deodata, nu mai imi e greu.
Drumul e parca mai usor in doi,
chiar de apar furtuni si ploi.
Uniti de ramanem, strans lipiti ca marea,
vom putea merge oricat cuprinde zarea.
Insa de-mi dai drumul, voi cadea;
nu am nici aripi de ceara sa ma sustina,
nici fluturi sa ma prinda de mana.
Te am doar pe tine, izvorul meu nesfarsit de lumina...
calauzeste-mi pasii spre luna plina!
:">
Daaaa...stiu ca sunteti suparati pe mine ca nu am mai scris nimic in ultimul timp, dar timpul chiar nu mi-a permis sa o fac. Oricum, n-o sa ma intind la povesti, ca nu cred ca intereseaza in mod expres pe cineva cate variante de bac sau cate grile am avut eu de facut. Si, in afara de scoala, am fost prinsa si in alte altivitati :D<
Mai exact, majoratul Mihaelei :> Toate bune si frumoase, pana la capitolul "transport". A fost prima data cand am mers la o "tara" diferita de a mea, cu microbuzul, in picioare, printre persoane de varsta a treia, care cred ca totul li se cuvine etc. Dar oricum, a meritat inghesuiala si frigul indurat, pentru ca chiar m-am distrat ;;) As mai povesti cate ceva, dar ma astepta patutul, asa ca...See ya!
Mai exact, majoratul Mihaelei :> Toate bune si frumoase, pana la capitolul "transport". A fost prima data cand am mers la o "tara" diferita de a mea, cu microbuzul, in picioare, printre persoane de varsta a treia, care cred ca totul li se cuvine etc. Dar oricum, a meritat inghesuiala si frigul indurat, pentru ca chiar m-am distrat ;;) As mai povesti cate ceva, dar ma astepta patutul, asa ca...See ya!
vineri, 7 noiembrie 2008
Leapsa: [10]
marți, 4 noiembrie 2008
Zein, partea a doua :X
Ca o completare la postul asta, vin cu cateva "dovezi" foto de azi :D
Locul faptei: scaunul meu de PC.
Durata: 3 ore (in timpul asta eu am stat pe un scaun normal, dar macar Zein a dormit bine :X)
Locul faptei: scaunul meu de PC.
Durata: 3 ore (in timpul asta eu am stat pe un scaun normal, dar macar Zein a dormit bine :X)
6 pe ordinea de zi
Postul era valabil ieri, dar din lipsa de timp, il public azi ;))
Iryna: mi-am stricat media
Iryna: la istorie
Alecsa *: si eu
Alecsa *: la chimie
Alecsa *:
Alecsa *: tu prima
Alecsa *: zi
Iryna: pai eu aveam deja 2 note..
Iryna: si m-a asc si azi
Iryna: mi-a pus 6
Iryna:
Alecsa *: si eu am luat azi 6 la chimie
Alecsa *: =))
Alecsa *: join the club
Iryna: :O
Alecsa *: ce telepatie
Alecsa *: :))
Iryna: asta e prea d tot
Iryna: :O
Iryna: da
Iryna: makr bn k nu sunt singura
Iryna: mi-am stricat media
Iryna: la istorie
Alecsa *: si eu
Alecsa *: la chimie
Alecsa *:
Alecsa *: tu prima
Alecsa *: zi
Iryna: pai eu aveam deja 2 note..
Iryna: si m-a asc si azi
Iryna: mi-a pus 6
Iryna:
Alecsa *: si eu am luat azi 6 la chimie
Alecsa *: =))
Alecsa *: join the club
Iryna: :O
Alecsa *: ce telepatie
Alecsa *: :))
Iryna: asta e prea d tot
Iryna: :O
Iryna: da
Iryna: makr bn k nu sunt singura
Si de parca asta nu era destul....:D
Alecsa *: asta trebuie scrisa pe blog=))
Iryna: :X
Iryna: :O
Iryna: acu m-am gandit
Iryna: fix asa
Iryna: :O:O
Iryna: :X
Alecsa *: =)))))))))
duminică, 2 noiembrie 2008
Portia de ras
Prost dispus sau pur si simplu fara chef? Sau, dimpotriva, intr-o dispozitie buna, dar in cautarea superlativului? ;;) Eu stiu solutia pentru ambele: Andreea :X Deci daca pana acum sa zicem ca mai aveam indoieli, acum e sigur: compania ei binedispune si cea mai trista persoana.
Am fost la o pizza cu ea si am ras intruna. Din absolut orice =)) De exemplu, pentru ca pizza a venit prea repede, pentru ca pe tricoul bucatarului scria "Nica" si eu am gandit ca o majora :"> Si sa nu uitam de scurta vizita pana la mine acasa, cand realmente foloseam orice pretext pentru ca una din noi sa dea tonul la distractie. Si nici drumul nu a fost lipsit de peripetii; am facut din mana la presupusa masina a matusii ca sa opreasca sa ne ia :)) Si norocul nostru ca chiar era matusa, ca altfel cine stie unde ajungeam ;)) Si apoi, in timp ce vorbea la telefon cu Camelia, nu ma mai opream opri din ras, asa ca am fost nevoita sa ies pe hol etc. =))
P.S.:Poze nu avem; ne-am uitat fetele de poza la pizzerie :D
Am fost la o pizza cu ea si am ras intruna. Din absolut orice =)) De exemplu, pentru ca pizza a venit prea repede, pentru ca pe tricoul bucatarului scria "Nica" si eu am gandit ca o majora :"> Si sa nu uitam de scurta vizita pana la mine acasa, cand realmente foloseam orice pretext pentru ca una din noi sa dea tonul la distractie. Si nici drumul nu a fost lipsit de peripetii; am facut din mana la presupusa masina a matusii ca sa opreasca sa ne ia :)) Si norocul nostru ca chiar era matusa, ca altfel cine stie unde ajungeam ;)) Si apoi, in timp ce vorbea la telefon cu Camelia, nu ma mai opream opri din ras, asa ca am fost nevoita sa ies pe hol etc. =))
P.S.:Poze nu avem; ne-am uitat fetele de poza la pizzerie :D
La multi ani, Camelia!
Va doresc tot binele din lume si un sincer La multi ani!
P.S.: Pentru cine nu stie, Camelia e mama Andreei :">
P.S.: Pentru cine nu stie, Camelia e mama Andreei :">
Zein
Am primit o leapsa de la Alecsa, in care trebuie sa va vorbesc despre una din pisicile mele. Pana acum 2 saptamani, aveam doi motanei pe care ii iubeam enorm, Diogo si Zein, insa din pacate Diogo a plecat si nu mai stiu nimic de el ... :-(( Imi vine greu sa aleg unul din ei, dar avand in vedere ca despre Diogo am mai vorbit deja aici, o sa va spun cateva cuvinte despre Zein.
Si o sa incep cu inceputul... A venit la mine in august 2007, cand il aveam deja pe Diogo si pe mama lui. Era asa de mic si de slab, incat iti venea sa plangi de cum il vedeai. A fost, pot spune, dragoste la prima vedere din partea intregii familii. Insa, nu si din partea lui Diogo si a mamei lui... Il bateau si se purtau urat de tot cu el, insa dupa cateva zile, l-au lasat in pace si treptat, chiar au ajuns sa se intelaga foarte bine. Fiind cam de aceeasi varsta cu Diogo, au crescut practic impreuna si asa, din ghemul de blanita care era, a ajuns baiat mare ;;) De fapt, impropriu zis "mare", pentru ca el e mai micut, la fel ca iubita lui, Bubu.
Ce pot sa spun despre el...? Multeee. Dar o sa incep prin a mentiona ca e cel mai flexibil pisic din cati am vazut; nu-l vezi de doua ori in aceeasi pozitie atunci cand doarme. Ar da oricand portia de mancare pe o partida de joaca si alint. Ii place dimineata sa te muste de degetele de la picioare 8-} Si e foarte dulce :X. Ziceti voi ca nu-i asa...;))
Si o sa incep cu inceputul... A venit la mine in august 2007, cand il aveam deja pe Diogo si pe mama lui. Era asa de mic si de slab, incat iti venea sa plangi de cum il vedeai. A fost, pot spune, dragoste la prima vedere din partea intregii familii. Insa, nu si din partea lui Diogo si a mamei lui... Il bateau si se purtau urat de tot cu el, insa dupa cateva zile, l-au lasat in pace si treptat, chiar au ajuns sa se intelaga foarte bine. Fiind cam de aceeasi varsta cu Diogo, au crescut practic impreuna si asa, din ghemul de blanita care era, a ajuns baiat mare ;;) De fapt, impropriu zis "mare", pentru ca el e mai micut, la fel ca iubita lui, Bubu.
Ce pot sa spun despre el...? Multeee. Dar o sa incep prin a mentiona ca e cel mai flexibil pisic din cati am vazut; nu-l vezi de doua ori in aceeasi pozitie atunci cand doarme. Ar da oricand portia de mancare pe o partida de joaca si alint. Ii place dimineata sa te muste de degetele de la picioare 8-} Si e foarte dulce :X. Ziceti voi ca nu-i asa...;))
joi, 30 octombrie 2008
Aici e marea...
