Eurovision

Nu cred că am mai spus asta pe blog, dar de vreo doi ani, am urmărit cu mare interes Eurovision-ul - finala (cu selecţia naţională nu prea m-am omorât niciodată, recunosc :P). Totul a început absolut întâmplător, în mai 2006, când l-am descoperit pe Dima Bilan, candidatul Rusiei. Mi-a plăcut foarte mult şi regret şi acum că nu a luat locul I pe care l-ar fi meritat (găsiţi aici videoclipul, în caz că nu ştiţi despre ce e vorba :D). Apoi în 2008 a făcut din nou senzaţie cu melodia care avea să aducă Eurovision-ul la Moscova. Mărturisesc că l-am votat şi eu şi săream prin casă de bucurie când am văzut că în sfârşit a câştigat cine a meritat. :D Cât despre prestaţia României din ultimii doi ani, mai bine mă abţin. :|

Însă aseară am urmărit şi o semi-finală, ceea ce m-a făcut să mă simt pentru prima dată mândră că sunt româncă şi că Elena Gheorghe ne reprezintă ţara. Mereu mi-a plăcut vocea şi mai ales persoana ei - cu toate că nu am prea multe cunoştinţe despre ea - pare super ok tipa, fără fiţe şi alte prostii. Chiar mi-a plăcut cum a cântat ieri şi sper că sâmbătă va fi şi mai bine, asta pentru că, sunt sigură că aţi aflat deja, s-a calificat în finală.
Pun şi filmuleţul, în caz că nu l-aţi văzut:



Cât despre celelalte piese din concurs, unele mi s-au părut mari tâmpenii (Cehia), altele sunt drăguţe (Finlanda, Muntenegru, Islanda)...însă cel puţin din ce am văzut până acum, eu zic că anul asta avem mari şanse. :D


P.S.: Who knows - maybe, he'll be my prince...