Happy 2009!

Intre sesiunea de machiaj, unghii intens colorate in rosu si ultimele probe de garderoba pentru diseara, nu se putea sa nu intru pentru ultima data pe anul asta si pe blog. Va doresc din tot sufletul sa faceti in noul an tot ce v-ati propus de mult, sa fiti mai buni, mai intelepti si sa va bucurati de fiecare zi traita alaturi de cei dragi. La multi ani si sa aveti parte de un Revelion de vis!


P.S.: Eu o sa il petrec cu prietenii mei cei mai buni, la un alt home-party :D

Emply place. Empty heart.

Aseara, l-am asteptat pe Mosul sa mi te aduca cadou. El e bun si batran si mereu are daruri pentru copiii cuminti. Nu stiu cat de cuminte am fost, dar copil cu siguranta. Chiar daca nu mai sunt 'pustoaica' de alta data, tot copilul tau am ramas. Si trebuia sa ma cresti, mai tii mine? Trebuia numai. Insa in zadar am stat cu nasul lipit de geam si am cautat cu privirea sania Mosului; nu am vazut nimic altceva decat cateva stele fara nume, ce straluceau parca pentru a-mi aminti frumusetea serilor de vara pe care le petreceam impreuna. Pana la urma, am adormit, rapusa de durerea de a nu te recupera. Mosul a trecut pe aici, insa dimineata nu te-am gasit, nici sub brad, nici nicaieri. E imposibil sa te fi adus totusi; ti-as fi recunoscut parfumul imediat, iar pasii tai mi-ar fi sunat inzecit in minte. Se pare ca a uitat de rugamintea mea, de visul meu arzator. Sau poate s-a temut ca iubirea noastra ar fi topit putina zapada ce se asezase timid in Ajun...

Si azi te-am asteptat. Insa locul tau la masa a ramas gol... Iti simteam numai prezenta acolo si uneori auzeam soapte mute, ca dintr-un vis indepartat. Mi-ar fi placut sa te pot atinge, sa putem fi iarasi NOI, sa ma tii de mana si sa imi spui cele doua cuvinte care mi-ar fi redat fericirea, ce imi pare deja pierduta de secole. E poate prea devreme sa spun ca mi-e enorm de dor de tine, insa o voi face. Orice dispare in timp, insa nu si ceea ce ne-a legat pe noi. Imi pare rau ca asa a iesit anul asta; poate e totusi cineva mai presus de vointa noastra.

In fond, nici fulgii nu cred ca ar vrea sa se desprinda din Cer si sa cada pe pamant, unde mainile oamenilor de rand le strica puritatea. Poate si ei prefera inaltimile, insa asta le e menirea... si, cand vine timpul, trebuie sa se desprinda, sa isi parareasca fericirea de a fi parte din ingerii lor. Suna frumos, insa acum chiar nu mi-as fi dorit sa fiu un fulg...

Dedicatie :D

Pentru ca la tine nu e zapada si pentru ca te iuby mult, sa fie cu dedicatie pentru tine, pisy :> >:D<

Craciun Fericit!

Dupa ultimul post, mi-e greu sa-mi mai gasesc cuvintele, asa ca las aceasta 'felicitare' facuta de mine sa transmita ceea ce vroiam sa urez tuturor prietenilor si cititorilor mei.

Un ultim TE IUBESC!

Cum ai putut dupa un an si 4 luni sa o preferi pe ea? Cum ai putut sa renunti la mine atat de usor pentru o amica oarecare? Chiar asa de rea am fost, chiar asa de mult ti-am gresit, atat de rau m-am purtat cu tine, incat sa zici ca pretul platit e prea mic? Nu inteleg, oricat de mult as incerca, nu am cum sa te inteleg. Poate ca n-o sa ne mai vorbim niciodata, poate ca astea sunt ultimele cuvinte pe care ti le mai adresez, dar poate Cineva acolo sus a stiut ce face atunci cand mi te-a scos in cale si intr-o buna zi o sa te readuca la mine. Poate... Speranta se zice ca moare ultima, dar a mea erai tu. Si daca tu ai plecat, ea s-a dus odata cu tine. Sper sa iti gasesti fericirea alaturi de altcineva, sa ma poti uita cat mai curand, pe mine, cea care ti-a gresit atat de mult, dar care te-a iubit enorm.

Din tot sufletul meu, un ultim TE IUBESC!

Scrisoarea lui Mos Craciun

Citind presa, am dat peste ceva emotionant si, totodata, atat de trist...

“Poate am îmbătrânit prea repede, poate am început să uit, poate nu vă mai pasă, dar parcă nu mai e nimic ca pe timpuri. Cu fiecare iarnă trecută peste mine, cu fiecare an strâns în barbă şi-n amintire, mi-e tot mai greu să fiu Moş Crăciun într-o lume în care nu mai poţi să intri pe fereastră, ci trebuie să suni la interfon dacă vrei să faci surprize, dacă vrei să-ţi iasă minunea.