Din lipsa de inspiratie si chef, dar mai ales dintr-o mare nostalgie, m-am decis sa dedic postul acesta unei poezii superbe, pe care am descoperit-o de ceva timp, insa nici pana acum nu stiu de cine este compusa. Si apropo, mi-ati fi de mare folos daca mi-ati spune :)
Aici e marea, aici e nisipul...
Suferinta a inceput in clipa in care am capatat glas
si chip.
Ce bine-ar fi fost,
Ce bine-ar fi fost sa te fi intalnit la inceputul lumii...
Acum stau singur pe tarm, atat de singur...
Urmele pasilor tai pe nisip apa le-a sters,
Vantul le-a sters...
Aici e marea, aici e nisipul...
Suferinta a inceput in clipa in care am capatat glas
si chip.
Ce bine-ar fi fost,
Ce bine-ar fi fost sa te fi intalnit la inceputul lumii...
Acum stau singur pe tarm, atat de singur...
Urmele pasilor tai pe nisip apa le-a sters,
Vantul le-a sters...
marți, 28 octombrie 2008
Here I am :)
Sa nu credeti ca am uitat cumva de blog sau de cititorii mei, ce-i drept cred ca nu foarte numerosi, dar importanti :D Insa lipsa de chef din ultimele zile mi-a cam afectat si postarile de pe blog. Dar simteam nevoia sa scriu ceva, ca sa stiti ca sunt inca aici :)
duminică, 26 octombrie 2008
Inima e prea grea..
Simti aerul rece cum iti trece prin vene?
Miroase tare a toamna si la tine, nu-i asa?
Cerul e lipsit de stele si nici luna n-o mai poti vedea.
Timpul pare ca s-a oprit, sau poate doar a-ncetinit...
Poate ca n-o va mai lua din loc, asa cum ne-am dorit candva
Dar va ramane mereu momentul asta, cand inima e prea grea.
Cat as vrea sa treaca tot, sa ma trezesti cu glasul bland
Si sa-mi zici ca iarasi am visat urat...
Dar ma tem ca nu se va mai intampla,
Ca bratele tale in curand n-o sa ma mai vrea...
N-am ce sa fac, nu pot decat sa astept si sa sper,
Sa am credinta ca n-a fost totul fara un tel...
Miroase tare a toamna si la tine, nu-i asa?
Cerul e lipsit de stele si nici luna n-o mai poti vedea.
Timpul pare ca s-a oprit, sau poate doar a-ncetinit...
Poate ca n-o va mai lua din loc, asa cum ne-am dorit candva
Dar va ramane mereu momentul asta, cand inima e prea grea.
Cat as vrea sa treaca tot, sa ma trezesti cu glasul bland
Si sa-mi zici ca iarasi am visat urat...
Dar ma tem ca nu se va mai intampla,
Ca bratele tale in curand n-o sa ma mai vrea...
N-am ce sa fac, nu pot decat sa astept si sa sper,
Sa am credinta ca n-a fost totul fara un tel...
Am atins cerul si am cazut...
Am atins cerul si am cazut...
Si am simtit un ecou mut.
Nu era vocea ta sa-mi spuna ca regreti
Si nici macar dulcele tau glas sa-mi zica ca ma ierti.
Nu era nimic... nimic din ce candva era
Nimic din ce obisnuiam sa pot visa.
Eram doar eu si tu...nu noi...
Doar vant aprins si multe ploi.
Ce-as mai putea oare spera
Cand tot ce-a fost s-a dus ca floarea de nu-ma-uita?
Imi pare rau si bine-o stii
Caci ai fost visul meu din reverii...
Pacat ca nu fi-va mai nicicand la fel,
Acum, cand totul se preschimba-n efemer.
Si am simtit un ecou mut.
Nu era vocea ta sa-mi spuna ca regreti
Si nici macar dulcele tau glas sa-mi zica ca ma ierti.
Nu era nimic... nimic din ce candva era
Nimic din ce obisnuiam sa pot visa.
Eram doar eu si tu...nu noi...
Doar vant aprins si multe ploi.
Ce-as mai putea oare spera
Cand tot ce-a fost s-a dus ca floarea de nu-ma-uita?
Imi pare rau si bine-o stii
Caci ai fost visul meu din reverii...
Pacat ca nu fi-va mai nicicand la fel,
Acum, cand totul se preschimba-n efemer.
Nimic
Weekend-ul asta am aflat:
* cat de rau e sa combini whisky cu bere :))
* cat de nesimtiti pot fi unii;
* si cat de naivi altii;
* cum e sa te simti nimic unde candva erai totul ...
* cat de rau e sa combini whisky cu bere :))
* cat de nesimtiti pot fi unii;
* si cat de naivi altii;
* cum e sa te simti nimic unde candva erai totul ...
vineri, 24 octombrie 2008
Planuri de weekend
Asa cum era de asteptat, majoratul Andreei se lasa cu petrecere :> Asa ca in seara asta nu prea o sa ma gasiti acasa :-" Si nici maine, pentru ca ma duc intr-o scurta plimbare pana la Iasi :D Ne "intalnim" duminica poate, asta daca nu voi fi prea ocupata cu temele pentru luni. Deci, sa fiti cuminti pana vin! :)
joi, 23 octombrie 2008
C.B.B.S.A.
Iau o mica pauza de la tema la Literatura Universala pentru o stire de ultima ora. S-a infiintat Clubul Bloggeritelor Blonde Sub Acoperire.
De catre cine, daca nu de 2 zuze (in traducere libera, eu si Alecsa)... De ce se numeste asa? Simplu.Bloggerite -> cred ca e evident :))
Blonde -> asta am fost la origini :-$
Sub acoperire -> acum numai suntem blondeeee :-"
Vrea cineva sa ni se alature? Oferta promotionala :D
miercuri, 22 octombrie 2008
Happy Birthday!
Happy B-day dear Andreea, Happy B-day to you!
sau, mai pe romaneste, LA MULTI ANI COLEGUTZA MEA >:D< Nu-mi vine sa cred ca a mai trecut un an, ca esti deja majora si ca poti sa faci tot ce-ti trece prin cap ;;)
Poate ca nu ma pricep la urari sonore, dar iti doresc din tot sufletul sa ai parte de o viata frumoasa langa cei dragi, multa sanatate si fiecare vis al tau sa devina unul implinit. Te iuby mult si esti cea mai buna prietena ever! >:D< [si sa nu uitam de: Bestulutz, Prosopel, Shumitza etc. - le stii tu si pe restul =)) ]
sau, mai pe romaneste, LA MULTI ANI COLEGUTZA MEA >:D< Nu-mi vine sa cred ca a mai trecut un an, ca esti deja majora si ca poti sa faci tot ce-ti trece prin cap ;;)
Poate ca nu ma pricep la urari sonore, dar iti doresc din tot sufletul sa ai parte de o viata frumoasa langa cei dragi, multa sanatate si fiecare vis al tau sa devina unul implinit. Te iuby mult si esti cea mai buna prietena ever! >:D< [si sa nu uitam de: Bestulutz, Prosopel, Shumitza etc. - le stii tu si pe restul =)) ]
duminică, 19 octombrie 2008
Duminica...
Duminica dimineata... alarma aia nenorocita nu mai suna, in sfarsit, insa din cauza faptului ca am adormit aseara la 21:30, deschid ochii la 8 fix. Ma uit la ceas si tresar. Mi se pare ca am intarziat la prima ora. "Ei, si ce?!" - imi spun in gand - "aia de Stiinte poate tipa si fara mine in clasa". Ma uit pierduta pe geam si realizez intr-un final ca e duminica, insa nu ma dau jos din pat. E prea cald, prea bine. Si mie mi-e prea lene. Desi am multe de facut, nici nu ma gandesc sa cobor. Toate mai pot astepta inca o ora, doua... poate chiar pana maine. Si totusi, constiinta nu ma lasa sa zabovesc mai mult de 20 de minute in asternutul asa de cald. Imi amintesc de Diogo, cum m-a trezit el asta-vara... si poate nu o va mai face niciodata... Imi vine sa plang, insa imi pacalesc lacrimile sarind din pat. Ma indrept catre baie, iarasi nu curge apa. Si e asa de cateva zile... Ma intorc infrigurata in camera si privesc cu regret patul, constienta ca nu mai e cale de intoarcere... Incep sa merg prin casa, fara tinta, fara rost... Mii de ganduri imi alearga prin cap, insa nici unul nu e suficient de lent ca sa-l pot prinde si concretiza. Ma gandesc ca maine iarasi o sa fie luni...V-am mai zis ce mult urasc eu lunea? Daca nu, aflati acum, desi cred ca cu totii o uram. Poate pentru ca toate inceputurile sunt grele... sau poate pentru ca nu ne place cum suna: l-u-n-i ... Asta imi aminteste de filmul de ieri - "LOLITA". Cu greu am rezistat 2 ore si jumatate sa-l vad, insa asta m-a scutit de cele 130 de pagini care-mi mai ramasesera de citit... Ca pana in final, protagonistii sa moara... in acelasi an, la diferenta de cateva zile. Bizar. La fel ca viata uneori...
