"And so the lion fell in love with the lamb"

-And so the lion fell in love with the lamb...
-What a stupid lamb!
-What a sick ,masochistic lion...

Acesta este unul din citatele mele preferate din cartea care m-a făcut să am două zile cu pauze pierdute, o noapte amânată şi câteva sesiuni de citit pe furiş (în ore). Astazi am reuşit în sfârşit să termin de citit Twilight (Amurg), de Stephenie Meyer. Deşi mi-am propus mai demult, încă de când am văzut filmul prima oară, abia acum am reuşit, prin bunăvoinţa unei colege de clasă, căreia îi mulţumesc şi aici, pentru că ştiu că mă citeşte. :D

Pot doar să zic că nu îmi mai amintesc ultima dată când am fost atât de absorbită de o carte. Paginile treceau pur şi simplu prin faţa ochilor mei, iar acţiunile se derulau într-una. Nu zic decât că este o carte superbă, care îşi merită fiecare din cele 389 de pagini. Singurul meu regret e că am citit-o parcă prea repede şi nu am apucat să savurez fiecare fază. Dar oricum, am de gând să o reiau, atunci când mi-o voi cumpăra şi eu.

Dar partea bună e că am apucat să văd mai întâi filmul. Pe de o parte, pentru că aş fi fost dezamăgită cu siguranţă dacă mai întâi citeam şi apoi urmăream ecranizarea. Acţiunea nu este redata fidel şi, aşa cum era de aşteptat, pe alocuri se mai sar câteva secvenţe. Pe de altă parte, mi-a venit mai uşor să îmi imaginez toate personajele, care sunt destul de bine alese în distribuţie.

Aşadar, dacă încă nu aţi citit-o şi aveţi o zi-două mai libere, v-o recomand călduros. Dar atenţie: până nu o terminaţi, cu siguranţă că n-o s-o puteţi lăsa din mână! :)

Suntem perfecţi în imperfecţiunea noastră!

O femeie obişnuia să aducă apă de la râul din apropiere până acasă cu ajutorul a două vase mari, atârnându-le la cele două capete ale unui lemn pe care îl ducea în spate.

Un vas era crăpat, pe când celălalt era perfect şi tot timpul aducea acasă întreaga cantitate de apă. La sfârşitul lungului drum de la izvor până acasă, vasul crăpat ajungea pe jumătate gol. Timp de doi ani, acelaşi lucru se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă.

Bineînţeles, vasul cel bun era mândru de realizările sale. Însă bietului vas crăpat îi era atât de ruşine de imperfecţiunea sa, şi se simţea atât de rău că nu putea face decât jumătate din muncă pentru care fusese menit! După acest timp, i-a vorbit într-o zi femeii lângă izvor:

-Mă simt atât de ruşinat, pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul până acasă!

Femeia a zâmbit, privind cu drag către el:

-Poate ai observat că pe partea ta de drum sunt flori, însă pe partea cealaltă nu? Pentru că am văzut defectul pe care îl ai, am plantat seminţe de flori pe partea ta. În fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori... dacă nu ai fi fost aşa cum eşti, n-ar fi crescut aceste frumuseţi care îmi luminează casa!



Am văzut mulţi oameni în jurul meu căutând cu încrâncenare perfecţiunea, fiecare zi în care n-au găsit-o fiind pentru ei un nou prilej de a suferi.

Am caut-o chiar eu însămi până în ziua în care am înţeles că lipsa ei nu înseamnă înfrângere, ci şansa de a fi unici şi a folosi acest lucru pentru a imbgati propria viaţă şi viaţa celor din jur!

Priviţi florile care cresc datorită vouă si număraţi-va binecuvântările!

Sursa: DaMaiDeparte

De ce dai voie vântului

Mi-am amintit acum de o poezie care-mi place foarte mult...

De ce dai voie vântului - Radu Stanca

De ce dai voie vântului să umble
Prin părul tău şi să ţi-l răvăşească?

E mângâierea lui, făcute-n tumbe,
Mai caldă, mai suavă, mai cerească?

Sunt degetele lui fâlfâitoare
Mai meştere în joc, mai fără număr
Când te cuprind din cap până-n picioare,
Când îţi dau jos buchetul de pe umăr?

De ce laşi vântul ca să-şi pună palma
Oriunde vrea şi,-ncolăcindu-ţi sânul,
Prin fustele subţiri ce zbor de-a valma,
Să te privească cu-ochi blânzi, bătrânul?

De ce, când te pândeşte-ascuns prin iarbă
Şi vrea să-ţi sărute gura-n voie,
- În timp ce eu tânjesc cu plânsu-n barbă –
Pe el îl laşi ... iar mie, nu-mi dai voie ...

Un an de blogging

Abia acum am observat că ieri a fost 29 martie, ceea ce înseamnă că am împlinit un an de când sunt şi eu în blogosferă. E cam impropriu spus, pentru că timp de vreo 5 luni, nu am scris decât de 3 ori, pentru că ori îmi uitam contul, ori chiar nu aveam curaj să mă destăinui într-un jurnal online.

Apoi, de la sfârşitul lui august, am prins curaj şi am început să postez regulat, iar acum la câteva luni de la acel moment, mă declar un blogger mulţumit de el însuşi. Bine, că se poate mult mai mult de atât, e adevărat şi sunt conştientă de asta, dar eu sunt mulţumită totuşi de ce am făcut până acum. Aşa cum am zis încă din primul post, e o experienţă frumoasă, care sper eu să nu se oprească curând, cu atât mai mult cu cât datorită acestui blog mi s-a schimbat şi viaţa personală.

Sper că în anul acesta nu am dezamăgit pe nimeni cu posturile mele; deşi unele au fost copilării, altele aberaţii, eu mă simt mândră de blogul meu şi mă bucur sincer că am apăsat atunci pe acel buton "Creaţi-vă un blog!". Sunt curioasă dacă şi 29 martie 2010 mă va găsi tot aici, între voi, dragi colegi de blogosferă, care mă citiţi (sau nu) zilnic! :)

Amintiţi-mi!

Mulţumesc, dragilor, pentru că sunteţi atât de atenţi şi de săritori! Mulţumesc pentru tot sprijinul vostru de-a lungul anilor şi pentru toate lucrurile frumoase pe care le-aţi făcut în schimbul a ceea ce v-am oferit. Dar data viitoare, amintiţi-mi să fiu la fel ca voi! :-j

Tu ce faci de Ora Pământului?

Astăzi e una din acele zile (nu, nu acelea de care credeţi voi :D) în care mă doare capul de dimineaţă până...cine ştie când. :| Am încercat să-mi iau gândul de la asta şi să mă bucur de vremea superbă, însă e cam inutil. Aşa că nu vă aşteptaţi azi la mari postări. :(

Totuşi, ţineam morţiş să vă reamintesc că diseară, între 20:30 şi 21:30, ar fi indicat să renunţaţi la meci şi la jocul acela la care oricum nu puteţi trece la nivelul următor, să ascultaţi muzică la telefon (că doar de asta aveţi Nokia Express Music, nu? :-? - sistăr, nu la tn mă refer, aşa că să nu te simţi =)) ), să aveţi o cină romantică cu prietenul/a sau măcar să meditaţi în linişte. O oră chiar nu e mult să rezistăm fără electricitate, aşa că eu zic să vă mai gândiţi la ce program aveţi diseară. ;;)

Deşi v-am dat vouă sugestii, eu sincer nu ştiu ce voi face. Probabil o să aleg ultima variantă, adică o să mă gândesc la nemurirea sufletului, dar neapărat cu nişte lumânări aprinse, să nu cumva să mă fure vreo careva. :P

O oră a pământului cât mai plăcută şi utilă vă doresc! :)

Felix...

