Pereţii rotunzi de carton alb erau goi şi maleabili. Un fior rece îmi pătrunse până în suflet, făcându-mă să tresar la fiecare mişcare imaginată de mintea mea deja prea speriată.
În centru, era un pătrat enorm, acoperit cu pătrăţele de şah. Alăturarea alb-negru se repeta aproape obsesiv, iar distanţa dintre mine şi pereţii falşi părea mult mai mare decât am crezut iniţial. Poate era numai în imaginaţia mea, însă pătratele păreau să se strângă tot mai mult, exilându-mă fără voie într-un alt cerc, ce părea concentric cu primul. Eram singură şi complet nejutorată, iar rochia lungă şi neagră mătura podeaua de marmură.
Asta am visat azi noapte.
marți, 14 aprilie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Nu pot sa-mi imaginez cum poti sa transpui un vis in asemenea cuvinte frumoase. Felicitari, Irina!
^Inka: nici eu nu am crezut ca o pot face, cu atat mai mult cu cat nu retin aproape nimic din ceea ce visez. dar visul asta a fost prea puternic ca sa mi-l sterg din minte...oricum, ma bucur ca ti-a placut :)
Eu retin foarte mult visele, aproape cu lux de amanunte. In fiecare dimineata fac 'ritualul', adica ma gandesc bine la vis, inainte sa ma dau jos din pat si le notez :)
pentru mine conteaza.
^Inka: uneori asta e un avantaj, pentru ca reprezinta o modalitate de auto-cunoastere, insa eu sincer ma bucur ca nu imi amintesc aproape nimic. ma cam sperie visele, mai ales cele de genul astuia...:|
Ti-am spus eu sis unde te aflai,pe placa aia de loc de pe coperta Breaking Dawn >:D<
^Praji: e foarte posibil, sa stii :D dar tot nu inteleg semnificatiile :-s
Trimiteți un comentariu