Emply place. Empty heart.

Aseara, l-am asteptat pe Mosul sa mi te aduca cadou. El e bun si batran si mereu are daruri pentru copiii cuminti. Nu stiu cat de cuminte am fost, dar copil cu siguranta. Chiar daca nu mai sunt 'pustoaica' de alta data, tot copilul tau am ramas. Si trebuia sa ma cresti, mai tii mine? Trebuia numai. Insa in zadar am stat cu nasul lipit de geam si am cautat cu privirea sania Mosului; nu am vazut nimic altceva decat cateva stele fara nume, ce straluceau parca pentru a-mi aminti frumusetea serilor de vara pe care le petreceam impreuna. Pana la urma, am adormit, rapusa de durerea de a nu te recupera. Mosul a trecut pe aici, insa dimineata nu te-am gasit, nici sub brad, nici nicaieri. E imposibil sa te fi adus totusi; ti-as fi recunoscut parfumul imediat, iar pasii tai mi-ar fi sunat inzecit in minte. Se pare ca a uitat de rugamintea mea, de visul meu arzator. Sau poate s-a temut ca iubirea noastra ar fi topit putina zapada ce se asezase timid in Ajun...

Si azi te-am asteptat. Insa locul tau la masa a ramas gol... Iti simteam numai prezenta acolo si uneori auzeam soapte mute, ca dintr-un vis indepartat. Mi-ar fi placut sa te pot atinge, sa putem fi iarasi NOI, sa ma tii de mana si sa imi spui cele doua cuvinte care mi-ar fi redat fericirea, ce imi pare deja pierduta de secole. E poate prea devreme sa spun ca mi-e enorm de dor de tine, insa o voi face. Orice dispare in timp, insa nu si ceea ce ne-a legat pe noi. Imi pare rau ca asa a iesit anul asta; poate e totusi cineva mai presus de vointa noastra.

In fond, nici fulgii nu cred ca ar vrea sa se desprinda din Cer si sa cada pe pamant, unde mainile oamenilor de rand le strica puritatea. Poate si ei prefera inaltimile, insa asta le e menirea... si, cand vine timpul, trebuie sa se desprinda, sa isi parareasca fericirea de a fi parte din ingerii lor. Suna frumos, insa acum chiar nu mi-as fi dorit sa fiu un fulg...