P.S.: Stiu ca nu postul asta nu are paragrafe si ca e greu de citit, dar nu ma simteam in stare sa mai apas "Enter" de atatea ori... si daca totusi cineva a ajuns pana la PS, ii multumesc ... :)
P.S.: Stiu ca nu postul asta nu are paragrafe si ca e greu de citit, dar nu ma simteam in stare sa mai apas "Enter" de atatea ori... si daca totusi cineva a ajuns pana la PS, ii multumesc ... :)
vineri, 17 octombrie 2008
Leapsa by me :D
Din dorinta de a recupera timpul pierdut in care chiar nu am mai apucat sa scriu pe blog, o sa fac o succesiune de posturi :) Intr-una din diminetile saptamanii care tocmai a trecut, mi-a venit o idee pentru leapsa: Ritualul de trezire.
Indiferent ca sunteti elevi sau studenti ori poate chiar aveti o slujba, ca va treziti "cu noaptea-n cap" sau sunteti norocosi sa deschideti ochii numai cu putin inainte de pranz, sunt convinsa ca fiecare are un ritual special pe care il urmeaza cu strictete in fiecare dimineata / zi. Si normal ca eu nu puteam face exceptie.
Deci, la mine lucrurile stau cam in felul urmator: La ora 6 fix imi suna telefonul. Desi ador melodia de la alarma si bineinteles pe Dima :"> , va spun cu toata sinceritatea posibila, ca la ora aia imi vine sa arunc telefonul unde vad cu ochii. Si tocmai de aceea, de fiecare data apas butonul "Amanare". Cele 5 minute de liniste de care mai am parte apoi mi se par uneori ca o fractiune de secunda, alteori nici nu mai am rabdare sa sune si a doua oara. Insa, de cele mai multe ori e prima varianta. Si chiar daca m-am trezit cat de cat, amanarea se face de trei ori. Asta la mine e "lege". Poate ma las influentata de "trei"-ul magic din basme sau poate e doar o deprindere. In oricare dintre variante, dupa maxim 15 minute, ma gandesc si eu sa ma dau jos din pat. Nu ma intind la povesti despre alegerea hainelor si toate celelalte, mai zic doar ca e nelipsita cafeaua de la 6:50.
Dar eu sunt curioasa de un lucru. Tu, Alecsa, cum te trezesti? ;;)
Indiferent ca sunteti elevi sau studenti ori poate chiar aveti o slujba, ca va treziti "cu noaptea-n cap" sau sunteti norocosi sa deschideti ochii numai cu putin inainte de pranz, sunt convinsa ca fiecare are un ritual special pe care il urmeaza cu strictete in fiecare dimineata / zi. Si normal ca eu nu puteam face exceptie.
Deci, la mine lucrurile stau cam in felul urmator: La ora 6 fix imi suna telefonul. Desi ador melodia de la alarma si bineinteles pe Dima :"> , va spun cu toata sinceritatea posibila, ca la ora aia imi vine sa arunc telefonul unde vad cu ochii. Si tocmai de aceea, de fiecare data apas butonul "Amanare". Cele 5 minute de liniste de care mai am parte apoi mi se par uneori ca o fractiune de secunda, alteori nici nu mai am rabdare sa sune si a doua oara. Insa, de cele mai multe ori e prima varianta. Si chiar daca m-am trezit cat de cat, amanarea se face de trei ori. Asta la mine e "lege". Poate ma las influentata de "trei"-ul magic din basme sau poate e doar o deprindere. In oricare dintre variante, dupa maxim 15 minute, ma gandesc si eu sa ma dau jos din pat. Nu ma intind la povesti despre alegerea hainelor si toate celelalte, mai zic doar ca e nelipsita cafeaua de la 6:50.
Dar eu sunt curioasa de un lucru. Tu, Alecsa, cum te trezesti? ;;)
Friday is here :)
Da... e vineri si a mai trecut o saptamana de scoala. Am renuntat sa le mai numar, pentru ca am ajuns la concluzia ca nu-mi folosea la nimic. In fond, timpul nici nu poate fi accelerat, nici oprit, indiferent cat de mult am incerca prin orice mijloace sa facem asta. Mai exact, a trecut o saptamana grea, plina de tot felul de provocari, unele nu tocmai placute, altele de-a dreptul creative, inse esentialul e ca s-a terminat si ca totul va fi bine; sau cel putin asta imi tot repet de cand am ajuns acasa.
N-o sa ma plang in legatura cu cat de mult am avut de invatat - in fond ma asteptam la asta - si nici macar despre faptul ca mi s-a reprosat acum cateva zile ca "bat campii". Nici despre alte probleme pe care le-am avut si care par deocadata fara iesire. Insa solutia salvatoare e pe drum si o astept cu sufletul la gura :) Si nu va ganditi la nimic material, pentru ca nu despre asta e vorba ;))
N-o sa ma plang in legatura cu cat de mult am avut de invatat - in fond ma asteptam la asta - si nici macar despre faptul ca mi s-a reprosat acum cateva zile ca "bat campii". Nici despre alte probleme pe care le-am avut si care par deocadata fara iesire. Insa solutia salvatoare e pe drum si o astept cu sufletul la gura :) Si nu va ganditi la nimic material, pentru ca nu despre asta e vorba ;))
Daa...stiu
...ca nu am mai scris de mult pe blog si ca atunci cand am facut-o au fost posturi cam scurte. Nu am uitat de blog, insa timpul chiar nu mi-a permis mai mult de atat. Promit sa ma reveansez cat de curand :) S-aveti un weekend exact asa cum vi-l doriti! :D
marți, 14 octombrie 2008
Chef = 0
Am multe de facut azi... si niciun chef ... imi ofera cineva vreo solutie? (:|
Si nu sariti cu raspunsul, stati la rand :))
Si nu sariti cu raspunsul, stati la rand :))
luni, 13 octombrie 2008
duminică, 12 octombrie 2008
Plus sau minus
Dupa audio-postul de mai devreme, o sa-mi iau rolul de blogger in serios, anume acela de a raspunde la intrebarea Alecsei: Cand ma simt "in plus"?
Daca se pune problema sa raspund la aceasta provocare, cred ca trebuie sa precizez in primul rand ca evit pe cat posibil situatia asta, tocmai din cauza penibilului si dezgustului pe care il simt cand ma confrunt totusi cu ea. In cazul in care ajung, fara intentie, in compania unor persoane cu care nu am nimic de-a face, sau si mai rau, pe care nu le pot inghiti, inevitabil apare acel "in plus". De fapt, eu l-as numi chiar "in minus"; daca tot nu ma pot integra intr-o discutie la care oricum nu tineam neaparat sa iau parte, prefer sa tac si sa ma gandesc la cu totul altceva, asteptand sa treaca timpul alocat companiei nefaste.
Problema reala este in cazul in care ma simt in plus alaturi de prieteni sau de persoanele la care tin. Atunci, in cazul meu, e adevarata drama. As prefera sa dispar si sa ma fac mica-mica de tot, decat sa stau si sa vad cum sunt ignorata. Insa asta nu prea mi se intampla, doar in cazul in care am facut eu vreo ceva, dar de obicei sunt cuminte. :-"
Daca se pune problema sa raspund la aceasta provocare, cred ca trebuie sa precizez in primul rand ca evit pe cat posibil situatia asta, tocmai din cauza penibilului si dezgustului pe care il simt cand ma confrunt totusi cu ea. In cazul in care ajung, fara intentie, in compania unor persoane cu care nu am nimic de-a face, sau si mai rau, pe care nu le pot inghiti, inevitabil apare acel "in plus". De fapt, eu l-as numi chiar "in minus"; daca tot nu ma pot integra intr-o discutie la care oricum nu tineam neaparat sa iau parte, prefer sa tac si sa ma gandesc la cu totul altceva, asteptand sa treaca timpul alocat companiei nefaste.
Problema reala este in cazul in care ma simt in plus alaturi de prieteni sau de persoanele la care tin. Atunci, in cazul meu, e adevarata drama. As prefera sa dispar si sa ma fac mica-mica de tot, decat sa stau si sa vad cum sunt ignorata. Insa asta nu prea mi se intampla, doar in cazul in care am facut eu vreo ceva, dar de obicei sunt cuminte. :-"
Septembrie, luni
Din fericire, nu mai e nici septembrie si, deocamdata, nici luni :) Dar imi place mult piesa si acum mi-am amintit de ea :D
Horia Brenciu - Septembrie, luni
Asculta mai multe audio Muzica »
Dimineti de septembrie, cu aroma de cafea,
Un nor fin ce se ridica simplu din tigara ta,
Te privesc in tacere, in oglinda imi surazi,
N-ai secrete, iubire, sau emotii sa ascunzi..
Ai vrea doar sa alungi conversatiile lungi
Acum.. septembrie, luni,
Vrei din nou linistea de-atunci cand toamna incepea
De luni.. septembrie, luni..
Te asezi langa mine si abia astepti sa-mi spui
Ca de azi pana maine e septembrie, e luni
Te privesc in tacere chiar atunci cand imi surazi,
N-ai secrete, iubire, sau emotii sa ascunzi..
