Mondenizare

Şi nu, nu mă refer la emisiunea pe care o detest! (din motivele mele subiective; să nu se creadă cumva că am vreo ceva cu actorii, pe care de altfel nici nu prea îi cunosc atât de bine încât să mă pot pronunţa.) Mă refer la tendinţa cotidiană a "prea-slăvitului" spirit de turmă. Privesc îngrozită cum, pe zi ce trece, turmele sporesc tot mai mult, în timp ce caracterele individuale sunt tot mai izolate.

Cum să nu te enervezi oare când vezi că trăieşti într-o lume plină de xeroxuri, de copii ieftine după tipare proaste, de oameni cărora le e teamă să se afirme? Nu cere nimeni să fie toţi oamenii puternici şi independenţi, însă nici aşa nu se mai poate! Unde mă uit, văd grupuleţe din ce în ce mai compacte, pline de specimenele emo / pitzi/ ş.a. Şi lista niciodată nu se va opri. :|

Chiar mă gândeam de multe ori cum (naiba) trebuie să te simţi când ştii că mergi într-un mediu unde mai sunt încă N persoane exact ca tine, în a căror imagine te vezi mai ceva ca într-o oglindă? Sunt sătulă de tendinţa asta forţată de socializare, de oameni care te ademenesc parcă cu toate caracteristicile specifice modului lor de viaţă. S-a ajuns până la a afirma: Vrei să faci parte din grup, conformează-te! Nu...hai pa!

Probabil că nu m-aş fi ambalat atât de tare dacă nu aş fi constatat toate cele de mai sus pe propria-mi piele: zilnic, văd cum oamenii se schimbă sub ochii mei, cum îşi părăsesc bunele obiceiuri, strecurându-se într-o dezgustătoare societate mondenă...Şi eu mă ţin departe!