Stări confuze

Mi-e cald şi mi-e frig în acelaşi timp; mă înfior la gândul
că s-a terminat,dar iluzia că undeva continui să exişti
îmi desenează un curcubeu pe cerul meu prea înnorat.

Te vreau şi te urăsc; am ajuns să regret că m-ai
transformat, dar fără tine nu mai pot fi eu.

Îmi este dor de tine şi totuşi nu-mi lipseşti; te vreau
înapoi când îmi este frică, dar urăsc să-mi amintesc
cum ne certam pentru prostii.

Nu mai îmi vorbeşti, dar eu te aud; cuvintele au muţit acum şi tot
ce poţi face pentru mine sunt litere ce se aştern nemiloase negru pe alb.


Haide să lăsăm fluturele să zboare pe aripa visării?
Şi poate, poate, va trezi din nou în noi flăcăra durerii...