Nopti si zile cu parfumul tau, acum, cand vara a trecut
N-au nevoie de cuvinte, nu, n-au nevoie.. de cuvinte...
Ai vrea doar sa alungi conversatiile lungi.. septembrie, luni
Vrei din nou linistea de-atunci cand toamna incepea.. septembrie, luni..
Horia Brenciu - Septembrie, luni
Asculta mai multe audio Muzica »
Dimineti de septembrie, cu aroma de cafea,
Un nor fin ce se ridica simplu din tigara ta,
Te privesc in tacere, in oglinda imi surazi,
N-ai secrete, iubire, sau emotii sa ascunzi..
Ai vrea doar sa alungi conversatiile lungi
Acum.. septembrie, luni,
Vrei din nou linistea de-atunci cand toamna incepea
De luni.. septembrie, luni..
Te asezi langa mine si abia astepti sa-mi spui
Ca de azi pana maine e septembrie, e luni
Te privesc in tacere chiar atunci cand imi surazi,
N-ai secrete, iubire, sau emotii sa ascunzi..
Nopti si zile cu parfumul tau, acum, cand vara a trecut
N-au nevoie de cuvinte, nu, n-au nevoie.. de cuvinte...
Ai vrea doar sa alungi conversatiile lungi.. septembrie, luni
Vrei din nou linistea de-atunci cand toamna incepea.. septembrie, luni..
sâmbătă, 11 octombrie 2008
Azi...
* am frecat menta la greu si mirosea frumos;
* am fost la serbarea (stupida a) scolii;
* m-am intalnit cu diriga in timp ce beam un gin tonic;
* sunt Adela Popescu =)) (dupa mintea bolnava a unor copile de 11 ani);
* mestec guma cu aroma de pepene rosu;
* dau add si apoi ignore la greu
etc. etc. Si va rog nu aplaudati :D
* am fost la serbarea (stupida a) scolii;
* m-am intalnit cu diriga in timp ce beam un gin tonic;
* sunt Adela Popescu =)) (dupa mintea bolnava a unor copile de 11 ani);
* mestec guma cu aroma de pepene rosu;
* dau add si apoi ignore la greu
etc. etc. Si va rog nu aplaudati :D
Intre Nimic si Tot
O dimineata de octombrie...de fapt, rectific: o dimineata banala de octombrie. Si in plus, weekend. La fel de banal, banuiesc - desprins parca din poeziile lui Bacovia. Si eu ce fac? Nimic.
* Stau si ma uit la peretii mult prea albi pentru gustul meu.
* Ies afara si e prea frig.
* Il iau pe Diogo in brate, nici el nu are stare.
* Revin in casa, ma dau cu oja mov, poate imi vine cheful. Dar nimic.
* Incerc sa fac un eseu la latina, nu stiu cum sa-l incep.
* Deschid caietul de istorie, mi se face rau cand vad pasta albastra consumata pe liniile caietului.
* Intru pe mess, dar nu gasesc pe nimeni care mi-ar putea alunga starea. Raman totusi online.
* Ma apuc sa scriu pe blog. Un post despre... nimic-ul care ma inconjoara. Pe care probabil ca nu-l va citi nimeni :))
* Ma gandesc la ce-as mai putea face si nu-mi vine nimic in minte.
* Imi amintesc de un vers dintr-o poezie: Si dintr-o data, o raza-a aparut / Si parca vrea sa spuna : Nu e totul pierdut.
* Realizez ca asa e si gasesc motive sa zambesc.
* Ma gandesc la EL si ma simt mai bine. E placut sa stii ca esti nimic in raport cu Universul si totul pentru cineva.
Si uite asa nimic-ul se transforma-n tot ...
* Stau si ma uit la peretii mult prea albi pentru gustul meu.
* Ies afara si e prea frig.
* Il iau pe Diogo in brate, nici el nu are stare.
* Revin in casa, ma dau cu oja mov, poate imi vine cheful. Dar nimic.
* Incerc sa fac un eseu la latina, nu stiu cum sa-l incep.
* Deschid caietul de istorie, mi se face rau cand vad pasta albastra consumata pe liniile caietului.
* Intru pe mess, dar nu gasesc pe nimeni care mi-ar putea alunga starea. Raman totusi online.
* Ma apuc sa scriu pe blog. Un post despre... nimic-ul care ma inconjoara. Pe care probabil ca nu-l va citi nimeni :))
* Ma gandesc la ce-as mai putea face si nu-mi vine nimic in minte.
* Imi amintesc de un vers dintr-o poezie: Si dintr-o data, o raza-a aparut / Si parca vrea sa spuna : Nu e totul pierdut.
* Realizez ca asa e si gasesc motive sa zambesc.
* Ma gandesc la EL si ma simt mai bine. E placut sa stii ca esti nimic in raport cu Universul si totul pentru cineva.
Si uite asa nimic-ul se transforma-n tot ...
vineri, 10 octombrie 2008
Poate
Poate cineva sa te arunce de la tristete si cele mai negre ganduri la fericire si optimism? Si daca da, cum reuseste sa faca asta?
Cred ca e doar unul din misterele dragostei. :)
Cred ca e doar unul din misterele dragostei. :)
joi, 9 octombrie 2008
Versuri la minut
Imi miroase parul a fum si eu ma gandesc la tine
Am venit din nou acum, sper sa te gasesc la mine
Esti departe si ma doare, dorul roade tot mai tare
Stiu, sunt doar simple versuri, dar reflecta purul adevar. Asa ca, no comment! :-$
Am venit din nou acum, sper sa te gasesc la mine
Esti departe si ma doare, dorul roade tot mai tare
Stiu, sunt doar simple versuri, dar reflecta purul adevar. Asa ca, no comment! :-$
Am revenit...
... insa fara poze, iar de optimism nici nu poate fi vorba :/ Nu pot nega ca m-am simtit bine cu fetele si ca pizza a fost buna (fara celofan de data asta), insa ce te faci daca ai o mama, respectiv o matusa care inca au impresia ca mai ai ... ani. Am folosit "..." pentru ca inca nu m-am lamurit ce e in mintea lor; urmeaza sa le intreb, in episodul viitor, asta daca va mai fi vreo unul.
Insa seara a fost plina de morale:
1. Orice, numai sa nu depinzi de altii!
2. Daca stai departe de oras esti un om mort.
3.Ceea ce incepe prost nu are cum sa se sfarseasca decat si mai prost! (cam asta ar fi valabil pentru seara asta)
Prefer sa ma retrag, cred ca nu are nimeni chef sa citeasca despre ce zi naspa am avut eu azi :-j :)) Noapte buna! ;)
Insa seara a fost plina de morale:
1. Orice, numai sa nu depinzi de altii!
2. Daca stai departe de oras esti un om mort.
3.Ceea ce incepe prost nu are cum sa se sfarseasca decat si mai prost! (cam asta ar fi valabil pentru seara asta)
Prefer sa ma retrag, cred ca nu are nimeni chef sa citeasca despre ce zi naspa am avut eu azi :-j :)) Noapte buna! ;)
Super scoala :))
Hy everybody! :D
Incepe sa-mi placa tot mai mult la scoala, in conditiile in care ore nu prea mai facem si frecatul de menta e in floare. Sa vedem cat va mai tine asta, desi cel mai sigur numai pana luni. :-j Cu toate astea, in ultimul timp nu prea am mai avut chef de nimic, nu am mai ras, nu am mai fost eu. Nu as sti sa zic exact de ce, desi mi-am pus de nenumarate ori intrebarea asta in cele cateva zile de "repaus scolar".
Acum parca am mai iesit cat de cat din starea asta, datorita Alecsei care mi-a cantat la telefon (deci daca participa la Megastar, ea e urmatoarea castigatoare :X) Dupa ce am vorbit tot felul de chestii, nici mai mult, nici mai putin decat o ora, am ajuns la urmatoarea concluzie: Ce poate face un prieten dintr-o zi naspa... >:D<
In seara asta, pizza cu fetele. Sau poate un gin, ca n-am mai baut de multisor ceva mai "tare" :)) In fond, avem ce sarbatori, nu? 90 de ani de cand exista liceul, de parca fix de asta mi-ar pasa mie acum :/ Sper totusi sa revin mai optimista, eventual cu niste poze. Daca nu, poate maine... sau cu alta ocazie :D
Incepe sa-mi placa tot mai mult la scoala, in conditiile in care ore nu prea mai facem si frecatul de menta e in floare. Sa vedem cat va mai tine asta, desi cel mai sigur numai pana luni. :-j Cu toate astea, in ultimul timp nu prea am mai avut chef de nimic, nu am mai ras, nu am mai fost eu. Nu as sti sa zic exact de ce, desi mi-am pus de nenumarate ori intrebarea asta in cele cateva zile de "repaus scolar".
