Ultima zi din ianuarie

După cum aţi putut observa, iarăşi am lipsit de pe blog, dar de data asta motivat - ba chiar din două cauze: lipsa unei conexiuni la internet din cămin (se presupune că avem net, dar durează până ne facem contrul propiu) şi începerea "sesiunii" - sau mai bine zis a celei de-a doua perioade de evaluare de la UAIC.

Atunci când am reînceput facultatea, mi-am propus să nu mai vin acasă decât după examene, dar oferta a fost prea generoasă şi tentaţia prea mare spre a fi refuzată: două nopţi în patul de acasă, dorul de Zeinutz ce promitea a fi alinat şi lipsa oricărei obligaţii pentru câteva ore. Nu am mai stat prea mult pe gânduri, am împachetat în grabă câteva cursuri şi iată-mă de ieri acasă! Aseară eram mult prea obosită ca să scriu ceva, iar azi nu am avut net până pe la 22:00, parcă intenţionat ca să pot eu învăţa cu spor.

Nu prea s-a întâmplat aşa, dar mai e timp până luni, când am iarăşi examene. Apropo de asta, mie chiar îmi convine sistemul cu două evaluări pe semestru, pentru că cel puţin înveţi jumătate de materie odată şi nu integral, aşa cum e la restul facultăţilor care au sesiune. Şi nu vorbesc chiar în necunoştinţă de cauză, pentru că am dat un examen doar acum, la sfârşitul semestrului şi nu a fost prea plăcut să am de învăţat atât de multe pagini într-un timp aşa scurt. Chiar dacă noi avem câte un examen pe zi, faţă de programul mai lejer de aproximativ un examen pe săptămână de la alte facultăţi, sunt mândră că am dus mai departe "tradiţia" de a învăţa la Cuza: Liceul, acum Colegiul Naţional Cuza-Vodă şi acum şi Universitatea cu acelaşi nume.

Pentru că e destul de târziu şi mâine chiar vreau să mai citesc nişte cursuri până plec, mă opresc aici, dar sper că o să pot intra mai des cât de curând. Baftă la examene studenţilor şi vacanţă plăcută elevilor!

P.S.: Nu pot să cred că deja a trecut luna ianuarie; parcă niciodată în viaţa mea timpul nu a trecut aşa repede şi sincer mi-e dor de momentele în care reuşeam să-l ţinem în loc...

Dor de tine

Cu mâna pe inimă vă spun că VREAU să scriu! Voinţă am destulă, ideile nu-mi sunt încă sfârşite, dar cuvintele refuză să se aşeze în propoziţii inteligibile. Ieri începusem să scriu un post despre timp, ceva gen fuggit irreparabile tempus, dar mi-am dat seama că am luat-o rău de tot pe câmpii şi că nu merg deloc pe drumul cel bun. Mai mult, consiliera mea în materie de Draft-uri a zis că uneori scriu de parcă am 45 de ani. :)) Aşa să fie? tot ce se poate, însă nu mă dau bătută.

De multe ori în intervalul în care nu am mai intrat pe aici m-am întrebat care este rostul unui blog ca al meu, de tip personal, o extensie a jurnalului în care mi-e prea lene să notez? Ce vreau să dovedesc prin ce scriu şi mai ales ce "public" agreează însemnările banale ale unui simplu om? Nu sunt nici vedetă, nici amatoare de monden exagerat şi cu atât mai puţin urmăresc vreun beneficiu material sau includerea în clasamente. Scriu doar ca să mă simt bine, să mă descarc şi poate ... scriu pentru cei care, măcar o secundă, au simţit ce simt şi eu, dar nu au curajul de face public frânturi din viaţa lor.

Recunosc că nu de puţine ori îi invidiez uşor pe cei care au puterea de a rămâne neutri pe blog, neiesind din teme de interes general: politică, sport, monden, iar din viaţa lor nu lasă să se vadă aproape nimic. Eu, însă, sunt exact contrariul. Dacă ştii să citeşti printre rânduri, îmi cunoşti toată viaţa: banală pe alocuri, plină de intensitate în momentele cele mai neaşteptate şi colorată diferit în fiecare zi.