La mulţi ani, Felix! Azi ar fi fost ziua ta...


P.S.: Cum credeţi că m-am simţit când am văzut asta?

Crede în tine!

Şi pentru că azi tot m-am ţinut de făcut dedicaţii (a se vedea postul-surpriză
de pe blogul Alecsei), m-am gândit că o melodie pentru Sury a mea ar fi numai bună. Totul va fi bine, Su, o să vezi! :)

Alvin and the Chipmunks

Din seria filme vechi şi nevăzute la timp, azi vă prezint Alvin and the Chipmunks. O comedie de familie, cu umor fin şi pozne la tot pasul, perfectă pentru acele seri în care familia sau, de ce nu prietenii, se adună în jurul unui castron uriaş de popcorn, cu chef de râs şi voie bună.



Filmul prezintă povestea lui Dave, un compozitor netalentat, a cărui existentă este complet dată peste cap de apariţia a trei veveriţe vorbitoare în viaţa lui. În timp ce îşi prezintă ultimul cântec jalnic, simpaticele animăluţe sosesc odată cu bradul de Crăciun şi ajung fără să vrea acasă la Dave. Deşi prima reacţie a acestuia este să le dea afară, atunci când îşi dă seama că pot vorbi şi cânta, Dave acceptă ca acestea să locuiască la el, în schimbul unei colaborări muzicale.



Astfel, Alvin, Simon şi Theodore se apucă să facă ce ştiu ei mai bine: să cânte. Însă convieţuirea nu e întotdeauna uşoară: năzbâtiile celor trei îi complică viaţa lui Dave, făcându-l să-şi piardă slujba şi să-şi rateze întâlnirea cu frumoasa Claire. Simţindu-se vinovaţi, aceştia se duc şi cântă pentru şeful casei de discuri, asigurându-i astfel succesul neaşteptat al lui Dave. Deşi cele trei veveriţe devin super-staruri, nu au chiar tot ce şi-ar dori. Profitând de această slăbiciune a lor, "unchiul" Ian face o înscenare care să le determine să locuiască cu el, părăsindu-şi căminul. Însă succesul lipsit de căldură familiei pe care le-o oferea Dave este efemer, iar cei patru se reîntâlnesc, acceptând că şi-au dus dorul.



Aparent, este un film pentru copii, însă mie mi-a plăcut foarte mult. Este imposibil să nu fii cucerit de vocea piţigăiată şi ochii mari ai celor trei :x Şi după toată povestea cu Costică şi vizionarea acestui film, un lucru e clar: vreau şi eu o veveriţă! ;;)

În caz că vă era dor :x

Pentru că tot vă ziceam în postul anterior că mi-e dor rău de mare
şi îmi merge şi mie în sfârşit Youtube-ul, vreau să vă arăt câte
ceva filmat de mine astă vară la Jupiter.
Calitatea imaginii nu este extraordinară, dar sunetul face toţi banii. :x






P.S.: Miky, abia aştept să onorez invitaţia ta! :)

Moarte şi viitor

Nu o să ţin un discurs despre aşa ceva - dacă asta aţi crezut - ci e vorba despre o leapşă tare interesantă pe care Nekta ne-o propune pe blogul ei. Eu am preluat-o din proprie iniţiativă şi îi invit cu mare drag să o rezolve pe Adrian, Alecsa, Miky, Mihaela, Denisa, Geo, Inka, Jully şi Andra.

1. Ce îţi place să faci atât de mult, încât ai plăti pentru asta?
Deşi cred că banii chiar nu aduc fericirea, chiar aş plăti să fiu ca acum: înconjurată de iubire :x

2. Dacă ai afla astăzi că mai ai de trăit exact 5 ani, ce ai face începând de mâine?
Având în vedere că 5 ani nu e chiar foarte puţin, cred că aş încerca să mă comport cât se poate de normal. Însă aş vrea neapărat să ajung în Paris cu iubitul, să termin facultatea şi să mă mut la mare, ca să mă pot bucura de ea în fiecare zi.

3. Dacă ai câştiga un milion de euro neimpozabil, ai continua să faci ce faci acum?
Da, mi-aş vedea mai departe de studii, însă aş vrea să îi ajut şi pe cei din jurul meu, aici incluzând şi animăluţele fără stăpân.

4. Peste 15 ani, ce ai vrea să scrie pe prima pagină despre tine, în cel mai important ziar din ţară. Care ar fi titlul articolului?
"Irina-Andreea, desemnată fotograful anului!" Scuzaţi-mi modestia =))

5. Ce vrei să spună prietenii tăi despre tine la ceremonia ta funerară?
Cam naşpa întrebarea asta, şi totuşi: "N-a trăit degeaba neuronul ăsta în dungi! Ne va lipsi..."

6. Dar pe piatră ta funerară ce vrei să scrie despre tine?
Maktub! (Aşa a fost scris)

7. Când erai mică ce le răspundeai celor mari la întrebarea: Tu ce vrei să te faci când vei fi mare?
De-a lungul timpului, multe am vrut eu să mai fiu. În ordine, ar fi: "pictoriţă", meteorolog, actriţă de telenovele sud-americane (pe vremea când eram "îndrăgostită" de Mario Cimarro) şi, cel mai recent, medic veterinar. Oarecum, şi acum regret că am renunţat la ultima opţiune...Dar nu m-am simţit în stare să fac faţă la aşa ceva.

8. Ce ai face dacă ai şti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, că este imposibil să eşuezi?
Aş pleca în lume :) glumeam... aici chiar nu ştiu :-? Cred că m-aş apuca serios de fotografie.

9. Ce ai vrea să le spună copiii tăi nepoţilor tăi despre tine?
"Dacă aţi şti voi ce mult s-au iubit bunica cu bunicul...dar şi acum e la fel! :)"

10. Dacă ai putea acum să te proiectezi în viitor, în ultima zi a vieţii tale şi să îţi iei un interviu, care sunt trei întrebări pe care ţi le-ai adresa?
Asta da întrebare interesantă şi provocatoare . Să vedem:

1.Regreţi că nu ţi-a ajuns o viaţă pentru a face ceva anume?
2.Te-ai simţit norocoasă să ştii cu adevărat ce e iubirea?
3..Ai mai avea curajul să o iei de la început?

What a strange day..!

Deşi se apropie de final, tot nu am procesat că azi e joi [monosilabic şi rece]. Fiecare dungă a neuronului meu crede cu tărie că o zi frumoasă de sâmbătă tocmai se încheie. Presupun că s-a creat confuzia asta din cauza statului acasă în timpul săptămânii. Din fericire, nici nu m-am îmbolnăvit, nici nu am avut altă treabă, ci a fost cerc pedagogic. :D

Aşadar, m-am trezit şi eu în sfârşit la altă oră decât infernalul 6:30, mai exact undeva în jur de 10. :) Şi mi-am băut cafeaua cu lapte în linişte, cu Zein alintându-se pe lângă mine. Mai târziu, simţeam o beatitudine neaşteptată, pe care nu mi-o explic decât prin apropierea tot mai vizibilă a căldurii. Îmi doresc aşa de tare să simt soarele curgându-mi prin vene, să ajung din nou pe plajă, să mă las în voia valurilor. Mesajul lui Nekta despre vară mi-a trezit un dor nebun de miros de alge, scoici şi iubire. Cum mai spuneam eu într-un post, iubirea miroase a ceva unic. E tot ce ai vrea să ai în momentul respectiv şi, totodată, e şi ceea ce ai deja. Mi-e din ce în ce mai dor şi de îmbrăţişările lui, de zâmbete, de culori...

