Am atins cerul si am cazut...

Am atins cerul si am cazut...
Si am simtit un ecou mut.
Nu era vocea ta sa-mi spuna ca regreti
Si nici macar dulcele tau glas sa-mi zica ca ma ierti.
Nu era nimic... nimic din ce candva era
Nimic din ce obisnuiam sa pot visa.
Eram doar eu si tu...nu noi...
Doar vant aprins si multe ploi.
Ce-as mai putea oare spera
Cand tot ce-a fost s-a dus ca floarea de nu-ma-uita?
Imi pare rau si bine-o stii
Caci ai fost visul meu din reverii...
Pacat ca nu fi-va mai nicicand la fel,
Acum, cand totul se preschimba-n efemer.