Clătitele - making of

Ce te faci când iubitul tău îţi spune că vrea clătite? Ai două variante: ori îl crezi pe cuvânt şi, că o bună gospodină, te apuci imediat de lucru, ori aştepţi o săptămână să înveţi să le faci şi apoi, cu toată seriozitatea posibilă, te pui pe treabă. La mine a funcţionat varianta B. :P Şi uite aşa, m-am riscat să o dau în bară foc la bucătărie şi mi-am luat frumuşel ingredientele necesare şi bunica aferentă lângă mine, care mai că şi-a făcut cruce când a auzit că vreau să învăţ în sfârşit ceva prin bucătărie.

Am făcut eu compoziţia pe acolo, am amestecat totul cu mixerul, dar de când am pus prima cantitate de aluat în tigaie, am început să-i explic bunicii că eu vreau cu orice preţ să arunc prima clătită, să văd dacă o pot prinde. Degeaba încerca să mă lămurească că o să o scap, eu eram tot mai încăpăţânată. Aparent renunţasem la idee, dar la ultima clătită, am preluat iniţiativă şi am aruncat. Verdict: crimă! (not) Spre surprinderea mea (şi mai ales a bunicii), chiar am prins-o şi nici nu s-a rupt. ;;) În concluzie, nu am făcut doar un desert, ci am şi experimentat legile fizicii.

Acum nu mă pot pronunţa dacă a ieşit ceva bun, dar ceea ce ştiu sigur e că era comestibil. Oricum, pentru mai multe detalii, întrebaţi-l pe iubi şi vedeţi poza.



P.S.: Totuşi se pare că n-o să mor de foame la facultate. =)) Atâta noroc! :D