El se bucura pana si de ploaie...

Nu stiu la care "el" v-ati gandit, dar oricum, sunt aproape sigura ca nu la cel la care ma voi referi eu... Ei bine, n-o sa mai prelungesc suspansul. E vorba de ursuletul meu de plus. Da, ati auzit bine. Inca mai am ursuletul de plus. Dar nu unul din cei din coplilarie, desi si aceea inca mai traiesc, aproape toti, pe undeva prin pod. Intr-o zi cred ca o sa le fac o vizita, intr-o zi ca cea de azi, cand singurul lucru de care ai chef e o cafea tare si o imbratisare pufoasa.

Dar sa revenim la ursuletul meu. Nu are nume si mi-e foarte rusine sa recunosc asta. Desi nu stiu cum de s-a putut intampla asa ceva, de obicei nu imi sta in caracter sa las "nebotezate" animalutele, fie ele si din plus. Poate cineva cu inspiratie care citeste aceste randuri imi poate sugera ceva, sunt deschisa la propuneri :) Mi l-am facut cadou de Craciun, intr-un an in care ori nu am fost prea cuminte, ori credeam ca Mosul nu ma va gasi... nu mai retin exact motivul pentru care l-am comandat singura de la Avon, la o super "oferta": ursuletul calduros la numai 30 ron, la comandarea de produse in valoare de 70 ron (nu-s reprezentant si nu fac reclama :D. )

Am convins-o pe matusa sa faca comanda de cei 70 de ron si l-am luat. Dupa ce a trecut din mana in mana pe la toti colegii mei, curiosi de altfel sa-l vada, l-am luat acasa si l-am asezat pe birou. Si de atunci, acolo a ramas. Cam de 2 ani si jumatate, isi face veacul in partea dreapta a televizorului meu, deschis mult prea rar, si de cateva luni imi pazeste cana cu inimioare.

Ce are el asa de special? Nu e calduros, nici pe departe asa cum pretindea reclama din catalog. Are ochii cam prea mici, un fular infasurat neglijent in jurul gatului... In rest, ar fi un urs obisnuit. Dar nu e... pentru ca are un zambet unic pe fata. Un zambet adevarat, dulce si mult mai cald decat a majoritatii oamenilor. Nu e ipocrit sau mecanic, e doar un zambet frumos. Un zambet care te face sa zambesti si tu. Si sa-l dai mai departe.

Desi nu ne vine sa credem, avem multe de invatat de la el. Sa zambim in orice clipa, oricat de neagra ar fi, sa rasplatim bunatatea cu zambete si sa domolim rautatea la fel. Cel mai bine am observat asta azi... L-am pus pe geam, privea natura uda si trista de septembrie si totusi zambea. El se bucură pana si de ploaie ... Nu cumva ar trebui sa facem la fel?