Love me if you dare

Sau, mai pe româneşte, adevăr sau provocare... Abia astăzi am reuşit să termin de vizionat filmul, numit în original Jeux d'enfants (2003). Deşi vechi de câţiva ani, nu am îndrăznit - că tot venit vorba de provocări - să îl văd până acum, din anumite motive subiective. :D Şi totuşi, datorită recomandării lui Adrian, acum mi-am îmbogăţit lista de filme ce merită a fi văzute şi revăzute.


Probabil că aţi auzit de el, iar dacă nu, o să îl povestesc in cateva cuvinte. Filmul prezintă o poveste ce se derulează pe parcursul a 80 de ani, a cărei protagonişti sunt doi copii - Julien şi Sophie - care joacă jocul vieţii lor. Cu ajutorul unei cutii speciale şi a expresiei Cap ou pas cap? cei doi fac cele mai neînchipuite lucruri, riscând totul pentru a îndeplini sarcinile jocului creat de ei înşişi. Pe măsură ce timpul trece, cei doi sunt tot mai apropiaţi, iar jocul se transformă în ceva adevărat. Dându-şi seama că se iubesc , ei decid să nu se mai vadă timp de 10 ani. Dar revederea nu va fi lipsită de peripeţii... De asemenea, finalul este unul surprinzător, dar vă las pe voi să-l descoperiţi.



În afara poveştii interesante şi a conceptului de "iubire de-o viaţă", m-am bucurat să o redescopăr în acest film pe Marion Cotillard, actriţa care o interpretează, de asemenea cu succes, pe Edith Piaf în filmul La vie en rose (un alt film pe care nu trebuie să-l rataţi, mai ales dacă sunteţi pasionaţi de Franţa).

În concluzie, sacrificaţi 90 de minute din timpul vostru şi vizionaţi filmul, garantez eu că n-o să vă pară rău. Şi dacă aveţi cui să îi ziceţi Cap ou pas cap?, e încă şi mai bine...:)