Acum parca am mai iesit cat de cat din starea asta, datorita Alecsei care mi-a cantat la telefon (deci daca participa la Megastar, ea e urmatoarea castigatoare :X) Dupa ce am vorbit tot felul de chestii, nici mai mult, nici mai putin decat o ora, am ajuns la urmatoarea concluzie: Ce poate face un prieten dintr-o zi naspa... >:D<
In seara asta, pizza cu fetele. Sau poate un gin, ca n-am mai baut de multisor ceva mai "tare" :)) In fond, avem ce sarbatori, nu? 90 de ani de cand exista liceul, de parca fix de asta mi-ar pasa mie acum :/ Sper totusi sa revin mai optimista, eventual cu niste poze. Daca nu, poate maine... sau cu alta ocazie :D
miercuri, 8 octombrie 2008
Miss you :(
Vroiam sa ma multumesc cu leapsa Alecsei ca post pentru azi, dar m-am gandit totusi ca va era dor sa scriu ceva mai concret asa ca asta voi incerca sa fac ;)) Nu ma intind la povesti, spun doar ca am facut o singura ora din sase, ca toate zilele pana la sfarsitul saptamanii vor fi foarte lejere, ca e posibil sa nu facem vineri istoria etc. :X Deci, din partea mea numai de bine :D Sper ca si la voi e la fel ;))
P.S.: Miss you... :-<
P.S.: Miss you... :-<
Super Leapsa
Am primit o super leapsa de la Alecsa :X
BEST
1.Friend: Andreea
2.Vacation: 2003, Mamaia
3.Age: 18
4.Time of day: noaptea
5.Blog: Alecsa
WORST
1.Day of the week: luni
2.Time of day: dimineata
3.Food: laptele
4.Memory: moartea lui Felix :(
5.Song: Samim - Heater
CURRENTLY
1.With someone: da
2.Missing someone: iuby :((
3.Mood: happy :D
4.Wanting: sa nu facem vineri istoria :X
5.Dreaming at: mareeee :X soare :X vara :X
FAVORITES
1.Song: multeee - Enrique Iglesias-Hero, Dima Bilan-Never let you go, Simple Plan-Crazy etc.
2.Number: 3
3.Color: mov, rosu
4.Season: vara :X
5.State: Franta, Maroc
6.Food: pizza
7.Movie: Pe aripile vantului, Before Sunrise, Eurotrip =))
8.Artist: :-??
9.Pet: motanii mei Diogo si Zein :X si nurorile Pufy si Bubu :X
10.Sport: volei, patinaj, echitatie
YESTERDAY
1.What did you do: Scoala, somn, tema la engleza, frecat menta :X
2.Who were you with: colegii si apoi singura
3.Bad/Good day: pe undeva la mijloc ;))
4.Lose something: nu (cred) :D
TODAY
1.What are you doing now: ascult muzica si ma concentrez la leapsa asta :X
2.Today in general: Am facut o ora din 6, apoi am venit acasa cu Andreea si am facut pozeee, ca in vremurile bune :X
3.Wearing: trening rosu
4.What did you eat for breakfast: o felie de cascaval si o cafea
5.What did you eat for lunch: cartofi prajiti cu salata
6.What did you eat for dinner: inca nu e cina :))
7.Better than yesterday: pana acum, da :D
TOMORROW
1.Is: joi
2.Plans: sa merg la o pizza cu fetele :D
3.Dislikes about tomorrow: ora de desen :-&
4.Likes about tomorrow: iesit in oras :X
LAST
1.Person you saw: imaginea mea in oglinda se pune: -??
2.Person you talked on the phone: Andreea
3.Hugged: Andreea
4.Text Mesagged: Jully
5.IM: Alecsa
BEST
1.Friend: Andreea
2.Vacation: 2003, Mamaia
3.Age: 18
4.Time of day: noaptea
5.Blog: Alecsa
WORST
1.Day of the week: luni
2.Time of day: dimineata
3.Food: laptele
4.Memory: moartea lui Felix :(
5.Song: Samim - Heater
CURRENTLY
1.With someone: da
2.Missing someone: iuby :((
3.Mood: happy :D
4.Wanting: sa nu facem vineri istoria :X
5.Dreaming at: mareeee :X soare :X vara :X
FAVORITES
1.Song: multeee - Enrique Iglesias-Hero, Dima Bilan-Never let you go, Simple Plan-Crazy etc.
2.Number: 3
3.Color: mov, rosu
4.Season: vara :X
5.State: Franta, Maroc
6.Food: pizza
7.Movie: Pe aripile vantului, Before Sunrise, Eurotrip =))
8.Artist: :-??
9.Pet: motanii mei Diogo si Zein :X si nurorile Pufy si Bubu :X
10.Sport: volei, patinaj, echitatie
YESTERDAY
1.What did you do: Scoala, somn, tema la engleza, frecat menta :X
2.Who were you with: colegii si apoi singura
3.Bad/Good day: pe undeva la mijloc ;))
4.Lose something: nu (cred) :D
TODAY
1.What are you doing now: ascult muzica si ma concentrez la leapsa asta :X
2.Today in general: Am facut o ora din 6, apoi am venit acasa cu Andreea si am facut pozeee, ca in vremurile bune :X
3.Wearing: trening rosu
4.What did you eat for breakfast: o felie de cascaval si o cafea
5.What did you eat for lunch: cartofi prajiti cu salata
6.What did you eat for dinner: inca nu e cina :))
7.Better than yesterday: pana acum, da :D
TOMORROW
1.Is: joi
2.Plans: sa merg la o pizza cu fetele :D
3.Dislikes about tomorrow: ora de desen :-&
4.Likes about tomorrow: iesit in oras :X
LAST
1.Person you saw: imaginea mea in oglinda se pune: -??
2.Person you talked on the phone: Andreea
3.Hugged: Andreea
4.Text Mesagged: Jully
5.IM: Alecsa
luni, 6 octombrie 2008
Pe plaja goala...
Pe plaja goala, un baiat si o fata... Nu s-au mai vazut niciodata pana atunci, nu stiu nimic unul despre celalalt... Doi straini aruncati fara voie de soarta in aceeasi intindere de nisip si langa necuprinsul albastru... Amandoi privesc aproape absenti marea ce se intinde infinita in fata lor, pentru amandoi timpul pare ca s-a oprit in loc si ca toate lucrurile din jur au disparut. Insa nici unul nu observa prezenta celuilalt, sunt poate mult prea egoisti pentru a privi in jur.
Dupa cateva clipe bune de liniste totala, in care doar marea le intrerupea visarea cu sunetu-i cristalin, cei doi se lasa imbratisati de valuri. Ca la un semn al destinului, intra deodata in spuma marii, care ii imbia cu vraja veche de secole. Nu se vad pana in secunda in care un val - poate si el un mesager al unui destin ce trebuia implinit - ii impinge tot mai aproape unul de celalalt. Baiatul o observa primul pe fata; nu e ca toate celelalte pe care le intalnise pana atunci. Are o aura magica, acel Ceva pe care el mereu il cautase, dar in zadar pana in clipa aceea. Cand privirile li se intalnesc, fetei nu ii vine sa creada ca are companie - era atat de obisnuita cu solitudinea ei, cu mediocritatea zilelor, ce-i pareau uneori nesfarsite, cu viata monocroma... - incat i se pare aproape ireal ca in acel moment nu mai era singura. Priveste cu teama in jur; nu stie de ce ii este cu adevarat teama: de valurile tot mai puternice, este necunoscut sau poate de ea insasi. Cateva clipe simte un fulger tracand prin ea; pentru un moment are impresia ca e unul real, declansat din cauza furtunii ce tocmai incepuse, insa ulterior realizeaza ca de fapt e un fulger provocat de propriile trairi. Pentru o clipa pare sa-si piarda echilibrul si poate ca asa ar fi fost daca el nu ar interveni la timp.
O prinde strans de mana si o aduce in siguranta la tarm. Desi nu sunt decat cativa metri, celor doi li se pare un drum nesfarsit. Nu se poate spune daca este din cauza valurilor imense care ii imping dupa propria lor voie sau din cauza picaturilor uriase de ploaie ce le acopera tot mai mult fata, insa un lucru este sigur: cei doi au impresia ca au petrecut ore bune incercand sa ajunga la mal. Desi e o straina pentru el, baiatul isi manifesta pentru prima data instinctul de protectie. Se simte multumit cand o asaza in siguranta dincolo de marea furioasa.
Ploaia necrutatoare ii izbeste violent, pare sa nu aiba mila pentru nimeni. Pe nisipul ud, se privesc din nou. Tacere mormantala. Vuietul marii dispare, la fel ca intreaga materie. Sunt doar ei, doua puncte minuscule in Univers, care ar fi putut pieri chiar in clipa aceea fara ca nimeni sa afle. Ochii curiosi ai fetei stabat albastrul profund al irisului lui pentru cateva clipe, apoi fara vreun motiv anume, coboara tot mai jos, oprindu-se instinctual asupra buzelor. O atrage caldura pe care o emana, in contrast cu frigul din trupul ei. Si el o priveste patrunzator, pare ca privirea trece dincolo de rochia alba, stans lipita de trupul mult prea ud.
