Şcoala - pe ultima sută de metri

Din nou, absenţă îndelungată. Îmi pare sincer rău, dar efectiv toată săptămâna asta nu am reuşit să îmi găsesc cuvintele pentru a scrie ceva, asta pentru că mai mereu eram prinsă între două stări. În fapt, se ştie că de la agonie la extaz nu e decât un pas.

Dacă până acum câteva ore eram fericită că am reuşit să fac ceva ce mi-am propus încă de acum 4 ani (să îmi iasă media semnestriala 10 - nu sunt tocilară, era doar o ambiţie :D), acum brusc sunt dezgustată de anumite chestii care s-au întâmplat fix când nu aveam nevoie - cu 2 zile înainte de banchet. Dar asta e, în fond cred că o să supravieţuiesc şi aşa....fără să am parte de ceea ce visasem dintotdeauna.

Un moment care m-a emoţionat astăzi a fost ora de istorie. Poate cei care mă cunosc mai bine sau au citit blogul mai de la început ştiu că istoria a fost o adevărată spaimă şi bătaie de cap tot liceul, asta din cauza domnului profesor, care ne-a tratat mereu cu severitate, dar şi cu o mare corectitudine. Asta este ceea ce am învăţat de la dumnealui, că respectul nu se impune, ci se câştigă! Şi pe al meu l-a câştigat (cred că de fapt mai mulţi ar putea spune asta, doar că poate nu vor să o recunoască :) ). Astăzi a fost de fapt ultima oră de istorie din viaţa mea, ultima dată când am scris până m-a durut mâna, dar nu numai mâna, ci şi sufletul - pentru că a fost singurul obiect la care am învăţat în 90% din ore. Şi îmi permit acum să îmi amintesc de acel 2 din clasa a IX-a, pe care l-am luat chiar de ziua mea de nume, poate că "pedeapsă" pentru că i-am făcut freza unui coleg. (Nu-i aşa că ţi-a plăcut cum a ieşit, Alex? =)) )

Sincer nu mă aşteptam nici eu ca postul ăsta o să ia o turnură aşa lacrimogenă, dar dacă asta a ieşit, bănuiesc că e ok. Şi apropo de şcoală, am găsit jurnalul şi oracolul "celei mai slabe clase de filologie" de pe mapamond. Şi totuşi, zic că în 4 ani am reuşit să schimbăm acest lucru, chiar dacă nu toţi profesorii au vrut să recunoască. Aşa cum am zis şi mai sus, miercuri va fi banchetul şi sincer vă spun, că deşi am mai avut unele "probleme" cu colegii, îmi va fi dor...



PS: La mulţi tuturor celor care se mai simt copii..:)