Ce-ai spune de-o colibă de răchită
Ascunsă printre trestii undeva?
Ar fi o casă tocmai potrivită
În care ne-am putea oricând muta.
Ne-ar descânta în jur, complice, apa
Iar înăuntru-ar arde foc de maci
Prea multe lucruri n-ar putea încape
Să nu-ţi rămână loc să te dezbraci !..
4 comentarii:
dintotdeauna mi-au placut macii! au ceva aparte, ceva ce nu poate fi definit, cel putin din pct meu de vedere. iar rosul ala...e perfect!
^Mihaela: exact :X singurul meu regret e ca poza nu-mi apartine :"> desi stii ca si eu am cateva fotografii cu maci pe blog :)
A cui e poema? Imi place.
^Ioan Bistriteanul: a tatalui meu :)
Trimiteți un comentariu