Toate sentimentele zilei de azi m-au făcut să pun din nou mâna pe cameră şi să imortalizez în câteva ipostaze lucruri care la un moment dat m-au făcut să zâmbesc (pozele sunt cele de mai jos.) Deşi mă simt în continuare ciudat, e bine... E minunat să ştii că cineva te iubeşte... :x

Completare

Câteva poze de azi. :)
Sper să vă placă...

Astăzi...

Astăzi m-am trezit fără alarmă...
Astăzi mi-am băut cafeaua în linişte...
Astăzi sunt fericită...
Astăzi te iubesc mai mult ca ieri...
Astăzi mi-e un dor nebun de tine...
Astăzi am nevoie de o îmbrăţişare...
Astăzi am în ochi lacrimi de fericire când mă gândesc că mă iubeşti...
Astăzi ştiu că aşa va fi mereu...
Astăzi aş da orice să simt atingerea unui val...
Astăzi am chef să-mi scriu numele pe nisip...
Astăzi aş vrea să alegem o stea a noastră...
Astăzi mi-ar plăcea să mă întâlnesc cu prieteni necunoscuţi...
Astăzi vreau să simt răcoarea beciului...
Astăzi am chef de muzică la maxim...
Astăzi vreau să aprind nişte lumânări parfumate...
Astăzi vrei să-mi reînvii trandafirul...
Astăzi aş face o baie în ciocolată...
Astăzi vreau să-ţi colorez inima...
Astăzi nu mă mai gândesc la nimic rău...
Astăzi mă simt (puţin) artistă...


Astăzi... e prea scurt să fac tot ce mi-am propus... dar va mai fi şi un mâine :) Condiţia este ca TU să fii lângă mine! :x

No 7 - Here I am

Zilele astea am descoperit o melodie foarte drăguţă, românească (spre surprinderea mea! - asta pentru că sună chiar foarte bine :D), a unei trupe nou-înfiinţate. Este vorba despre No 7, compusă din Gabriel Huiban - compozitorul, producătorul şi liderul formaţiei, Dan (bass), Miki (chitară) şi Ovidiu (percuţie). În primul lor single, aceştia colaborează cu Elena de la DJ Project, într-o melodie de excepţie, lucru dovedit şi de poziţia în topurile radio. Nu vă zic nimic mai mult decât audiţie / vizionare plăcută!

P.S.: Parcă mă bucur când mai văd şi câte un proiect muzical reuşit, nu numai pitzipoance care se lălăie talentate pe scene de plastic. ;)

Mini-chat

După cum poate aţi observat, mi-am pus şi eu un mini-chat pe blog, gândindu-mă că poate sunt unii dintre voi care ard de nerăbdare să vorbească cu mine şi nu au id-ul de messenger. Aşa că spor la scris! :D

Love me if you dare

Sau, mai pe româneşte, adevăr sau provocare... Abia astăzi am reuşit să termin de vizionat filmul, numit în original Jeux d'enfants (2003). Deşi vechi de câţiva ani, nu am îndrăznit - că tot venit vorba de provocări - să îl văd până acum, din anumite motive subiective. :D Şi totuşi, datorită recomandării lui Adrian, acum mi-am îmbogăţit lista de filme ce merită a fi văzute şi revăzute.


Probabil că aţi auzit de el, iar dacă nu, o să îl povestesc in cateva cuvinte. Filmul prezintă o poveste ce se derulează pe parcursul a 80 de ani, a cărei protagonişti sunt doi copii - Julien şi Sophie - care joacă jocul vieţii lor. Cu ajutorul unei cutii speciale şi a expresiei Cap ou pas cap? cei doi fac cele mai neînchipuite lucruri, riscând totul pentru a îndeplini sarcinile jocului creat de ei înşişi. Pe măsură ce timpul trece, cei doi sunt tot mai apropiaţi, iar jocul se transformă în ceva adevărat. Dându-şi seama că se iubesc , ei decid să nu se mai vadă timp de 10 ani. Dar revederea nu va fi lipsită de peripeţii... De asemenea, finalul este unul surprinzător, dar vă las pe voi să-l descoperiţi.



În afara poveştii interesante şi a conceptului de "iubire de-o viaţă", m-am bucurat să o redescopăr în acest film pe Marion Cotillard, actriţa care o interpretează, de asemenea cu succes, pe Edith Piaf în filmul La vie en rose (un alt film pe care nu trebuie să-l rataţi, mai ales dacă sunteţi pasionaţi de Franţa).

În concluzie, sacrificaţi 90 de minute din timpul vostru şi vizionaţi filmul, garantez eu că n-o să vă pară rău. Şi dacă aveţi cui să îi ziceţi Cap ou pas cap?, e încă şi mai bine...:)

Ceva pentru toţi îndrăgostiţii

Surprindeţi plăcut persoana iubită... fără ocazie, fără motiv...
doar o inimioară şi un TE IUBESC vor fi de-ajuns :) Click aici.

Vouă vă merge Youtube-ul?

Mie nu-mi merge de mai bine de o lună. Adică unele filmuleţe, cam 30% dintre ele, se încărcă, dar în rest...pauză. :| Am tot aşteptat, am zis că o fi ceva trecător, m-am gândit chiar că e de la pc-ul meu, dar se pare că şi la laptop e aceeaşi poveste. Aţi păţit şi voi aşa ceva zilele astea? Dacă ştie cineva care e cauza, să îmi zică şi mie, vă rog frumos. ;;) Pentru că chiar nu îmi place Trilulilu şi nu vreau să rămân dezinformată în ceea ce priveşte video-noutăţile. :D

Sunt mai tare ca jurnalul!

Conversaţie de ultima oră, cu a mea iubită sistăr ;;)

Irina: şi ai scăpat şi azi?
Alecsa: da
Alecsa: îţi pove?
Irina: da da :>
Alecsa: parcă eşti jurnalul meu, nici el nu ştie atâtea

Prea dulce ai fost, sis! :x

Cât de român eşti?

Am înţeles că e mai vechi testul, dar eu abia acum l-am descoperit.
Şi uitaţi ce mi-a ieşit: :P

Sunt 51% român.
Testul zice aşa:

Eşti frate cu dracul, iar puntea e viaţa. Ţi-e bine în România că ştii că altundeva nu te-ai descurca. Dacă ţi s-ar da bani, ai şi arbora un steag de ziua naţională. Când vorbeşti cu străinii devii şi mai patriot decât de obicei şi începi să le spui despre Brâncuşi şi Duckadam chiar dacă nu-ţi place nici pictura, nici handbalul. Nu asculţi manele, dar după ce te îmbeţi, parcă merg. Îţi place să-i corectezi pe alţii când greşesc. Şpaga e prietena ta bună. (51 - 70 de puncte)

Fă şi tu testul aici.

Voi cum sunteţi? Aflaţi aici! :D

Mondenizare

Şi nu, nu mă refer la emisiunea pe care o detest! (din motivele mele subiective; să nu se creadă cumva că am vreo ceva cu actorii, pe care de altfel nici nu prea îi cunosc atât de bine încât să mă pot pronunţa.) Mă refer la tendinţa cotidiană a "prea-slăvitului" spirit de turmă. Privesc îngrozită cum, pe zi ce trece, turmele sporesc tot mai mult, în timp ce caracterele individuale sunt tot mai izolate.