Şi pentru că totuşi vreau să scriu ceva şi deja am "stricat" două posturi, o să dau un copy - paste la ce-a rămas din mesajul de ieri, poate reuşeşte totuşi cineva să-i găsească coerenţa.

Timp. Ironizat când îl avem din belşug, preţuit când îl avem prea puţin. De ce oare regretăm cele 3 zile de vacanţă rămase, când în cele 3 săptămâni nu am făcut mai nimic constructiv, util cel puţin pentru sufletul nostru, dacă nu şi folosului altora?

Nu pot să cred cam în ce ritm s-a scurs ultima lună. Cred că zăpada groasă de la mijlocul lui decembrie m-a cam făcut să pierd noţiunea timpului, aşa că fără ultimul examen pe care l-am avut de dat, aş fi putut rămâne în cămin mult şi bine. Însă pe măsură ce se apropia data respectivă, am realizat şi eu că ar cam fi timpul să plec acasă. La fel de mult cum am aşteptat să ajung, apoi îmi doream să mă întorc, fără vreun scop anume, doar pentru a resimţi fiorul de independenţă care mă cuprinde de fiecare dată când intru în Iaşi.

P.S: Şi cum era? "Iaşi-ul îi e dor de tine..." :)

29 de lucruri despre 2009

Am primit o nouă leapşă de la Cora, care repetă oarecum postul precedent, dar e plăcerea mea să o rezolv, aşa că scuze dacă reiau unele informaţii. Îi invit pe Adrian, Inka, Matei, Vick şi Dorys să o preia. :)

1. Ce ai făcut nou în 2009, ceva ce nu ai mai încercat înainte?

Am privit stelele dintr-un loc interzis, am plecat în vacanţă fără ai mei, am comandat cocktail-uri la Balul Bobocilor, am văzut filme la Cinema City :P

2. Te ţii de ceea ce-ţi propui la cumpăna dintre ani? Îţi vei stabili şi mai multe scopuri pentru anul următor?

Sinceră să fiu, anul ăsta am uitat să-mi pun o dorinţă, aşa cum se obişnuieşte, iar în rest mari rezoluţii nu am: decât să fiu sănătoasă, ceea ce nu depinde numai de mine şi să rămân printre cei mai buni.

3. A născut cineva apropiat ţie?

Nu din câte ştiu eu.

4. A murit cineva apropiat ţie?

Din fericire, nu. Asta chiar sper să rămână valabilă mulţi ani de acum înainte.

5. Ce ţări ai vizitat?

Doar România şi, din păcate, nici pe ea foarte mult. Nu mi-a mers bine deloc la capitolul vacanţe.

6. Ce anume din ceea ce ţi-a lipsit în 2009 ai vrea să ai în 2010?

Echilibru emoţional.

7. Ce dată din anul 2009 îţi va rămâne vie în amintirile tale şi de ce?

Fiind un an încărcat în evenimente, cred că ar fi mai multe date: 3 iunie - banchetul; 28 septembrie - prima zi de facultate; 13 octombrie - când m-am întâlnit cu Nastea.

8. Care a fost cea mai mare realizare în acest an?

Intrarea la facultatea dorită, la buget.

9. Care a fost cel mai mare eşec?

Anumite bucăţi de timp pierdute pentru totdeauna.

10. Ai avut parte de boală sau răniri mai serioase?

Da, chiar în ultimele zile din an. De fapt, m-am speriat destul de tare, dar până la urmă totul s-a rezolvat cu un tratament.

11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumpărat?

Cadourile...pentru toată lumea :D

12. Comportamentul cui merită sărbătorit/apreciat?

Al lui C, care în ultima vreme a încercat şi chiar a reuşit să fie mai aproape de sufletul meu. :)

13. Comportamentul cui te-a dezamăgit sau ţi-a provocat tristeţe mare?

Mai multe persoane, din păcate...Mai bine să nu dau nume.

