Plus sau minus

Dupa audio-postul de mai devreme, o sa-mi iau rolul de blogger in serios, anume acela de a raspunde la intrebarea Alecsei: Cand ma simt "in plus"?

Daca se pune problema sa raspund la aceasta provocare, cred ca trebuie sa precizez in primul rand ca evit pe cat posibil situatia asta, tocmai din cauza penibilului si dezgustului pe care il simt cand ma confrunt totusi cu ea. In cazul in care ajung, fara intentie, in compania unor persoane cu care nu am nimic de-a face, sau si mai rau, pe care nu le pot inghiti, inevitabil apare acel "in plus". De fapt, eu l-as numi chiar "in minus"; daca tot nu ma pot integra intr-o discutie la care oricum nu tineam neaparat sa iau parte, prefer sa tac si sa ma gandesc la cu totul altceva, asteptand sa treaca timpul alocat companiei nefaste.

Problema reala este in cazul in care ma simt in plus alaturi de prieteni sau de persoanele la care tin. Atunci, in cazul meu, e adevarata drama. As prefera sa dispar si sa ma fac mica-mica de tot, decat sa stau si sa vad cum sunt ignorata. Insa asta nu prea mi se intampla, doar in cazul in care am facut eu vreo ceva, dar de obicei sunt cuminte. :-"