Cum să nu te enervezi oare când vezi că trăieşti într-o lume plină de xeroxuri, de copii ieftine după tipare proaste, de oameni cărora le e teamă să se afirme? Nu cere nimeni să fie toţi oamenii puternici şi independenţi, însă nici aşa nu se mai poate! Unde mă uit, văd grupuleţe din ce în ce mai compacte, pline de specimenele emo / pitzi/ ş.a. Şi lista niciodată nu se va opri. :|

Chiar mă gândeam de multe ori cum (naiba) trebuie să te simţi când ştii că mergi într-un mediu unde mai sunt încă N persoane exact ca tine, în a căror imagine te vezi mai ceva ca într-o oglindă? Sunt sătulă de tendinţa asta forţată de socializare, de oameni care te ademenesc parcă cu toate caracteristicile specifice modului lor de viaţă. S-a ajuns până la a afirma: Vrei să faci parte din grup, conformează-te! Nu...hai pa!

Probabil că nu m-aş fi ambalat atât de tare dacă nu aş fi constatat toate cele de mai sus pe propria-mi piele: zilnic, văd cum oamenii se schimbă sub ochii mei, cum îşi părăsesc bunele obiceiuri, strecurându-se într-o dezgustătoare societate mondenă...Şi eu mă ţin departe!

Să ne gândim puţin la fericire...

Am primit de la Tony o nouă leapşă, de această dată una care propune o privire de ansamblu asupra fericii personale. Aparent, mulţi oameni susţin că nu ştiu ce e fericirea, însă eu cred că nu există persoană care să fie atât de nefericită încât să-şi plângă de milă. Mereu trebuie să găsim în noi resurse pentru a ne simţi împliniţi măcar, dacă cuvântul "fericiţi" pare prea mult. Deci, să vedem leapşa: :D


1. Tu după ce tânjeşti?
După o viaţă cât mai frumoasă alături de cel iubit, cât mai multe vise împlinite şi cât mai puţine iluzii spulberate...

2. Când ai spus ultima oară te iubesc?
Astăzi.

3. Defineşte fericirea în 3 cuvinte
Dragoste, Mare, Independenţă

4. Când ai fost ultima oară fericit?
De exact 2 luni, sunt fericită în fiecare zi, iar motivul cred că îl ştiţi cu toţii...:)

5. Ce crezi că te face fericit?
Zâmbetul lui, momentele de linişte totală, când numai privirile noastre vorbesc, clipele petrecute pe plajă, amintirile frumoase pe care le-am acumulat în ultima perioadă, alintăturile lui Zein, bucuria sinceră din ochii copiilor şi multe altele...

6. Când te-ai gândit ultima oară la fericirea ta?
Chiar aseară m-am gândit cât sunt de norocoasă pentru tot ceea ce am primit în ultima vreme şi mă gândeam că, dacă pentru anumite clipe de fericire trebuie să investeşti bani, altele sunt efectiv gratuite, dar totodată nepreţuite!

Nu o să trimit leapşa nimănui, doar dacă vrea să o ia cineva.

Profit totodată de ocazie să spun că nu îmi vine să cred că au trecut deja 2 luni de când inima mea nu mai bate în gol :x Te iubesc mult, iubi şi La mulţi ani nouă! :*

Încă o dată - trăim în România!

O firmă din Timişoara a pus in vanzare caiete pentru elevii de clasa a II-a, pe ale căror coperţi apar personaje feminine imbrăcate in fuste scurte şi bluze cu decolteuri generoase. Vrând cu orice preţ să îşi vândă marfa, o firmă din Timişoara foloseşte metode mai puţin convenţionale.

Astfel, pe caietele micuţilor sunt înfăţişate personaje feminine care poartă fuste scurte, decolteuri adânci, buricul la vedere şi cizme cu tocuri înalte, de vampă. Firma comercializează 53 de astfel de modele de coperţi, care se pot cumpăra de la orice supermarket. Deşi profesorii nu sunt încântaţi să vadă pe bănci astfel de desene, ei spun că nu au ce face deoarece este vorba de o strategie de marketing. Sursa: Libertatea.

Şi ne mai mirăm de ce aspectul fizic contezeaza atât de mult în ziua de azi, asta ca să nu mai spunem de faptul că suprafaţa de piele expusă a ajuns să fie direct proporţională cu banii încasaţi. Şi se pare că nici măcar copiii nu sunt scutiţi de aşa ceva. :| Dar de fapt, de ce mă mai mir? Dacă până şi la desene animate se promovează nuditatea/sexualitatea şi alte lucruri nerecomandate copiilor sub o anumită vârstă, ce rău "pot" face nişte amărâte de caiete? Mda, dar să nu uităm că trăim în România - explicaţia tuturor problemelor ;)

Nu trişa! :D

Da, ştiu prea bine ce am promis - că n-o să mai fac abuz de lepşe- dar pe asta chiar mi-o doream de mult şi, cum am găsit-o pe blogul lui Miky, m-am gândit că n-o pot rata şi de data asta. :D Regulile sunt simple, dar toată treaba e să nu trişezi. Aşa că, jur pe sănătate şi carieră - vorba sisului meu mic şi talentat :> - că o să redau întocmai rezultatele reale.

1. Pune playerul pe shuffle.
2. Apasă "înainte" pentru fiecare întrebare.
3. Foloseşte titlul melodiei ca răspuns pentru fiecare întrebare, chiar dacă nu are sens.

1. How are you feeling today?
Enrique Iglesias - I Have Always Loved You - chiar se potriveşte :x

2.Will you get far in life?
Rihanna - Umbrella - hmm, greu de zis; o să ajung sub o umbrelă? sau ca Rihanna? prea puţin probabil =))

3. How do you friends see you?
Chicanos - Maleya - îmi place mult melodia, e numai bună de-o petrecere cu prietenii :P

4. Will you get married?
Tom Jones - Kiss - după cum sună melodia asta, eu zic că DA :">

5. What's your best friend's theme?
Praf în Ochi - 1000 gânduri - depinde la care din prietenele mele se referă...dar cred că cel mai bine i se potriveşte Alecsei ;;)

6. What is the story of your life?
Sin Banderas - A puro dolor - din fericire nu e cazul, pentru că iubitul meu e aici, însă totuşi se potriveşte versul "Carino mio, sin ti yo me siento vacio"

7. What was the high school like?
Fly Project - Cuba - bine ar fi fost dacă liceul meu era aşa cum susţine melodia asta, însă totuşi îmi amintesc că odată a fost pusă piesa la un carnaval, deci am nimerit-o oarecum şi aici :)

8. How can you get ahead in life?
Elena Gheorghe - Jumătate - aşa e, dacă îl am pe iubi cu mine, cred că pot face orice :x

9. What is the best thing about your friends?
HI-Q - Aşa-s prietenii - serios că asta era la rând :O ce pot să zic mai mult? :)

10. What is in the store of this weekend?
Sarah Connor - Christmas in my heart - a cam trecut Crăciunul, dar merge =))

11. What song describes you?
Jose Padilla - Adios Ayer - o melodie lentă, frumoasă, care mă duce cu gândul la... undeva departe oricum 8->

12. What song would describe your grandparents
Simple Plan - My Christmas List - nu prea văd ce treabă are, dar dacă aşa a ieşit :-?

