Se afișează postările cu eticheta carti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta carti. Afișați toate postările

sâmbătă, 7 august 2010

Revederea cu Lucas

Aşa cum spuneam săptămâna trecută, mini-vacanţa mea la ţară şi-a meritat pe deplin numele, întrucât vineri la ora 16:00 eram deja acasă, luptându-mă cu căldura şi cu somnul provocat de trezirea foarte matinală (5:45). Nu pot să mă plâng că nu a fost plăcută escapada, doar că plictiseala s-a cam simţit la ea acasă. Din lipsă de alte activăţi interesante, am trecut la inspectarea bibliotecii din dotare, unde n-am găsit altceva mai interesant de lecturat decât o carte de poveşti de Slavici.

Hai că acum am minţit puţin; de fapt, erau chiar multe titluri interesante, chiar şi cărţi de psihologie, dar neuronul meu avea şi el nevoie de o pauză, aşa că l-am lăsat să-şi manifeste fluturaşii. Şi încă un lucru care mă face să fiu o mică trişoare: am dat peste un volum de poezii "însemnate" de tatăl meu, din care mi-am ales câteva pe care le-am transcris întru-un post separat. M-a surprins în mod plăcut faptul că am găsit una de Jacques Prevert, autor care îmi plăcea şi mie datorită acestei poezii.

Şi ca totuşi să nu-mi dau de tot cu firma-n cap din cauza faptului că am citit poveşti la aproape 20 de ani, încerc să compensez prin a vă spune că până la urmă m-am descurcat bine cu biletele de tren, bagaje, trolere (nu ale mele) & C.o, ceea ce înseamnă că nu-s chiar degeaba pe aici.

Însă trebuie să recunosc că ceea ce aşteptam cel mai mult din deplasarea mea era să-l văd pe Lucas, unul din cei 4 pisoi "producţie proprie", pe care l-am dus la ţară acum 3 ani şi de atunci nu l-am mai văzut. Dar aşteptarea a meritat, pentru că l-am găsit mare, gras şi la fel de adorabil precum mi-l aminteam.




joi, 18 iunie 2009

Romeo & Juliet

Instead of moving, I thought about Juliet some more.

I wondered what she would have done if Romeo had left her, not because he was banished, but because he lost interests. What if Rosalind had given him the time of day, and he'd changed his mind? What if, instead of marrying Juliet, he'd just disappeared?

I thought I knew how Juliet would feel.

She wouldn't go back to her old life, not really. She wouldn't ever have moved on, I was sure of that. Even if she'd lived until she was old and gray, every time she closed her eyes, it would have been Romeo's face she saw behind her lids. She would have accepted that, eventually.

I wondered if she would have married Paris in the end, just to please her parents, to keep the peace. No, probably not, I decided. But then, the story didn't say much about Paris. He was just a stick figure—a placeholder, a threat, a deadline to force her hand.

What if there were more to Paris? What if Paris had been Juliet's friend? Her very best friend? What if he was the only one she could confide in about the whole devastating thing with Romeo? The one person who really understood her and made her feel halfway human again? What if he was patient and kind? What if he took care of her? What if Juliet knew she couldn't survive without him? What if he really loved her, and wanted her to be happy?

And… what if she loved Paris? Not like Romeo. Nothing like that, of course. But enough that she wanted him to be happy, too?

If Romeo was really gone, never coming back, would it have mattered whether or not Juliet had taken Paris up on his offer? Maybe she should have tried to settle into the leftover scraps of life that were left behind. Maybe that would have been as close to happiness as she could get.

I sighed, and then groaned when the sigh scraped my throat. I was reading too much into the story. Romeo wouldn't change his mind. That's why people still remembered his name, always twined with hers: Romeo and Juliet. That's why it was a good story. "Juliet gets dumped and ends up with Paris" would have never been a hit.



Stephenie Meyer - New Moon

sâmbătă, 13 iunie 2009

Gata, m-am apucat!

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu am tot amânat momentul în care să mă apuc de învăţat pentru Bac. Dacă la începutul anului mi-am propus să învăţ zilnic câte ceva, pe parcurs am zis că va veni timpul în vacanţa de Crăciun, din semestrul al doilea, în vacanţa de Paşti, de la 1 iunie, după banchet...şi tot aşa :D

Până azi, când în sfârşit am luat în mână cartea de comentarii la română şi cele 6457345 de caiete şi m-am apucat de citit. Nici nu mi-am propus să învăţ vreun comentariu pe de rost, pentru că mi se pare cea mai mare prostie: 1. nu ai cum să reţii atâtea pagini şi 2. nu ştiu în ce măsură apreciază profesorii corectori să vadă aceleaşi lucruri scrise de prea multe ori, asta că să nu mai menţionez cei care vor apela din nou la metoda copiatului - xerox.

