O zi...roz!

O zi care credeam că va fi oribilă s-a transformat până la urmă într-una relativ plăcută, cel puţin până la ora asta. Pentru că am rămas fără telefon care să mă trezească, am dormit cu grijă, verificând la intervale regulate televizorul. Până la urmă, mi-am făcut curaj, am băut cafeaua şi am plecat la şcoală.

Recunosc că îmi era puţin frică de acest moment; primul în care păşesc în şcoală ca o străină, prima dată când nu îmi mai aparţine clasa. Însă nimic nu s-a schimbat deocamdată; husa mea era încă pe bancă, scrisul cu Bella & Edward desenat într-un moment de profundă visare era intact, numai gândurile mele erau schimbate. Parcă nici acum, când am ajuns deja acasă, nu pot să cred că asta a fost tot...că niciodată nu o să mai iau loc în bancă, decât poate doar la nişte viitoare şi îndepărtate şedinţe cu părinţii.

Şi acum, că să justific titlul postului, vă spun că am făcut rost de un DVD cu Pantera Roz, desenele animate care mă ţineau lipită de televizor când aveam vreo 2-3 ani. Eram de-a dreptul obsedată de ele, astfel încât între ai mei n-a fost niciodată problema vizionării programelor la Tv: eu întotdeauna monopolizam totul şi mă uitam de N ori la cele două casete video. :P Aşa că mi-am propus să iau o mică pauză de la învăţat şi să încerc să mă transpun la acea vârstă; credeţi că voi reuşi? :D