13. How is you life going?
Norah Jones - Come Away With Me - vorba noastră: "nu-i rău deloc" ;;)

14. What song will they play at your funeral?
Mircea Cărtărescu - De ce iubim femeile - recunosc că întrebarea asta nu prea mi-a plăcut :-s dar răspunsul e ok, adică chiar mi-ar plăcea să mi se zică de ce am fost iubită :D

15. What does the world see you?
Celine Dion - Beauty and the Beast - acum rămâne de văzut dacă sunt Frumoasa sau Bestia =))

16. Will you have a happy life?
HI-Q - Bună dimineaţa - se pare că da ;;)

17. How can i make myself happy?
Lafee - Kuss mich - tre' să o mai întreb pe sis ce zice în melodie =))

18. What should you do with your life?
Basshunter - Please Don't Go - promit să nu plec niciodată >: D<


Acestea fiind zise, se pare că am dus la bun sfârşit şi leapşa asta, pe care o pasez tuturor celor care încă nu au rezolvat-o. :P

Clătitele - making of

Ce te faci când iubitul tău îţi spune că vrea clătite? Ai două variante: ori îl crezi pe cuvânt şi, că o bună gospodină, te apuci imediat de lucru, ori aştepţi o săptămână să înveţi să le faci şi apoi, cu toată seriozitatea posibilă, te pui pe treabă. La mine a funcţionat varianta B. :P Şi uite aşa, m-am riscat să o dau în bară foc la bucătărie şi mi-am luat frumuşel ingredientele necesare şi bunica aferentă lângă mine, care mai că şi-a făcut cruce când a auzit că vreau să învăţ în sfârşit ceva prin bucătărie.

Am făcut eu compoziţia pe acolo, am amestecat totul cu mixerul, dar de când am pus prima cantitate de aluat în tigaie, am început să-i explic bunicii că eu vreau cu orice preţ să arunc prima clătită, să văd dacă o pot prinde. Degeaba încerca să mă lămurească că o să o scap, eu eram tot mai încăpăţânată. Aparent renunţasem la idee, dar la ultima clătită, am preluat iniţiativă şi am aruncat. Verdict: crimă! (not) Spre surprinderea mea (şi mai ales a bunicii), chiar am prins-o şi nici nu s-a rupt. ;;) În concluzie, nu am făcut doar un desert, ci am şi experimentat legile fizicii.

Acum nu mă pot pronunţa dacă a ieşit ceva bun, dar ceea ce ştiu sigur e că era comestibil. Oricum, pentru mai multe detalii, întrebaţi-l pe iubi şi vedeţi poza.



P.S.: Totuşi se pare că n-o să mor de foame la facultate. =)) Atâta noroc! :D

Te iubim, Bubu!

Post publicat pe blogul Alecsei ...

De ce e viaţa uneori atât de crudă şi ne răpeşte de lângă noi ce avem mai drag? Ce se întâmplă atunci când Dumnezeu ne alege să fim victimele pierderii unui suflet apropiat? Pe lângă imensa durere, inevitabil ne putem întrebarea: De ce tocmai eu? Cu ce am greşit noi că oameni de ni s-a întâmplat una că asta? Cum e posibil să fim pedepsiţi astfel, atunci când lumea e plină de criminali ce se bucură de toate frumuseţile vieţii?

E trist, e dureros, e al naibii de greu... Să pierzi pe cineva de lângă tine e ceva, dar să ştii că a murit, că nu-l vei maivedea niciodată e încă şi mai dificil. Unii se gândesc la lucrurile astea doar când vine vorba de o cunoştinţă, o rudă sau, mai grav, de cineva din propria-ţi casă. Însă oare cine se gândeşte la bietele animăluţe, la acele suflete mici şi nevinovate, pe care majoritatea oamenilor le ţin numai de "decor"? Dacă suferi pentru ele, eşti arătat cu degetul; când le pierzi, n-ai voie să-ţi manifeşti vizibil durerea, altfel lumea va avea motiv de amuzament. Asta pentru că lumea - generic spus - este şi probabil că va fi tot mai rea.

Eu nu sunt şi n-am fost niciodată "ca toată lumea". Mereu m-au sensibilizat poveştile necuvântătoarelor aproape mai mult că cele ale oamenilor şi ştiu şi cum e să pierzi un sufleţel care te-a iubit şi pe care l-ai iubit. Şi, din păcate, şi Alecsa stie...

Poate va întrebaţi de ce am ales să scriu eu acest post... pentru că vreau să o ajut să treacă mai uşor peste pierderea suferită. Încă nu-mi vine să cred că Bubu nu mai este... A fost o boală grea, dar scurtă sau poate, cine ştie, e tot din cauza răutăţii unor oameni. Cert este că... acum totul s-a terminat şi că ea e bine. Nu mai suferă, nu mai simte durere, cred că e fericită... Şi la fel vreau să o revăd şi eu pe Alecsa. Sistăr, îţi repet că ai făcut tot ce s-a putut pentru că Bubu să fie bine, dar, după cum ziceam mai sus, uneori pur şi simplu aşa e viaţa. Ştiu că nu e corect, că ar fi putut fi oricine altcineva în afară de noi, dar... aşa e scris, iar noi suntem prea mici că să ripostăm în vreun fel.

Dar nu vreau să mai vorbesc despre lucrurile triste, despre suferinţă sau moarte. Vreau doar să vă vorbesc despre pisicuţa adorabilă de un an şi jumătate, care te cucerea din prima. Vreau să îi mulţumesc şi eu pentru că datorită pozelor ei, atenţia mi-a fost atrasă de blogul Alecsei...pentru că era dulce de tot, mică şi dulce :x Pentru că a fost buburuza noastră mică şi nedezvoltată, pentru că l-a iubit pe Zein, pentru că a făcut şedinţe foto superbe. O să ne fie enorm de dor de tine: mie, lui Zein, lui Pufy şi mai ales Alecsei. Te rog din suflet să îi trimiţi gânduri pozitive, să nu mai fie tristă când se gândeşte la tine. Nu ne uita şi, din când în când, arată-te măcar în visele noastre... Te iubim, Bubu şi aşa va fi mereu!

Twilight - high quality

Pentru fanii filmului Twilight sau toţi cei care au aşteptat să-l vadă la
calitate bună: downloadaţi-l de aici (am căutat eu pentru voi şi
subtitrarea, ca să vedeţi ce fată bună sunt ;;) )

Imnul pitzipoancelor

Deşi am renunţat să mai fiu o fana înrăită a site-ului Pitzipoanca, recunosc că din când în când, din lipsă de ocupaţie în majoritatea cazurilor, mai arunc câte un ochi pe acolo. Iar astăzi, din aceeaşi lipsă de ocupaţie, am găsit pe un site de download Imnul pitzipoancelor, interpretat de cei de la Radio 21. Nu ştiam că au şi ele o melodie a lor, dar e destul de tare, aşa că am zis să o pun şi aici, poate nu o ştie (încă) toată lumea. :D Pentru download, click aici!

Weekend cu mama

Adela Popescu revine pe marile ecrane într-un rol de excepţie, cu totul altceva decât cele de "fată cuminte” cu care ne-a obişnuit până acum. În Weekend cu mama, ea o interpretează pe Cristina, o tânără care la doar 18 ani are o experienţă de viaţă deloc de invidiat: părăsită de mamă la vârstă de doi ani, a fost crescută de rude, a abandonat şcoală la o vârstă fragedă şi a intrat într-un anturaj dubios. Revenind în ţară, mama Cristinei descoperă adevărurile şocante, de care a fost ţinută la distanţă: fiica ei a fugit de acasă, e dependentă de droguri şi are o fetiţă de patru ani pe care a lăsat-o în grija unui orfelinat. Măcinată de vinovăţie, Luiza încearcă să o salveze pe Cristina şi să-şi răscumpere astfel greşelile din tinereţe. Are la dispoziţie...un weekend.

Filmul aduce în prim plan o problemă acută şi din ce în ce mai dezbătută - cea a copiilor ai căror părinţi au plecat din România în speranţa că le vor putea oferi o viaţă mai bună.

