Era frumos când încă mai credeai în poveşti, nu-i aşa?
Când visai că într-o bună zi calul alb, cu prinţul inclus chiar va veni, răpindu-te din prăpastia în care te afundai tot mai mult cu fiecare zi ce trece...
Când erai doar un copil naiv, care spera într-un viitor ce părea imposibil chiar şi de dorit...
Când ce-ţi doreai cel mai mult era să fii alături de el şi să-l poţi privi în ochi...
Când pentru o singură îmbrăţişare, erai în stare să traversezi munţi şi mări...
Când luptai cu toţi pentru că nimeni nu putea interveni între voi...
Când printr-un singur cuvânt, îţi lua durerile cu mâna...
Când simţeai că inima e mai mult decât o bucată de carne...
Când el era centrul universului tău...
Păcat că ai fost neatentă şi ai scăpat globul de sticlă plin de iluzii şi totul s-a destrămat... Ireversibil.
miercuri, 24 iunie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
of sis:-<
Lucrurile se schimba in timp si povestea tot tu ti-o scrii, mai bine sau mai rau. Depinde de ce talent ai.
din cate stiu, calu alb a devenit bmw negru, si printu e domn, nu mai are armura ci costum etc...
bine bine aia a fost in gluma, si acum sa zic si ceva metaforic. Cand ai scapat acel glob de sticla, nu sa spart, sa agitat doar apa din el si a devenit mai tulbure, dar cand il vei ridica o sa vezi ca peste tot in jur, ori ninge linistit, ori zboara agitat stelute.
E ireversibil doar pentru ca lumea e intr-o continua schimbare, dar eu zic ca merge tot timpul spre bine.
Trimiteți un comentariu