14. Unde s-au dus o mare parte din banii tăi?

Pe cazare la cămin şi facturi.

15. În legătură cu ce anume ai fost extrem de bucuroasă?

Am fost tare bucuroasă când am realizat ce gust dulce are independenţa.

16. Ce cântec(e) îţi vor reaminti mereu de anul 2009?

Streaptease 11 şi Lady Gaga - Alejandro

17. Comparativ cu anul trecut eşti:

* Mai fericit/ă mai puţin fericit/ă?

E cam devreme să îmi dau seama...dar sper că voi fi mai fericită.

* Mai slab/ă sau mai plinuţ/ă?

Mai slabă...dar nu cu mult.

* Mai bogat/ă sau mai sărac/ă?

Cam la fel.

18. Ce ai fi vrut să fi făcut mai mult?

Să călătoresc, să fac fotografii, să învăţ pentru sesiune, să stau cu ai mei când am venit acasă.

19. Ce ai fi vrut să faci mai puţin?

Să stau la calculator cât am fost acasă, să mănânc după ora 20.

20. Cum vei petrece Crăciunul?

Cu siguranţă că acasă, în jurul bradului sau în cel mai bun caz la o pensiune pe undeva.

21. Care a fost cea mai bună carte citită?

Nu neapărat bună, dar care mie mi-a plăcut mult au fost cărţile din Saga Twilight. Încă una simpatică e cartea primită cadou de Crăciun de la Andreea şi Mădă: Nişte răspunsuri (Mihaela Rădulescu).

22. Ce ţi-ai dorit şi ai primit?

O viaţă mai palpitantă decât în trecut...şi am primit cu vârf şi îndesat.

23. Care a fost filmul tău preferat din acest an?

Filmul Twilight, iar serialul Gossip Girl.

24. Ce ai făcut de ziua ta?

Am petrecut cu pritenii în cămin, m-am ameţit puţin cu gin tonic, am primit multe cadouri :X

25. Cum ai descrie stilul tău vestimentar în 2009?

Puţin mai deschis provocărilor şi feminin...am cam renunţat la blugi în vara care a trecut şi am purtat mai mult fuste şi rochii, iar în lunile reci am ales un stil inspirat de Gossip Girl. Să nu uit de rochiţa de ocazie de la banchet.

26. Ce te-a menţinut pe linia de plutire?

Dorinţa de a merge mai departe, indiferent de situaţie şi prietenii mei.

27. De cine ţi-a fost dor?

De colegele mele de cameră, atunci când nu eram împreună şi de toate momentele frumoase din trecut. Abia aştept să vă revăd, fetelor! :)

28. Care a fost cea mai interesantă persoană pe care ai cunoscut-o?

Profa mea de Metode :)

29. Spune-ne o lecţie de valoare învăţată în 2009:

Ceea ce este nu e întotdeauna ceea ce pare a fi sau ce ne-am dori noi să fie.
Când toţi cei din jur te doboară, ridică-te ca să le faci în ciudă!

Amintiri din 2009

Dacă tot am întârziat şi cu urările de Anul Nou, cred că nu e o mare problemă dacă fac acum retrospectiva lui 2009. Per ansamblu, a fost un an bun, însă acum spre final nu mi-a mers tocmai cum am sperat, dar ştiţi cum se zice: Uneori, tot răul e înspre bine! ;)

Anul l-am început în forţă, cu un home-party marca C.(cine ştie, cunoaşte; pentru cine nu, asta e mama :D), de care chiar am fost mulţumită şi sper că la fel şi prietenii mei. Nu numai că am petrecut chiar drăguţ, dar am mai şi cunoscut pe cineva fix în ajunul lui 2009, care se pare că a rămas alături de mine şi la finalul anului.