Astăzi, între orele 19:00 - 20:30, iubitorii de film românesc au ocazia să urmărească în direct, numai pe www.cinemapro.ro, premiera de gală a filmului. CinemaPRO.ro oferă cinefililor din România şansa unică de a fi alături de: Adela Popescu, Medeea Marinescu, Gheorghe Dinică, Andi Vasluianu şi Tudor Aaron Istodor pe covorul roşu, la un eveniment cu totul deosebit: lansarea mult aşteptatului film Weekend cu mama, de Stere Gulea. În seara de 20 martie, două camere video vor transmite live de la CinemaPRO sosirea vedetelor pe covorul roşu! Abia aştept să văd şi eu filmul, mai ales că am fost o mare fană a Adelei şi - de ce să nu recunosc - încă o admir mult.




Mai multe detalii despre film găsiţi pe blog, scris chiar de Adela. :) Sursa informaţiilor: Acasă TV.

Lucruri importante

De pe DaMaiDeparte, cu dedicatie speciala pentru Miky :)

Un profesor de filosofie statea in fata clasei avand pe catedra cateva lucruri.

Cand ora a inceput, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin si acestia au convenit ca era.

Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor.

Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul era plin iar acestia au fost de acord ca era.

Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat in borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a intrebat din nou pe studenti cum statea treaba iar acestia au raspuns in cor “Pliiin!”

Profesorul a scos de sub catedra doua cesti cu cafea pe care le-a turnat in borcan, umplandu-l de aceasta data definitiv. Studentii au ras.

“Acum” a spus profesorul dupa ce hohotele s-au domolit, “as dori sa intelegeti ca acest borcan reprezinta viata voastra. Mingile de golf reprezinta lucrurile importante pentru voi: familia, copiii, sanatatea, prietenii si pasiunile voastre. Daca totul ar fi pierdut in afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina.”


“Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor marunte.”

“Daca veti incepe cu nisipul,” a continuat el, “nu veti mai avea unde sa puneti mingile de golf si pietricelele.”

“La fel si in viata, daca iti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante pentru tine.”

“Acorda atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joaca-te cu copiii, fa-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia in oras la cina, joaca golf, vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau sa repari cine stie ce dispozitiv . Ai, in primul rand grija de mingile de golf, ele conteaza cu adevarat. Stabileste-ti prioritatile, restul e doar nisip.”

Unul dintre studenti a ridicat mana interesandu-se ce reprezentau cele doua cesti de cafea.

Profesorul a zambit “Ma bucur ca intrebi asta,ele vor doar sa arate ca, oricat de plina ar parea viata ta, e loc intotdeauna pentru doua cesti de cafea, impreuna cu un prieten…”

Impartaseste aceasta poveste cuiva drag si invita-l la o cafea… eu tocmai am facut-o!!

Top... dar nu ruşinică :P

M-am gândit că n-ar strica un top al comentatorilor pe blog - nu de alta, dar vreau să am şi eu o evidenţă aici, că să ştiu cum să mulţumesc :P Îl găsiţi pe dreapta, la mijlocul paginii. :)

Get a life!

Mda, ştiu că nu merită un post; de fapt, nici măcar nu ar merită să îmi mai amintesc de asta şi totuşi...încerc oarecum să înţeleg ce e în mintea voastră, oamenilor fără ocupaţie care nu aveţi altceva mai bun de făcut decât să sunaţi cu număr necunoscut.

Dacă tot ai ceva de zis, măcar dovedeşte că ai atâta demnitate şi responsabilitate încât să ai o identitate sau, dacă nu, lasă măcar nişte 10 banale de cifre să "vorbească" pentru tine. Am mai auzit de cazuri în care abonaţii unei anumite reţele, suprasaturată de minute gratuite, formau din plictiseală numere la întâmplare, cu care îşi ziceau povestea vieţii. Chiar şi de muzică ascultată la telefon, pe banii minutele altora am mai auzit, dar să suni aşa ca prostul şi să te bagi în seamă, asta este peste puterea mea de înţelegere!

Şi dacă cumva cel care n-a avut în seara asta altă treabă decât să facă aşa ceva citeşte aceste rânduri, îi transmit un mesaj scurtuţ şi drăguţ: Get a life, man!

Peştişorul de aur

Deşi încerc de ceva timp să găsesc o idee pentru un nou post, se pare că ai mei neuroni au cam obosit de la atâta învăţat la istorie şi teste la geografie, pentru că - în frunte cu cel în dungi - au plecat în vacanţă în Hawaii (aş vrea eu să fie adevărat :P). Având în vedere că nu am starea necesară pentru a scrie ceva, o să mă rezum să rezolv leapşa primită de la Tony, care sună cam aşa:

Eşti (ca blogger) la pescuit. Şi bei o bere, stai cu undiţa în mână, te uiţi la apă, apa se uită la tine (îţi dai seama că se uită la tine doar atunci când ai băut destulă bere) şi deodată muşcă. Te lupţi cu peştele, el cu tine, dar, tu fiind superior îl biruieşti. Dar ce să vezi? Nu se poate... E chiar peştişorul de aur. Şi vrea să-ţi îndeplinească 3 dorinţe. Care's alea trei dorinţe?

În primul rând, vreau să zic că mi-am pus întrebarea asta de N ori în copilărie...de fiecare dată când citeam într-o poveste despre vestitul peştişor, mă gândeam imediat ce mi-aş dori să primesc. Curios este că atunci îmi doream lucruri materiale, pe care acum am ajuns să le am şi să mi se pară atât de banale, încât mă mir cum de am putut visa cândva la ele. Dar asta e, a trecut mult timp de-atunci şi s-au schimbat şi mai multe lucruri... Şi totuşi, că să nu deviez de la subiect, ar trebui să revin la oile peştişorii noştri. De fapt, peştişorul. :D Cele trei dorinţe ale mele sunt:

* să fiu mereu la fel de fericită că acum alături de iubitul meu;
* să am tot ce e necesar pentru o viaţă normală;
* să dispară anumite chestii de pe lumea asta: răutatea, invidia, minciuna etc.

Leapşa merge la cine vrea, de data asta chiar nu mai nominalizez pe nimeni.

Ce mă încântă :)

Am primit o leapşă foarte simpatică de la Miky, pe care o onorez cu drag.

Ce te face să-ţi lingi degetele?

Tortul de la majoratul meu - păcat că nu va mai fi niciodată la fel...



Ce-ţi încântă ochii?

Răsăritul la mare :X



Ce-ţi place să atingi?

Valurile mării - sau mai bine zis, ele pe mine :)



Ce mirosuri te încântă?

Parfumul meu preferat: Urban Flowers New York



Leapşa merge mai departe la Alecsa, Dorys, Geo, Inka, Jully, Andra, Mihaela şi Denisa - adică mai la tot blogroll-ul :P

În amintirea vremurilor bune

Din articol în articol, am ajuns pe site-ul Mayra, care propune 5 seriale pentru femei. Dintre ele, mi-au atras atenţia doar 3 şi nu doar prin descrierile făcute, ci pentru asemănarea cu favoritul meu - de acum bătrânul, dar nemuritorul Sex and the City. După toată "nebunia" declanşată de cele 4 prietene singure din Manhattan, mereu în căutarea partenerului ideal, publicul feminin era din nou doritor de a se regăsi în povestea de viaţă a altor personaje - simbol.

Deşi sunt mai sceptică atunci când vine vorba de alte "lucrări" de acelaşi autor sau de unele care seamănă foarte bine între ele, m-am decis că aceste seriale merită totuşi o şansă. Şi este vorba despre: Lipstick Jungle, Cashmere Mafia şi Gossip Girl.


