Cautam pierdută zarea, cu soarele ivindu-se in zori de zi.
Visam plutind la nemurire, la visul meu de neoprit,
Dar tu l-ai spulberat dintr-o clipire, fara sa stii cat ai gresit.
Apoi marea s-a facut rece, de-atata frig si departare,
Durerea mea devenea mistuitoare...a ta iubire, tot mai nepasatoare.
Am suferit atunci, credeam ca s-a sfarsit visarea,
Insa puterea de a uita a fost mai mare.
Acum privesc in urma; niciun regret.
Desigur ca nimic n-a fost drept, dar ce-as putea schimba?
Sa sufar si mai mult gandindu-ma din nou la persoana ta?
Marea ma va iubi in continuare,
Chiar fara ca tu sa i-o ceri...
Soarele va rasari din nou si pentru mine,
Haide mai bine sa uitam tot ce-a fost ieri.
2 comentarii:
felicitari si pentru poezia asta!
^Doryna: mersi :*
Trimiteți un comentariu