A fost un an decisiv din multe puncte de vedere: clasa a XII-a, ultimele momente cu colegii, prietenie adevărată, banchet, pădure, meditaţii şi variante, bac normal (slavă domnului!) şi ... înscriere (la o singură facultate până la urmă), stres, admitere la buget, mutarea de acasă, prima zi de facultate, viaţă de cămin, noi prieteni, sentimente cu fluturi, primele examene - până în prezent trecute toate, balul bobocilor şi 19 ani.

Cele mai mari mulţumiri ale acestui an sunt că am reuşit să-mi urmez visul pe care îl aveam de 3 ani, de a ajunge unde mi-am dorit, că am cunoscut persoane dragi cu care până atunci vorbisem doar online, că am o companie atât de bună în cămin şi că am făcut-o pe Moş Crăciun, pentru prima oară din banii mei.

La capitolul minusuri, cea mai mare dezamăgire o am la capitolul cu două puncte şi un ics, dacă mă-ntelegeţi. A fost un an agitat, telenovelistic aş putea spune, însă cel puţin am reuşit să trag linie şi să disting binele de rău, să conştientizez că nu întotdeauna ceea ce ne-am dori este ceea ce ne-ar face cu adevărat fericiţi. Şi vorbind de fericire, am (re)ajuns la concluzia că lucrurile mărunte sunt cele care dau culoare vieţii, cele care contează şi cele pentru care, la un moment dat, vom lăcrima pe-ascuns.

Peisaj(e) de iarnă

Printre lucrurile de care mi-a fost cel mai dor în perioada în care n-am scris pe blog, trebuie să recunosc că se numără lepşele, iar astăzi Inka mi-a făcut o bucurie pasându-mi una în ton cu anotimpul.

Ideea este să postăm un peisaj de iarnă din oraşul nostru, însă eu ca de obicei, nu m-am putut limita la o singură poză, aşa că o să vă încânt cu 5, făcute în ultimele două ierni. (Nu că anul asta nu am fi avut zăpadă, dar tocmai pentru că a fost prea multă, nu am putut ajunge la beci, că să obţin o panoramă la fel de frumoasă.) Enjoy it şi nu în ultimul rând le invit pe Alecsa şi Nekta, pentru că sunt curioasă cum a arătat iarna în marile oraşe din ţară. :D
Update: şi Cora a fost dispusă să ne arate imagini cu Olteniţa.

I Hate This Part

I hate this part & I can't help myself...
cand vine vorba despre The Alvin and the Chipmunks :D

Test de stors creierii

Aşa cum după post nu e recomandat să începem cu mâncare bogată în calorii şi grăsimi, cam aşa nici eu nu vreau să mă arunc din prima zi de revenire în postări prea multe şi ample. Totuşi, pentru că de-a lungul vacanţei multe idei şi-au făcut loc în mintea mea, o să îmi permit să mai lansez o singură provocare, însă trebuie să daţi dovadă de toată sinceritatea de care sunteţi în stare şi să nu căutaţi răspunsurile pe net decât după ce sunteţi siguri că aţi dat tot ce aţi avut în voi. :D

Este vorba de un test interesant pe care îl ştiam de vreo patru ani, iar acum câteva zile am descoperit că are şi o parte a II-a. Pentru că pe primul poate l-aţi mai făcut, vi-l propun spre "stoarcere de creieri" pe cel de-al doilea. Ideea e simplă: trebuie să înlocuiţi fiecare majusculă cu un cuvânt din limba română, astfel încât să obţineţi sintagme adevărate, din domenii cât se poate de variate.

