Nu ştiu cum a fost al vostru, dar al meu a fost însorit. Weekend-ul, la el mă refer. :) Şi la propriu, şi la figurat.
Cred că e prima primăvară în care simt că trăiesc. Că trăiesc real, că respir aer înmiresmat, că florile nu-s numai o amăgire. Privesc cu plăcere fluturii ce-mi zboară împrejur; câţiva albi şi mai mulţi coloraţi - fluturi ai fanteziilor mele. Însă de această dată, ştiu că se vor împlini. Pentru unele e într-adevăr nevoie de timp, dar am certitudinea că totul se va întâmpla aşa cum îmi doresc.
În fond, aşa cum zicea şi înţeleptul din poveste, soarta stă în mâinile noatre. Dacă cineva ne poate schimba destinul, noi suntem aceia! Desigur că nu putem nesocoti nici voinţa divină / mersul natural al lucrurilor, însă cu tot ce ţine de noi e de datoria noastră să luptăm până în ultima clipă pentru a transforma în favoarea viselor noastre.
Şi apropo de vise, nu cred că aş putea trăi fără ele. Nu înţeleg cum sunt acei oameni aşa-zis raţionali, care nu cred în nimic altceva decât în ceea ce văd. Ce rost ar avea oare să nu poţi spera la ceva mai bun doar pentru că ai impresia că nu se va întâmpla niciodată? De ce să nu credem în miracole, când viaţa însăşi e unul?
Şi pentru că tot am plecat de la ceva şi am ajuns la cu totul altceva:
6 comentarii:
Apropo de vise,mai stii ca la mine in pagina cu "posta" am scris ca lumea imi poate da mail sa ma anunte daca s-a infiintat legea care spune ca nu avem voie sa visam?:x :))
^Praji: cum as putea uita? :>
Salutare,
Ma "aliniez" si eu ideii tale si zic: singurele lucruri care ne apartin cu adevarat sunt visele si sperantele!
Bye,
Te pooop scumpa mea!
A fost un weekend cu soare, mult soare...dar responsabilitatile m-au impiedicat sa ma bucur de el cu adevarat. Asta e :) am eu timp.
^Mihaela: sunt convinsa ca vor fi multe weekend-uri insorite de acum incolo, iar dintre toate sigur se va gasi (cel putin) unul si pentru tine :)
Trimiteți un comentariu