Lipstick Jungle este scris de Candace Bushnell - autoarea cărţii Sex and the City - şi este o poveste despre trei femei de succes (toate prezente în Top 50 - Most poweful women în NY”) - un designer Victory (Lindsay Price), un mogul al filmului, Wendy (Brooke Shields) şi un editor în chief al unei reviste de modă - Bonfire, Nico (Kim Raver). Pe lângă aventurile lor de zi cu zi - job, familie, love life - hainele pe care le poartă aceste femei sunt fe-no-me-na-le!!! Mai ales cele pe care e poartă Victory: trench-uri superbe, genţi, pantofi sexy (Louboutins everywhere), asocieri neaşteptate (vezi Victory).





Cashmere Mafia concurează şi el pentru titlul de noul Sex and the City. Este un serial nou despre modă, sex, New York, patru femei care îşi plimbă pantofii Manolo Blahnik pe străzile din Manhattan, femei cu o carieră strălucită şi un chef nebun de viaţă.





Gossip Girl a cucerit America şi lumea! Considerat noul şi îmbunătăţitul "Beverly Hills 90210", acest serial te va purta în lumea celor bogaţi şi celebri. Relaţii amoroase, drame, petreceri VIP, restaurante de lux, viaţă de liceu aparent perfectă. Totuşi concluzia (tristă) a acestui serial este că banii nu aduc fericirea! Comparat deasemenea şi cu "Sex and the city", Gossip Girl are în distribuţie actori tineri, iar prin această prismă targetul lor este mult mai tânăr.





Recunosc că mi-e dor de fetele din SATC, dar cum deja am revăzut filmul de curând, m-am decis să încerc serialele pe rând, începând cu Lipstick Jungle. Promit să vă ţin la curent, să vă zic dacă se merită sau nu. Sper să nu fie doar o "imitaţie de Carrie". :) Şi, în amintirea vremurilor bune...

Cum să termine un student anul?

Făcând puţină curăţenie în PC, am dat peste ceva mai vechi, dar foarte tare si adevărat =))

Nu este greseala unui student dacã e repetent, pentru cã anul are numai 365 de zile. Iatã un an academic tipic pentru un student plictisit.

1. Duminici - 52 duminici într-un an, care sunt zile de odihnã.
Mai rãmân 313 zile.

2. Zile de varã 50, când vremea este foarte caldã si este greu de studiat.
Mai rãmân 263 de zile.

3. Sunt 8 ore zilnic de somn înseamnã 122 de zile.
Mai rãmân 141 de zile.

4. Mai e o orã zilnic de sport (buna pentru sãnãtate) înseamnã 15 zile.
Mai rãmân 126 de zile.

5. Iar 2 ore zilnic pentru mâncare si alte delicatese (mestecate corespunzãtor) înseamnã 30 de zile.
Mai rãmân 96 de zile.

6. O orã de palavre (omul este o fiintã socialã) înseamnã 15 zile.
Mai rãmân 81 de zile.

7. Zile de examen pe an - cel puþin 35 de zile.
Mai rãmân 46 de zile.

8. Sãrbãtori si zile libere - 40 de zile.
Mai rãmân 6 zile.

9. Zile în care bolesti - cel putin 3.
Mai rãmân 3 zile.

10. Filme si distractie cel putin 2 zile. (Trebuie sã te mai si distrezi!)
Mai rãmâne 1 zi.

11. Aceastã ultimã zi este ziua de nastere a studentului.



”Cum sã termine anul???” un student. Spune si tu.

Vreau şi eu una

În amintirea bietului Costică, care a murit de foame, am găsit această veveriţă simpatică foc :X Cred că vreau şi eu una ;))

Clona

Recomand CLONA. Începe azi, la 23:30 pe Acasă, unde va fi difuzată de luni până vineri. Încercaţi să treceţi peste prejudecăţile de genul "Nu mă uit la telenovele" şi vizionaţi măcar un episod; chiar merită! Lăsaţi-vă purtaţi de iubire, ce depăşeşte barierele culturale şi chiar pe cele temporale...

Test cu unealta

Poate unii dintre voi îl ştiu, însă celorlalţi cu siguranţă că o să vi se pară foarte interesant. Adevărul e că şi eu am răspuns exact ca aici :D Aştept să văd dacă e cineva mai special. :)

Te-ai întrebat vreodată dacă creierul tău funcţionează normal sau eşti diferit de ceilalţi??
Ok, fă acest test (durează doar un minut), şi vei afla răspunsul.
Urmează instrucţiunile şi calculează mintal, dar nu trece mai departe pînă nu ai răspunsul calculului. La sfîrşitul testului vei află ce te interesează!

Poţi începe să mergi în jos, dar încet!

Începem!

Cît face...

15+3









3+56










89+2









12+53











75+26









25+52









63+32






Da, sunt doar nişte sume, dar asta e de fapt exerciţiul. Mai ai un pic de răbdare...




123+5







GÎNDEŞTE-TE REPEDE LA O UNEALTĂ ŞI LA O CULOARE!





Mergi mai departe!



Încă un pic!


Şi încă puţin...



Te-ai gîndit la un ciocan roşu, aşa-i?

Dacă nu te-ai gîndit la aşa ceva, faci parte din cei 2% din populaţie care gîndesc cu totul altfel...

Preluat de aici.

Da si tu mai departe!

Moise Laurentiu a fost sportiv timp de noua ani, jucand polo, neavand niciodata probleme de sanantate. In urma cu un an, acesta a aflat ca are cancer. Medicii i-au spus ca tumoarea respectiva s-a format in urma unei lovituri si a evoluat in timp. Singura sansa ca Laurentiu sa se faca bine este o interventie chirurgicala la o clinica din Austria, care costa 40.000 euro.
Am intrat pe adresa site-ului (http://www.laurentiu-moise.ro/) in care se regaseste rugamintea lui Laurentiu de a-l ajuta, cat si suma de care mai este nevoie pentru a fi stransa. Si anume 14.564 euro! Si asta in doar 19 zile!

E un apel catre toti cei care vedeti aceasta postare: va rog, daca sunteti blogger, faceti o noua insemnare cu acest subiect si dati catre toti cei pe care ii cunoasteti. Trebuie sa fim oameni, trebuie sa demonstram ca NE PASA!
Daca aveti posibilitatea sa-l ajutati, din putinul vostru, aveti mai jos urmatoarele CONTURI BANCARE:

RON:
RO03 BPOS 8100 6924 715R ON01
Euro
RO35 BPOS 8100 6924 715E UR01

Titular: Moise Laurentiu Constantin

BANC POST Sucursala Cosbuc

Daca resursele financiare sunt insuficiente, atunci puneti o vorba buna celui de Sus pentru ca Laurentiu si familia lui sa treaca cu bine peste acest obstacol al vietii.

La multi ani, Pufy!

În timpul întrevederii cu sistăr, şi-a făcut apariţia o altă sărbătorită a zilei: Pufy ;;) Şi eu n-am stat degeaba, ci am făcut câteva capturi cu web-ul, pe care le postez în premieră, fără ca cineva, om sau pisică să le fi văzut :>




Şi cu ocazia asta, stiu că o să vă întrebaţi: "Astea-s posturi la tine?". Şi da, deocamdată sunt, pentru că e important şi pentru că neuronul meu în dungi e mult prea fericit acum pentru a filosofa altceva. Weekend plăcut şi colorat să aveţi!

Foc de maci

O poezie care mi-a plăcut dintotdeauna...Mersi, Papa! :)



Ce-ai spune de-o colibă de răchită
Ascunsă printre trestii undeva?
Ar fi o casă tocmai potrivită
În care ne-am putea oricând muta.