Ca să vă încurajez puţin, menţionez că este un test pe care doar doi angajaţi NASA au reuşit să-l facă în întregime, iar specialiştii susţin că scorurile obţinute au următoarea semnificaţie:

1-5: mediu
6-11: oarecum inteligent
12-18: inteligent
19+: geniu

Acum nu ştiu în ce măsură sunt valabile interpretările, dar cert este că eu am făcut cam 26 într-o oră, deci se poate! Aştept commentarii să-mi ziceţi cum v-aţi descurcat voi cu el. :D



Exemplu: 1) 1000 K într-o T = 1000 kilograme intr-o tona

2) 10 A într-un D

3) L într-un T

4) C 7 M ale L

5) 100 de B într-un L

6) 31 de Z în L D

7) P lui K se A în E

8) C 4 A E 3, L şi M

9) T fără B şi V fără D M

10) S are 6 L

11) P R M a Î în 1914

12) 1 A are 4 P şi 2 A au 8 P

13) L este S N al P

14) U M de F D 90 de M

15) C M I dintre P

16) 8 este M M D 7

17) B este C R

18) 7 este N P

19) 10 este N M

20) J este o P a S S

21) 1 N A o P şi 100 de Î se C să O S

22) după V U T

23) E a S S a III-a

24) o E de F are 11 J

25) 5 D la o M

26) 9 L până se N U C

27) 3 U în T

28) V M L în O este 50 K P O

29) 32 de P pe T de S

30) 60 S în M

31) 5 este N M de T

32) 100 este T de F a A în G C

33) R este o T din U E

34) T P 1 şi 1 P T

35) 5 L de S în C U

36) 97% D A de pe P se G în O

37) 8 M până A L de la S la P

38) xy D S M

39) 24 de C în C U

40) 41 J + B în R

Regăsire.

Într-o lume în care nimeni nu mai are timp pentru semeni şi toţi sunt grăbiţi să îndeplinească cu succes şi cât mai multe laude "goal"-urile unui joc transpus din mediul online direct în viaţă, e greu să te regăseşti până şi pe tine. Să fie ăsta un motiv pentru care am simţit că este momentul pentru a pune punct unor etape din viaţă şi a-mi lăsa destinul să mă poarte încotro vrea?

Îmi amintesc că dirigu' din generală avea o vorbă: "Alege pentru tine şi nu te mulţumi niciodată cu ce rămâne." Atunci poate nu am înţeles, dar acum ştiu că avea dreptate. Însă chiar nu merge de fiecare dată să alegi tu; uneori, viaţa e efectiv prea încăpăţânată că să-ţi iasă planurile întru totul. După mult timp, m-am trezit cu un şuvoi de apă rece în faţă şi am constatat că toate, dar absolut toate iluziile pe care mi le-am făcut s-au stins pentru totdeauna.

Poate tocmai asta e problema mea, că visez imposibil de mult şi acord încredere aproape totală celor din jurul meu. "Şi la ce bun?", ar întreba majoritatea. Chiar aşa, pentru ce să visezi, dacă în adâncul sufletului tău ştii că nu se vor îndeplini niciodată? Dar oare poţi să trăieşti altfel? Ancorat puternic în realitate, privind numai prezentul şi ignorând cu desăvârşire trecutul, poţi oare să intri în viitor fără niciun reper? Eu una nu.

Vorbind de încheierea unor capitole, am decis să renunţ şi la blog, motivându-mi că nu am net oricând eram dispusă să scriu şi tot aşa. Fals! După tot ce s-a întâmplat în ultima perioadă, aveam nevoie de timp ca să-mi pot relua activitatea şi se pare că mi l-am acordat cu vârf şi îndesat. Nu ştiu câţi dintre voi vor mai intra măcar o dată pe aici, dar fie şi pentru 2-3 persoane, cred că merită să nu mă dau bătută.

Nu în ultimul rând, sper că aţi avut parte de nişte sărbători magice, pentru că în fond, aceasta este perioada cea mai frumoasă a anului şi trebuie petrecută alături de cei pe care îi iubiţi. Chiar dacă deja este 5 ianuarie, sper că nu e prea târziu măcar pentru un LA MULŢI ANI! şi cele mai sincere urări de care sunt capabilă: sănătate şi iubire, că restul vine de la sine. :)


PS: Mulţumesc celor care mi-au rămas alături!