Respir.
Inima inca imi bate.
Chiar si fara tine.
Ai fost parte din mine, dar te-ai ascuns.
Nu mai are rost sa stam legati cand firul s-a rupt.
Multumesc pentru tot;
multumesc pentru ca ai fost asa cum ai fost,
multumesc ca m-ai schimbat in directii in care nu as fi crezut niciodata.
Nu mai sunt eu, nu mai e loc pentru NOI.
Timpul tau s-a scurs, clepsidra si-a dat ultima suflare.
Si ai omorat tot ce-a fost.
Si ... s-a sfarsit. A.D.I.O.!
7 comentarii:
offf, ce trist :(
asa e viata uneori...
Da, stiu cum este. Dar eu uneori nu pot sa-mi dau seama de gravitatea situatiei. Acum stiu prin ce treci.
am gasit puterea sa trec peste. el m-a invatat sa fiu asa si acum se pare k totul s-a intors impotriva...:|
desi trista e superba poezia
cu capul sus ca totul va fi bine cu sau fara el>:D<:*
ms Dorys >:D<
pot sa public si eu poezia ta pe blogul meu cu precizarea sursei si link spre tine ? :D
Trimiteți un comentariu