Plouă...

[Şi plouă, plouă, plouă peste inima mea...]

Şi am făcut dragoste cu ploaia, am lăsat-o să-mi invadeze sufletul şi să-mi clătească inima.
E nouă acum, lipsită de găuri şi venin, însă nu se ştie pentru cât timp mai e disponibilă să aştepte.
Dacă o regăseşti în drumul tău, nu eşti obligat să o iei, dar cel puţin nu păşi peste ea.
Aşaz-o undeva la loc sigur şi las-o acolo...te va privi din umbră până o vei recunoaşte.
E inima ta, a fost a ta mereu şi ar mai putea fi încă...Doar dacă...nu e prea târziu.