Intre Nimic si Tot

O dimineata de octombrie...de fapt, rectific: o dimineata banala de octombrie. Si in plus, weekend. La fel de banal, banuiesc - desprins parca din poeziile lui Bacovia. Si eu ce fac? Nimic.
* Stau si ma uit la peretii mult prea albi pentru gustul meu.
* Ies afara si e prea frig.
* Il iau pe Diogo in brate, nici el nu are stare.
* Revin in casa, ma dau cu oja mov, poate imi vine cheful. Dar nimic.
* Incerc sa fac un eseu la latina, nu stiu cum sa-l incep.
* Deschid caietul de istorie, mi se face rau cand vad pasta albastra consumata pe liniile caietului.
* Intru pe mess, dar nu gasesc pe nimeni care mi-ar putea alunga starea. Raman totusi online.
* Ma apuc sa scriu pe blog. Un post despre... nimic-ul care ma inconjoara. Pe care probabil ca nu-l va citi nimeni :))
* Ma gandesc la ce-as mai putea face si nu-mi vine nimic in minte.
* Imi amintesc de un vers dintr-o poezie: Si dintr-o data, o raza-a aparut / Si parca vrea sa spuna : Nu e totul pierdut.
* Realizez ca asa e si gasesc motive sa zambesc.
* Ma gandesc la EL si ma simt mai bine. E placut sa stii ca esti nimic in raport cu Universul si totul pentru cineva.

Si uite asa nimic-ul se transforma-n tot ...