Soare...

Mă uit în jurul meu şi văd o lume tristă. Oamenii şi-au pierdut zâmbetele, şi-au risipit fericirea. Au trăit prea mult în trecut sau poate au aşteptat prea mult un viitor strălucit ce a întârziat să apară. Ce rost are să te hrăneşti cu iluzii, să îţi alimentezi sufletul cu speranţe ce par imposibil de realizat? Visează, dar cu măsură! Trăieşte intens prezentul, e unicul lucru de care poţi fi sigur... găseşte un strop de bucurie în fiecare zi, desenează un curcubeu când furtunile sunt prea mari şi, cel mai important, nu privi niciodată înapoi. Viitorul va fi mult mai frumos dacă laşi lucrurile să vină de la sine, dacă îţi urmezi numai impulsul. Încrede-te în tine, gândeşte mai puţin şi trăieşte mai mult. Şi cel mai preţios lucru - zâmbetul - să-ţi fie mereu aproape. Dacă vezi pe cineva trist, împrumută-i unul de-al tău: chiar nu te costă nimic şi nu se ştie niciodată când o să ai şi tu nevoie de unul. Mult soare şi iubire!