Ne-ar descânta în jur, complice, apa
Iar înăuntru-ar arde foc de maci
Prea multe lucruri n-ar putea încape
Să nu-ţi rămână loc să te dezbraci !..

Melodia iniţialelor

Am găsit o nouă leapşă interesantă pe blogul Inkăi şi merge mai departe la toţi cei care o doresc. Regulile sunt simple:

1.deschideţi Winamp-ul;
2.adăugaţi toată muzica din computer;
3.căutaţi, folosind tasta J, o melodie după iniţialele voastre;
4.publicaţi prima melodie pe care aţi găsit-o.

Eu am iniţialele T.I.A., iar prima melodie găsită a fost aceasta: Direcţia 5 - Anii



Culmea e că este o melodie recent (re)decoperită, care îmi place foarte mult. Mai ales refrenul mi se pare reprezentativ şi deja mă gândesc cum va suna peste vreo 3 luni. :(



P.S.: Astăzi este ziua tatălui meu, căruia îi doresc La mulţi ani, în speranţa că totuşi va citi cândva blog-ul meu :)

Test ecologic

Citind diverse bloguri, am găsit aici un test destul de interesant, care, într-o manieră uşor comică, trage un semnal de alarmă în legătură cu protecţia mediului. Vă invit şi pe voi să îl rezolvaţi, poate anumite întrebări o să vă dea de gândit. Mie mi-a ieşit cam aşa:

Ai lăsat:
-1103 oameni fără oxigen timp de o zi;
-865 oameni fără nicio picătură de apă timp de o zi;
-586 oameni fără curent electric timp de o zi;

Ai omorât: 84 animale.

Apusuri si furnici

La cererea "fanilor", mai multe poze :)

2 apusuri, unul în Huşi, altul la ţară:





Lumea văzută prin ochii unei furnici:



Vara în grădină:

Răsăritul poate fi frumos oriunde

Pentru că iubesc soarele şi răsăritul şi am avut ocazia să am camera la îndemână, vreau să le împart cu voi:

Fluturaş

Depănând amintiri fotografice cu sistăr, am găsit o poză care îmi place foarte mult. E făcută acum un an şi jumătate, acasă la mine. Voi ce părere aveţi? Nu-i aşa că fluturii sunt unele din cele mai frumoase creaturi? :)



P.S: Asta a fost postul cu numărul 200.

Susţin şi eu ORA PĂMÂNTULUI!

La fel ca anul trecut, şi luna aceasta, pe 28 Martie 2009, se organizează campania Ora Pământului, în cadrul căreia toţi oameni din lumea întreagă sunt rugaţi să stingă lumina timp de o oră, între 20:30 - 21:30, pentru a trage un semnal de alarmă împotriva modificărilor climei. Dacă doriţi să protejăm Pământul, luaţi şi voi parte la acest eveniment! Eu zic să ne gândim de două ori atunci când vine vorba de a ocroti Planeta ... Am pus şi eu un banner pe blog, mai jos aveţi şi voi codul, dacă doriţi să susţineţi campania.

<center><a href="http://www.voteearth2009.org/home/" target="_blank"><img src="http://i40.tinypic.com/ehj81t.gif" border="0" alt="Image and video hosting by TinyPic"></a></center>

Ce aş vrea să fiu?

Cum iarăşi am cam rămas în pană de inspiraţie, am început să caut o leapşă drăguţă şi am găsit una pe un blog necunoscut până acum: Cireşica.

Dacă aş putea ce aş vrea să fiu?

O floare: trandafir alb
Un anotimp: vară
O culoare: mov
Un animal: pisică
Un obiect vestimentar: o rochie albă
O piesă de mobilier: fotoliu
O piesă muzicală: Inna - Hot
Un vers: Cu tine zbor până la stele ...
Un peisaj: răsăritul la mare
Un obiect: camera foto
Un instrument muzical: pian
Un copac: tei
Un oraş: Paris
O persoană publică: prefer să fiu doar eu şi atât
O altă persoană apropiată: la fel ca mai sus
O carte: Pe aripile vântului
Un fel de mâncare: pizza
Un super erou: Superman :-)) glumeam. aici chiar nu ştiu :-?
Un fenomen al naturii: zăpadă
O maşină: Land Rover
Un fruct: pepene roşu
O parte a corpului: ochi
Un film: Twilight

Leapşa merge la toata lumea din blogroll, bineînţeles dacă vreţi să o luaţi. :P

Cadou

Tocmai am primit un cadou de la buna mea prietenă Nastea, pe care vreau să îl trimit şi eu mai departe :) Intraţi pe link şi faceţi click pe ecran! :D

La multi ani de 8 Martie!

La mulţi ani tuturor femeilor, mamelor şi, nu în ultimul rând, vouă - cititoarelor mele!

De ce?

"De ce nu poate să fie bine? De ce nu e suficientă iubirea? De ce fiecare clipă de fericire trebuia să o plăteşti în lacrimi?"

Leapşă despre cărţi

Pentru că tot ziceam eu în postul ăsta că sunt amatoare de o leapşă, iată că am primit una de la Lira, cu şi despre cărţi. Aşadar, să vedem cum o să mă descurc. :D



1. Care este cea mai bună carte citită de tine?

Pe aripile vântului - Margaret Mitchell

2. Ai făcut cadou cărţi?

Le-am dăruit cărţi prietenelor mele cele mai bune, de câteva ori.

3. Care este viitorul literaturii?

Cred că depinde de interesul publicului, dar şi de segmentul de vârstă căruia se adresează.

4. În ce limbi ai citit cărţi?

Majoritatea în română, dar am început să citesc şi în engleză, deşi mi se pare destul de greu de urmărit firul poveştii.

5. Ce cărţi „celebre” nu ţi-au plăcut?

Acum depinde ce înţelege fiecare prin "celebru". Dacă e să ne referim la cele din literatura română, nu mi-a plăcut niciodată Amintiri din copilărie, iar din cea universală, o susţin pe Lira, şi anume nu m-am împăcat bine cu Jules Vernes.

6. Ce ţară a produs cea mai bună literatură?

Cred că fiecare ţară are literatura ei de valoare, dar dacă totuşi ar fi să ales, aş spune literatura engleză.

7. Iei notiţe din cărţile pe care le citeşti?

Sincer, până acum nu am luat, dar ar fi o idee.

8. Cam câte cărţi ai citit până acum?

Nu le-am numărat niciodată, dar oricum...cred că sunt în jur de o sută şi ceva.

9. Cu ce cărţi ai dormit în braţe de plictiseală?

Cu Roşu şi Negru :">

10. Ce înseamnă cărţile pentru tine?

O modalitate de a vizualiza lumi create de alţii prin intermediul ochilor tăi.

11. Care este cea mai scumpă carte pe care ai cumpărat-o?

Cred că Harry Potter, volumul 5. Asta acum mult timp în urmă, când mă pasiona.

12. Care este cel mai tare final la o carte citită?

Bineînţeles că este vorba tot de Pe aripile vântului, cu a sa celebră replică: "Şi mâine e o zi!"

13. Care scriitor te-a influenţat cel mai mult ?

Nu aş şti să nominalizez.

14. Cât de repede citeşti o carte?

Dacă îmi place, nu o mai las din mână până nu o termin. De exemplu, am citit cărţi cu peste 1000 de pagini în câteva zile, iar altele sub 500 în săptămâni bune.

15. Poate literatura să schimbe lumea?

Poate că da, însă la cât de puţin se citeşte în ziua de azi, nu cred că ar avea vreun câştig de cauză.


Leapşa merge la Alecsa şi Dorys.