Promisiuni

Profit de faptul ca stau in pat, cu laptop-ul meu cel argintiu in brate, vorbind cu Nastea si luand din cand in cand cate o boaba de strugure, ca sa scriu un nou post: primul pe care il public folosind laptop-ul. Imi e cam greu sa scriu, mi-au crescut deja destul de mult unghiile, care mi se mai prind din cand in cand intre taste, dar sper sa nu am parte de vreo suprinza neplacuta... exact asta mi-ar mai lipsi acum! Sau cel putin, daca se va intampla vreo ceva, nu as vrea sa dau vina pe blog sau pe laptop, ci numai pe mine; in fond, mi-am promis ca o sa le pastrez asa pana in prima zi de scoala, cel putin.

Ce usor e sa spui cuvantul asta "promisiune"... Cine nu l-a folosit de atatea ori, pentru ca apoi sa incalce complet ceea ce candva a promis solemn sau, si mai rau, cati dintre noi nu au promis ceva stiind de la bun inceput ca nu se pot tine de cuvant? Si cati dintre voi promit lucruri pe care stiu ca nu le vor indeplini niciodata? Am folosit astfel pronumele, pentru ca da, si eu sunt una din acele persoane care, indiferent de cat au incercat, nu au reusit sa faca mereu ceea ce au promis. Dar eu stiu ca cel putin m-am straduit de fiecare data si am dat tot ce am avut mai bun din mine ca sa fac exact cum am spus. Dar nu a fost vina mea ca destinul mi-a fost uneori potrivnic...


Pacat ca mai sunt si oameni din a doua categorie, unii care desi stiu ca nu vor face in veci diverse lucruri, promit numai ca sa se simta cei din jur bine. Oare? Oare chiar ajuta falsele promisiuni la ceva? Oare se simte cineva mai bine daca se stie mintit frumos, cu premeditare, numai pentru a nu fi ranit? Nu cred. Sau cel putin eu sigur nu. Asa ca, daca aveti de gand sa imi promiteti vreodata vreo ceva, nu o faceti decat daca sunteti siguri de ceea ce spuneti! Altfel, incercati in alta parte, pentru ca eu nu sunt acel gen de persoana.



PS: Unghiile imi sunt inca OK dupa postul asta... :)