Am ajuns la concluzia că sunt 17 opere de învăţat, asta că să nu mai spun de curentele şi doctrinele literare. Şi dacă tot v-am bătut la cap cu subiectul ăsta, m-am gândit să fac şi un sondaj cu ce anume aţi vrea să cadă la partea a treia anul acesta. :D Mie mi-ar plăcea Ion sau Maitreyi, la proză şi Plumb sau Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, la poezie; mi se par cele mai simple, şi totodată, şi mai frumoase. Deci, aştept să votaţi! :P

Ce ai vrea sa cada la partea a treia anul acesta?
1.Povestea lui Harap-Alb
3.La tiganci
4.Maitreyi
5.Baltagul
6.Ion
7.Morometii
8.Enigma Otiliei
9.Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi
10.Luceafarul
11.Plumb
12.Testament
13.Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
14.Leoaica tanara, iubirea
15.Aci sosi pe vremuri
16.O scrisoare pierduta
17. Iona
pollcode.com free polls

marți, 26 mai 2009

The End.

And then we continued blissfully into this small but perfect piece of our forever, urmat de un sec şi clasic THE END.

Cam aşa s-a terminat ultimul volum al seriei Twilight (pentru necunoscători, este vorba despre Breaking Dawn, cartea în care este prezentată viaţa Bellei în calitate de vampir).

Deşi ştiam că odată şi odată povestea tot va ajunge la final şi încercam să citesc mai încet, pentru a prelungi timpul pe care îl petrec alături de eroii mei preferaţi, astăzi s-a produs inevitabilul: am ajuns încet-încet la ultimul capitol, care s-a transformat apoi în ultima pagină. Cred că este pentru prima dată când simt ca îmi vine să las câteva lacrimi să curgă pentru că ceva se termină - şi când zic ceva, mă refer strict la cărţi. Poate am mai trăit sentimentul ăsta când am găsit ceva emoţionant sau care mi-a plăcut în mod expres, însă despărţirea de tot ce înseamnă familia Cullen & C.o. m-a mişcat mai mult decât mă aşteptam.

Ei bine, acum sunt convinsă că sunt unii care vor zice măcar în sinea lor că e o lipsă de maturitate din partea mea să mă las impresionată de lucruri de acest gen, însă vă provoc şi pe voi să vă gândiţi dacă vreodată, măcar în sinea voastră, nu aţi simţit ceva similar?

E trist, dar pe de altă parte mă simt bine că am regăsit plăcerea de a fi fan adevărat, cu atât mai mult cu cât am redescoperit plăcerea de a citi cărţi care ne lasă imaginaţia să alerge încotro raţiunea nu ar putea nici măcar visa.

marți, 31 martie 2009

"And so the lion fell in love with the lamb"

-And so the lion fell in love with the lamb...
-What a stupid lamb!
-What a sick ,masochistic lion...


Acesta este unul din citatele mele preferate din cartea care m-a făcut să am două zile cu pauze pierdute, o noapte amânată şi câteva sesiuni de citit pe furiş (în ore). Astazi am reuşit în sfârşit să termin de citit Twilight (Amurg), de Stephenie Meyer. Deşi mi-am propus mai demult, încă de când am văzut filmul prima oară, abia acum am reuşit, prin bunăvoinţa unei colege de clasă, căreia îi mulţumesc şi aici, pentru că ştiu că mă citeşte. :D

Pot doar să zic că nu îmi mai amintesc ultima dată când am fost atât de absorbită de o carte. Paginile treceau pur şi simplu prin faţa ochilor mei, iar acţiunile se derulau într-una. Nu zic decât că este o carte superbă, care îşi merită fiecare din cele 389 de pagini. Singurul meu regret e că am citit-o parcă prea repede şi nu am apucat să savurez fiecare fază. Dar oricum, am de gând să o reiau, atunci când mi-o voi cumpăra şi eu.

Dar partea bună e că am apucat să văd mai întâi filmul. Pe de o parte, pentru că aş fi fost dezamăgită cu siguranţă dacă mai întâi citeam şi apoi urmăream ecranizarea. Acţiunea nu este redata fidel şi, aşa cum era de aşteptat, pe alocuri se mai sar câteva secvenţe. Pe de altă parte, mi-a venit mai uşor să îmi imaginez toate personajele, care sunt destul de bine alese în distribuţie.

Aşadar, dacă încă nu aţi citit-o şi aveţi o zi-două mai libere, v-o recomand călduros. Dar atenţie: până nu o terminaţi, cu siguranţă că n-o s-o puteţi lăsa din mână! :)
 
Filme Online Seriale Online