Timpul se opreste, ploaia inceteaza sa-i mai ude, sunt doar fizic acolo, caci spiritelele lor s-au inaltat demult. Mana ei e inca intr-a lui, rece si tremuranda. Undeva, nu prea departe de ei, zace ingropata o pereche de pantofi de un alb odata pur, ce acum era patat de umezeala nisipului. Ea le-a dat drumul incet, chiar inainte de a intra in mare. I-a abandonat pur si simplu, negandindu-se ca daca el nu ar fi fost acolo, acei pantofi ar fi putut fi poate singura urma materiala a existentei ei efemere. Dar el a fost si era inca acolo.
Langa el, trece dintr-odata de la o stare la alta. Nu mai simte nici macar frigul, nici apasarea hainelor ude... Simte doar o moleseala, miscarile ii sunt tot mai lenese, pana simte ca va cadea in curand intr-un somn profund. Capul ii atinge fara sa vrea umarul; si nu se simte respinsa. El ii simte respiratia calda pe obraz si o lasa sa se aseze. Simte cum trupurile li se ating tot mai mult, dar nu e nimic staniu in asta, e aproape la fel de curat ca atingerea vindecatoare a ploii. La contactul cu rochia ei uda, tresare usor, dar nu da inapoi. O primeste langa el, ii da din caldura lui, ii ofera singurele lucruri pe care le avea in acel moment: companie si protectie.
Nu se stie cat au stat asa. Poate cateva minute, poate o ora, poate chiar o zi... Dar nu si-au spus nici macar un singur cuvant; privirile transmiteau mai mult decat ceea ce limbajul ar fi putut face. Din cand in cand, el ii priveste chipul. I se pare frumoasa si speciala. Si nu are nevoie sa stie mai mult. Fara sa-si dea seama, bratul lui drept o inconjoara si o aduce tot mai aproape de el. Deja nu mai simte materialul ud, ci doar caldura din sufletul ei. Fata a inchis de mult ochii. Si viseaza. Nici ea nu stie la ce. Dar simte ceva straniu, aproape la fel cu fulgerul dinainte. Numai ca de data asta, e sigura ca vine din adancul fiintei ei, dintr-un strat ce nu fusese niciodata atins pana atunci. Isi intoarce si ea privirea spre el, lasand sa-i fie descoperite toate simturile de existenta carora nici macar nu stia. Se privesc din nou in ochi si se imbratiseaza, doar pentru o fractiune de secunda. Sau, poate numai li s-a parut. Dar e imposibil sa fi avut amandoi aceeasi senzatie, simultan. Deci, totul a fost real. Si o repeta, parca pentru a-si confirma.
Fulgerele brazdeaza cerul si cei doi asista la un spectacol magnific al naturii. In freamatul lor, nu mai stiu daca e zi sau noapte, daca vor astepta rasaritul sau apusul. Pentru ca il vor astepta. Asa au hotarat de comun acord. Asta si-au spus si asa vor face. Dar pana atunci, raman asa pe nisip, ea cu capul in bratele lui, care-i managaie usor parul si cu buzele unite in cel mai pur sarut.
Dupa cateva clipe bune de liniste totala, in care doar marea le intrerupea visarea cu sunetu-i cristalin, cei doi se lasa imbratisati de valuri. Ca la un semn al destinului, intra deodata in spuma marii, care ii imbia cu vraja veche de secole. Nu se vad pana in secunda in care un val - poate si el un mesager al unui destin ce trebuia implinit - ii impinge tot mai aproape unul de celalalt. Baiatul o observa primul pe fata; nu e ca toate celelalte pe care le intalnise pana atunci. Are o aura magica, acel Ceva pe care el mereu il cautase, dar in zadar pana in clipa aceea. Cand privirile li se intalnesc, fetei nu ii vine sa creada ca are companie - era atat de obisnuita cu solitudinea ei, cu mediocritatea zilelor, ce-i pareau uneori nesfarsite, cu viata monocroma... - incat i se pare aproape ireal ca in acel moment nu mai era singura. Priveste cu teama in jur; nu stie de ce ii este cu adevarat teama: de valurile tot mai puternice, este necunoscut sau poate de ea insasi. Cateva clipe simte un fulger tracand prin ea; pentru un moment are impresia ca e unul real, declansat din cauza furtunii ce tocmai incepuse, insa ulterior realizeaza ca de fapt e un fulger provocat de propriile trairi. Pentru o clipa pare sa-si piarda echilibrul si poate ca asa ar fi fost daca el nu ar interveni la timp.
O prinde strans de mana si o aduce in siguranta la tarm. Desi nu sunt decat cativa metri, celor doi li se pare un drum nesfarsit. Nu se poate spune daca este din cauza valurilor imense care ii imping dupa propria lor voie sau din cauza picaturilor uriase de ploaie ce le acopera tot mai mult fata, insa un lucru este sigur: cei doi au impresia ca au petrecut ore bune incercand sa ajunga la mal. Desi e o straina pentru el, baiatul isi manifesta pentru prima data instinctul de protectie. Se simte multumit cand o asaza in siguranta dincolo de marea furioasa.
Ploaia necrutatoare ii izbeste violent, pare sa nu aiba mila pentru nimeni. Pe nisipul ud, se privesc din nou. Tacere mormantala. Vuietul marii dispare, la fel ca intreaga materie. Sunt doar ei, doua puncte minuscule in Univers, care ar fi putut pieri chiar in clipa aceea fara ca nimeni sa afle. Ochii curiosi ai fetei stabat albastrul profund al irisului lui pentru cateva clipe, apoi fara vreun motiv anume, coboara tot mai jos, oprindu-se instinctual asupra buzelor. O atrage caldura pe care o emana, in contrast cu frigul din trupul ei. Si el o priveste patrunzator, pare ca privirea trece dincolo de rochia alba, stans lipita de trupul mult prea ud.
Timpul se opreste, ploaia inceteaza sa-i mai ude, sunt doar fizic acolo, caci spiritelele lor s-au inaltat demult. Mana ei e inca intr-a lui, rece si tremuranda. Undeva, nu prea departe de ei, zace ingropata o pereche de pantofi de un alb odata pur, ce acum era patat de umezeala nisipului. Ea le-a dat drumul incet, chiar inainte de a intra in mare. I-a abandonat pur si simplu, negandindu-se ca daca el nu ar fi fost acolo, acei pantofi ar fi putut fi poate singura urma materiala a existentei ei efemere. Dar el a fost si era inca acolo.
Langa el, trece dintr-odata de la o stare la alta. Nu mai simte nici macar frigul, nici apasarea hainelor ude... Simte doar o moleseala, miscarile ii sunt tot mai lenese, pana simte ca va cadea in curand intr-un somn profund. Capul ii atinge fara sa vrea umarul; si nu se simte respinsa. El ii simte respiratia calda pe obraz si o lasa sa se aseze. Simte cum trupurile li se ating tot mai mult, dar nu e nimic staniu in asta, e aproape la fel de curat ca atingerea vindecatoare a ploii. La contactul cu rochia ei uda, tresare usor, dar nu da inapoi. O primeste langa el, ii da din caldura lui, ii ofera singurele lucruri pe care le avea in acel moment: companie si protectie.
Nu se stie cat au stat asa. Poate cateva minute, poate o ora, poate chiar o zi... Dar nu si-au spus nici macar un singur cuvant; privirile transmiteau mai mult decat ceea ce limbajul ar fi putut face. Din cand in cand, el ii priveste chipul. I se pare frumoasa si speciala. Si nu are nevoie sa stie mai mult. Fara sa-si dea seama, bratul lui drept o inconjoara si o aduce tot mai aproape de el. Deja nu mai simte materialul ud, ci doar caldura din sufletul ei. Fata a inchis de mult ochii. Si viseaza. Nici ea nu stie la ce. Dar simte ceva straniu, aproape la fel cu fulgerul dinainte. Numai ca de data asta, e sigura ca vine din adancul fiintei ei, dintr-un strat ce nu fusese niciodata atins pana atunci. Isi intoarce si ea privirea spre el, lasand sa-i fie descoperite toate simturile de existenta carora nici macar nu stia. Se privesc din nou in ochi si se imbratiseaza, doar pentru o fractiune de secunda. Sau, poate numai li s-a parut. Dar e imposibil sa fi avut amandoi aceeasi senzatie, simultan. Deci, totul a fost real. Si o repeta, parca pentru a-si confirma.
Fulgerele brazdeaza cerul si cei doi asista la un spectacol magnific al naturii. In freamatul lor, nu mai stiu daca e zi sau noapte, daca vor astepta rasaritul sau apusul. Pentru ca il vor astepta. Asa au hotarat de comun acord. Asta si-au spus si asa vor face. Dar pana atunci, raman asa pe nisip, ea cu capul in bratele lui, care-i managaie usor parul si cu buzele unite in cel mai pur sarut.
sâmbătă, 4 octombrie 2008
DiOgO
Profit de sambata asta ca sa va fac cunostinta cu un personaj foarte important din viata mea si pe care il iubesc foarte mult. Este vorba despre Diogo, unul din cei doi motani ai mei (cei doi barbati din viata mea, cum le mai zic eu =)) ). Am fost alaturi de el de cand s-a nascut si poate de aceea avem o relatie asa de speciala... Si nu numai ca pare sa inteleaga tot ce ii spui, dar imi si seamana: adora sa doarma si sa pozeze :> Ce sa va mai zic despre el? Ca are 1 an si 5 luni, este Taur si are si iubita :)) Si e adorabil :D (si n-o zic numai pentru ca este al meu ;)) )
vineri, 3 octombrie 2008
Vineri seara
Iarasi e vineri seara sau, in traducere libera, weekend. Si eu ce fac? Nimic prea interesant. Teme, dintr-un exces de zel; lectura, din acelasi exces presupun; conversatii cu prietenele cu care reusesc sa vorbesc mai mult sau mai putin in cursul saptamanii; desene animate, insa nu am rezistat mai mult de 10 minute, sa fie oare un semn ca m-am maturizat? Si, nu in ultimul rand, blog...
