Tacere

Tăcerea îmi învăluie mintea ca o ceaţă de octombrie. Vreau să strig, să scot la suprafaţă tot ce e otrăvit înăuntru-mi, dar cuvintele refuză să mi se supună. Cu cât mă forţez mai mult să vorbesc, cu atât liniştea îşi croieşte drum mai adânc în mine. Cine sunt şi pentru ce trăiesc? Iată două întrebări la care nu am răspuns... Când îl voi afla, probabil voi fi Cineva, dar până atunci sunt un Nimeni.