Toamna

Cautand ceva pe Google, am dat peste o poezie foarte frumoasa, tot despre toamna... Autorul nu-l stiu, dar ii multumesc pe aceasta cale ca mi-a adus un zambet, in ciuda faptului ca nu sunt in cea mai buna forma azi...

"Toamna e toamnă doar pentru cei singuri,

Care ştiu că şi frunzele mor,
Toamna e toamnă doar pentru aceia
Ce au toamnă în sufletele lor....

Există însă inimi pentru care
Nu e toamnă nici măcar o zi,
Nici când plouă, nici când nu e soare,
Nici când frunze cad pe-alei pustii.

Cad frunzele şi pentru acele inimi
Dar nu mai cad stinghere ca-n trecut,
E veşnicia cea ce le uneşte
Atunci când se despart de pomul mut.

Pentru unii toamna e o lege,
Pentru alţii e un fapt banal.
Pentru cei ce nu iubesc, se înţelege,
Toamna e sfârşitul general....

Pentru cei ce şi-au găsit menirea
Toamna nu mai e nicicând ce-a fost,
Căci de când i-a săgetat iubirea
Chiar şi toamnei i-au găsit un rost.

Cufundată-n haos şi minciună
Lumea este înc-o mare taină,
Însă de n-ar fi iubirea
Universul tot ar fi o toamnă."