Pe de o parte imi pare rau ca scriu acum aici, preferam sa o fac in jurnal, dar din comoditate aleg varianta asta de fiecare data. Si da, recunosc, poate si dintr-o mica speranta ca cineva totusi are curiozitatea sa citeasca ceea ce incerc sa scriu din cand in cand. Pentru ca nu intotdeauna am inspiratie, nu mereu imi iese ceea ce vreau, dar, asa cum am mai spus-o si in alt post, o fac in primul rand pentru mine, apoi si pentru restul.
Sper ca macar voi sa aveti parte de un weekend mai frumos, desi daca acum cititi aceste randuri, cred ca puteti sa va alaturati mie ;))
Pe de o parte imi pare rau ca scriu acum aici, preferam sa o fac in jurnal, dar din comoditate aleg varianta asta de fiecare data. Si da, recunosc, poate si dintr-o mica speranta ca cineva totusi are curiozitatea sa citeasca ceea ce incerc sa scriu din cand in cand. Pentru ca nu intotdeauna am inspiratie, nu mereu imi iese ceea ce vreau, dar, asa cum am mai spus-o si in alt post, o fac in primul rand pentru mine, apoi si pentru restul.
Sper ca macar voi sa aveti parte de un weekend mai frumos, desi daca acum cititi aceste randuri, cred ca puteti sa va alaturati mie ;))
joi, 2 octombrie 2008
Nesimtire in stare pura
Atunci cand ai prea mult timp liber, iti trec prin cap tot felul de intrebari, mai mult sau mai putin filosofice. Si cum azi nu a fost o zi prea aglomerata la scoala, am inceput sa reflectez asupra unui aspect cu care ne intalnim tot mai des in ultima perioada: nesimtirea.
Indiferent de mediu, mereu ne confruntam cu problema asta. Nu conteaza ca e vorba de scoala, strada sau un banal rand ... la un magazin, nesimtitii sunt. Si vor fi atat timp cat se cred "centrul universului".
Innascuta sau dobandita, cronica sau cu mici sanse de recuperare, nesimtirea umana se manifesta sub variate forme, de la cele mai usoare simptome pana la apogeu: sa te uiti in oglinda si ea sa se sparga de la atatea fite. Si acum, citind asta, ganditi-va bine: cate s-au spart din cauza asta? ;))
Indiferent de mediu, mereu ne confruntam cu problema asta. Nu conteaza ca e vorba de scoala, strada sau un banal rand ... la un magazin, nesimtitii sunt. Si vor fi atat timp cat se cred "centrul universului".
Innascuta sau dobandita, cronica sau cu mici sanse de recuperare, nesimtirea umana se manifesta sub variate forme, de la cele mai usoare simptome pana la apogeu: sa te uiti in oglinda si ea sa se sparga de la atatea fite. Si acum, citind asta, ganditi-va bine: cate s-au spart din cauza asta? ;))
marți, 30 septembrie 2008
Despre poze
Nu aveam de gand sa mai scriu azi vreo ceva pe blog, dar daca situatia o cere... here I am :) M-am decis sa comentez putin despre poze, in special cele pe care le afisam pe site-uri "de socializare" gen hi5. O sa abordez tema asta pe larg intr-un post viitor, dar pana atunci, am o sugestie/ sfat sau cum vreti voi sa o numiti pentru acei (acelea mai ales) dintre voi care sunt complet "pe langa" cand vine vorba de modificatul pozelor.
Nu iti cere nimeni sa ai cunostinte temeinice de Photoshop, de altfel nici eu nu am, recunosc. Dar cel putin incercati pe cat posibil sa faceti niste poze decente, chiar daca sunt pseudo-photoshopate.
Si ca sa lovesc exact unde doare, ma refer mai ales la colajele acelea facute in Photoscape. Programul e cat de cat ok, dar daca e folosit cu cap (cu cel mare, specific! ; pentru ca din pacate am vazut si destule specimene masculine care il utilizeaza complet gresit). Asadar, aveti niste poze pe care vreti sa le puneti alaturi. Toate bune si frumoase pana aici, numai ca trebuie sa tineti cont de niste reguli minime de "bun simt" cromatic. Daca aveti probleme cu asta, clasele primare inca mai au locuri libere la orele de educatie plastica :D Si mai lasati-ma cu poze cu tine si cu "uby", alaturi de fel de fel de flori, inimioare, ursuleti si alte de astea. Din cate stiu eu, asta se cauta cam pana prin clasa a IV-a ;))
Si acum, ca o concluzie: daca te trezesti dimineata, iar cand te uiti in oglinda vezi o pitzipoanca, nu te mai chinui degeaba cu editarea pozelor. Ca oricum nu va iesi nimic rezonabil.
P.S. : (Iarasi simt nevoia sa il scriu, pentru ca stiu cum sunt oamenii si m-am obisnuit cu asta.)
Da, sunt rea / foarte rea. Ziceti cum vreti. Si asa scriu eu. Pentru ca pot fi si dura cand am ceva de spus!
Sper ca printre cititorii mei sa nu se regaseasca astfel de specimene, dar sunt sigura ca fiecare s-a gandit cel putin la o persoana cititnd acest post, asa ca v-as ruga sa faceti cumva si sa dati link-ul mai departe la respectivul/a, poate vom avea parte de un "viol vizual" in minus :)
Nu iti cere nimeni sa ai cunostinte temeinice de Photoshop, de altfel nici eu nu am, recunosc. Dar cel putin incercati pe cat posibil sa faceti niste poze decente, chiar daca sunt pseudo-photoshopate.
Si ca sa lovesc exact unde doare, ma refer mai ales la colajele acelea facute in Photoscape. Programul e cat de cat ok, dar daca e folosit cu cap (cu cel mare, specific! ; pentru ca din pacate am vazut si destule specimene masculine care il utilizeaza complet gresit). Asadar, aveti niste poze pe care vreti sa le puneti alaturi. Toate bune si frumoase pana aici, numai ca trebuie sa tineti cont de niste reguli minime de "bun simt" cromatic. Daca aveti probleme cu asta, clasele primare inca mai au locuri libere la orele de educatie plastica :D Si mai lasati-ma cu poze cu tine si cu "uby", alaturi de fel de fel de flori, inimioare, ursuleti si alte de astea. Din cate stiu eu, asta se cauta cam pana prin clasa a IV-a ;))
Si acum, ca o concluzie: daca te trezesti dimineata, iar cand te uiti in oglinda vezi o pitzipoanca, nu te mai chinui degeaba cu editarea pozelor. Ca oricum nu va iesi nimic rezonabil.
P.S. : (Iarasi simt nevoia sa il scriu, pentru ca stiu cum sunt oamenii si m-am obisnuit cu asta.)
Da, sunt rea / foarte rea. Ziceti cum vreti. Si asa scriu eu. Pentru ca pot fi si dura cand am ceva de spus!
Sper ca printre cititorii mei sa nu se regaseasca astfel de specimene, dar sunt sigura ca fiecare s-a gandit cel putin la o persoana cititnd acest post, asa ca v-as ruga sa faceti cumva si sa dati link-ul mai departe la respectivul/a, poate vom avea parte de un "viol vizual" in minus :)
Autograf :X
Am autograf de la o vedeta nationala, viitoare internationala ;;) Alecsa, cunoscuta si sub numele de "Prajitura cu Patrunjel", care recent a evoluat in Tort :D
Altă matematică
Hello world! Stiu ca v-am cam neglijat in ultimul timp, in sensul ca nu am mai postat nimic concret despre mine, dar uneori "scrierile literare" fac mai mult decat o mie de vorbe. Deci - ce am mai facut? -probabil va intrebati.
Nimic deosebit. Rutina scoala-casa, de acum obisnuitul "mov de luni" (incluzand si unghiile de data asta!), incercare de recuperare a orelor de somn piedute, constientizarea timpului care pare sa zboare si un dor neinteles de Craciun. Cam asa s-ar rezuma ultimele zile. Exact cum ziceam: banal. Dar uneori, si asta are frumusetea lui :)
Nu ma intind la povesti, pentru ca ma asteapta tema la engleza si pe la italiana parca, apoi patul, dar tot ce vreau sa va las este o poezie pe care am descoperit-o azi, absolut intamplator, in manualul de romana. Poezia e draguta, dar am vrut sa o impart cu voi in special pentru ultima strofa.
Altă matematică
Nichita Stănescu
Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că op0t
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,nu
Ştim, vai, nu ştim cât facem.
Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,o conopidă plus un ou,
face un astragal...
Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...
Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!
Nimic deosebit. Rutina scoala-casa, de acum obisnuitul "mov de luni" (incluzand si unghiile de data asta!), incercare de recuperare a orelor de somn piedute, constientizarea timpului care pare sa zboare si un dor neinteles de Craciun. Cam asa s-ar rezuma ultimele zile. Exact cum ziceam: banal. Dar uneori, si asta are frumusetea lui :)
Nu ma intind la povesti, pentru ca ma asteapta tema la engleza si pe la italiana parca, apoi patul, dar tot ce vreau sa va las este o poezie pe care am descoperit-o azi, absolut intamplator, in manualul de romana. Poezia e draguta, dar am vrut sa o impart cu voi in special pentru ultima strofa.
Altă matematică
Nichita Stănescu
Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că op0t
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,nu
Ştim, vai, nu ştim cât facem.
Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,o conopidă plus un ou,
face un astragal...
Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...
Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!
duminică, 28 septembrie 2008
Marea...
Mai stii cum a fost cand ai vazut marea pentru prima data? Mai stii cum a sunat primul val in urechile care nu mai auzisera niciodata pana atunci acel sunet unic? Iti amintesti oare cum ai pasit cu sfiala pe nisip, cu pantofii inca in picioare, temandu-te parca de raul care ti l-ar putea produce? Dupa un timp, ai indraznit sa ii abandonezi undeva , in marea galbena si te-ai indreptat, aproape si mai timida, spre adevarata mare, cea care niciodata nu doarme, care niciodata nu oboseste sa isi primeasca copiii langa ea.
Te-ai apropiat incet, ai privit-o cateva minute bune inainte de a-ti scufunda degetele in ea si, in cele din urma, ti-ai facut curaj. La prima atingere, ti s-a parut rece. Te-ai uitat cu mirare la cei care isi daruisera trupul complet ei, nu intelegeai cum de pot fi atat de naturali si familiari cu intinderea ce ti se deschidea infinita in fata ochilor. Ai stat asa un timp, parca nu indrazneai sa te aventurezi mai mult, de teama ca nu vei mai iesi niciodata. Si totusi, toti pareau asa de fericiti, incat te-ai hotarat sa risti si sa te abandonezi necunoscutului.
Ai intrat incet de tot, cufundandu-ti treptat tot corpul. Atingerea ei era putin rece, insa binefacatoare. Nu mai simtisei niciodata asa ceva pana atunci, era complet diferit de dusurile reci de vara sau de jocurile din copilarie, cand te udai din cap pana in picioare. Era o senzatie cu totul si cu totul speciala, ca un al doilea botez.
Si, deodata, ai ramas complet singura. Toata multimea din jurul tau disparuse. Copiii care se jucau, cei ce inotau sau indragostitii care se sarutau se evaporasera cu totul. Erai doar tu. Tu si EA. Te simteai ciudat, nu-i asa? Ai inceput sa nu te mai gandesti la nimic, doar te lasai purtata de valuri. Si ele te duceau departe, tot mai departe, iti spalau ranile, pacatele, stergeau tot ceea ce vroiai cu orice pret sa uiti. Cicatrizau suferinte si te curatau de fantomele din trecut. Si era bine. Te-ai abandonat cu totul valului, adancimilor, orizontului indepartat la care stiai ca vei putea ajunge candva.
Dar nu singura. Ai realizat ca marea iti va da pe cineva care te va duce la el, ti-l va da sa-l atingi, iti va prinde razele rasaritului in palma si-ti va face coroana din licaririle lunii. EL e undeva acolo, la capatul valurilor, ascuns dincolo de perlele scoicilor si te asteapta. Mereu va sta acolo, pana il vei gasi, pana iti vei da seama ca e cu adevarat al tau si il vei lua langa tine. Il vei avea mereu, trebuie doar un singur lucru: iubire.
Si ai de la cine invata… Iubeste-l asa cum marea isi iubeste tarmurile, cand le cuprinde in cea mai tandra imbratisare, asa cum soarele care rasare isi deschide calea de lumina pe valuri, asa cum pescarusii nu-si parasesc stancile nici in cele mai friguroase zile ale iernii, asa cum luna isi reflecta toata podoaba pana in cele mai ascunse unghere ale marii. Sa nu pleci dintre valuri pana nu vei intelege ca trebuie sa-l gasesti si sa-l pastrezi pentru vecie. Pentru ca e al tau. Si tu esti a lui.
Si apoi da, poti iesi la fel de incet precum ai intrat, poti lasa nisipul sa-ti mangaie trupul ud, sa-l simti strans lipit de tine, poti lasa soarele sa ti se joace in par, dar stiu ca vei reveni. Vei vrea sa simti din nou senzatia aceea de eliberare, plutirea din suflet si bucuria din ochii care privesc necuprinsul.
Te-ai apropiat incet, ai privit-o cateva minute bune inainte de a-ti scufunda degetele in ea si, in cele din urma, ti-ai facut curaj. La prima atingere, ti s-a parut rece. Te-ai uitat cu mirare la cei care isi daruisera trupul complet ei, nu intelegeai cum de pot fi atat de naturali si familiari cu intinderea ce ti se deschidea infinita in fata ochilor. Ai stat asa un timp, parca nu indrazneai sa te aventurezi mai mult, de teama ca nu vei mai iesi niciodata. Si totusi, toti pareau asa de fericiti, incat te-ai hotarat sa risti si sa te abandonezi necunoscutului.
Ai intrat incet de tot, cufundandu-ti treptat tot corpul. Atingerea ei era putin rece, insa binefacatoare. Nu mai simtisei niciodata asa ceva pana atunci, era complet diferit de dusurile reci de vara sau de jocurile din copilarie, cand te udai din cap pana in picioare. Era o senzatie cu totul si cu totul speciala, ca un al doilea botez.
Si, deodata, ai ramas complet singura. Toata multimea din jurul tau disparuse. Copiii care se jucau, cei ce inotau sau indragostitii care se sarutau se evaporasera cu totul. Erai doar tu. Tu si EA. Te simteai ciudat, nu-i asa? Ai inceput sa nu te mai gandesti la nimic, doar te lasai purtata de valuri. Si ele te duceau departe, tot mai departe, iti spalau ranile, pacatele, stergeau tot ceea ce vroiai cu orice pret sa uiti. Cicatrizau suferinte si te curatau de fantomele din trecut. Si era bine. Te-ai abandonat cu totul valului, adancimilor, orizontului indepartat la care stiai ca vei putea ajunge candva.
Dar nu singura. Ai realizat ca marea iti va da pe cineva care te va duce la el, ti-l va da sa-l atingi, iti va prinde razele rasaritului in palma si-ti va face coroana din licaririle lunii. EL e undeva acolo, la capatul valurilor, ascuns dincolo de perlele scoicilor si te asteapta. Mereu va sta acolo, pana il vei gasi, pana iti vei da seama ca e cu adevarat al tau si il vei lua langa tine. Il vei avea mereu, trebuie doar un singur lucru: iubire.
Si ai de la cine invata… Iubeste-l asa cum marea isi iubeste tarmurile, cand le cuprinde in cea mai tandra imbratisare, asa cum soarele care rasare isi deschide calea de lumina pe valuri, asa cum pescarusii nu-si parasesc stancile nici in cele mai friguroase zile ale iernii, asa cum luna isi reflecta toata podoaba pana in cele mai ascunse unghere ale marii. Sa nu pleci dintre valuri pana nu vei intelege ca trebuie sa-l gasesti si sa-l pastrezi pentru vecie. Pentru ca e al tau. Si tu esti a lui.
Si apoi da, poti iesi la fel de incet precum ai intrat, poti lasa nisipul sa-ti mangaie trupul ud, sa-l simti strans lipit de tine, poti lasa soarele sa ti se joace in par, dar stiu ca vei reveni. Vei vrea sa simti din nou senzatia aceea de eliberare, plutirea din suflet si bucuria din ochii care privesc necuprinsul.
sâmbătă, 27 septembrie 2008
Inima
Ti-am dat inima, sa o tii in mana,
Ti-am dat viata, sa o faci mai frumoasa,
Ti-am dat dragostea, sa te-ncalzesti cu ea,
Ti-am dat vise, sa mai poti spera,
Ti-am dat putere, sa te poti lupta.
Ti-am dat tot ce sunt, ce simt, ce vreau,
Tot ce-a fost al meu e acum al tau.
Nici macar eu nu-mi mai apartin pe deplin,
Sunt doar o continuare a fiintei tale
Si-ntr-un univers prea plin,
Am doar cheia inimii tale.
Ti-am dat viata, sa o faci mai frumoasa,
Ti-am dat dragostea, sa te-ncalzesti cu ea,
Ti-am dat vise, sa mai poti spera,
Ti-am dat putere, sa te poti lupta.
Ti-am dat tot ce sunt, ce simt, ce vreau,
Tot ce-a fost al meu e acum al tau.
Nici macar eu nu-mi mai apartin pe deplin,
Sunt doar o continuare a fiintei tale
Si-ntr-un univers prea plin,
Am doar cheia inimii tale.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