Stau câteodată şi mă gândesc la ce frumos era când şi eu, şi mulţi dintre voi, eram mai tineri. Aveam atât de puţine, dar ne bucuram aşa de mult de prima zăpadă, încât nu ne mai trebuia nimic, ne ajungea că suntem fericiţi în jurul bradului şi-n mijlocul unui anotimp cum altul nu-i. Copiii erau copii, sinceri şi naivi, nu stăteau pe messenger, ci pe derdeluş, nu umblau după telefoane mobile, ci doar prin bucătăria bunicilor, căutând cozonaci şi mere coapte. Înţelegeam altfel totul, abia aşteptam să mi se lipească nările de frig şi să- mi aud renii nechezând printre nămeţi. În vremurile acelea, eram întâmpinat cum se cuvine, eram respectat şi iubit, pentru că dăruiam din inimă şi primeam din suflet.

În vremurile acelea, eram cineva. Şi mi-era tare bine. Astăzi e din ce în ce mai greu. Bat la uşi, ferestre şi suflete, de obicei închise, iar când mi se deschid văd feţe triste. Cu jumătate de gură mi se spune că nu sunt primul Moş Crăciun pe ziua de azi, că au mai încercat şi alţii figura, că nu se mai poartă barba mare şi nu se mai asortează roşul aprins. Sunt trimis la colţ şi eu nu pot să cred că emoţia s-a dus, că lumea s-a golit de sentimente şi s-a umplut de carduri. ,

Moşul citeşte în fiecare an o mulţime de scrisori, primite de la copii din lumea întreaga
Mi-e dor să fiu căutat cu privirea pe cer, mi-e dor să fiu invocat, mi-e dor să ştiu că măcar un copil din lumea asta teribilă mai tresare în somn, cu speranţă, auzind o uşă scârţâind şi o dorinţă îndeplinindu-se. Poate vreau, totuşi, prea mult. La cât de repede se trăieşte în 2008, mă mir că nu mi se cer bani sămi pot parca sania cât timp aranjez cadourile sub brad. Sunt un Moş Crăciun nostalgic şi obosit, îngropat în nişte ninsori care nu mai vin.

E decembrie, dar eu alerg prin ploaie şi-mi închipui zăpada aşezându- se cuminte pe umeri, e decembrie şi eu încă mai cred, disperat, că n-am murit încă. În ciuda evidenţei, vin de departe, dragii moşului, aşa că am de gând să vă aştept, chiar dacă sunteţi atât de greu de prins, chiar dacă scrieţi tot mai rar şi tot mai târziu. Eu, unul, am să fiu mereu acolo unde va fi şi gândul vostru, încercând să-l iau în sacul meu şi să-l duc mai departe, spre împlinire.

Poate nu mai ghicesc cadourile potrivite, poate sunt morocănos şi distrat, dar îmi place să cred că n-am uitat, ca şi voi, ce înseamnă credinţa, Crăciunul şi inocenţa. Dacă nu mai ştiţi cum arată toate acestea, închipuiţi- vă zâmbetul unui copil desenat în zăpadă cu o coajă de portocală. Şi-o să înţelegeţi că minunile nu vin din cer, ci cresc lângă noi, neobservate.”

Vacanta!

Daaaa....in sfarsit, am luat si vacanta :) Era si cazul, nu? Dupa cele trei ore de frecat menta si de jucat carti de azi, am ajuns si eu pe acasa, cu un mare chef de somn si de lenevit. Ideea e ca vreau totusi sa mai fac si cate ceva pentru Bac in vacanta asta, dar slabe sanse sa ma mobilizez :)) Si totusi, poate daca promit ca voi imbina utilul cu placutul, o sa imi aduca si mie Mosul ceva, ca si asa nu vreau mare lucru :D Numai asta si asta. Mersi anticipat, Mosule! >:D< (desi stiu ca n-o sa vii :-j )

Tout ça m'est bien égal!

Daca suferiti de o stare semi-emo, asa ca mine acum, si nu aveti ce face, ascultati asta. Merita!

Tout ça m'est bien égal!

What a girl wants?

Poate de multe ori baietii s-au intrebat care sunt de fapt dorintele unei fete, mai ales acum, in prag de Sarbatori. Si eu, in calitate de reprezentanta de 18 ani a sexului frumos, o sa incerc sa zic cate ceva:

* o rochitza superba de Rev, la un pret bun si care sa-i vina super;
* cea mai buna prietena langa ea, care sa ii confirme ca ii sta bine;
* margelutze asortate cu cizemele cu tocuri de 10 cm;
* zambete returnate persoanelor pe care le vede pe strada;
* un cadou de la o persoana necunoscuta :)

Si da, eu am avut astazi parte de toate aceste lucruri... Multumesc celor care au contribuit! >:D<

de.neinteles

Imi caut de cateva zile cuvintele si nu mi le gasesc. Incerc sa scriu un post coerent, dar mi-e prea greu sa-mi pot pastra sirul ideilor. De ce? Nu stiu nici eu exact... Poate pentru ca totul pare ca a luat-o razna? Toti, si in general, toate lucrurile care ma inconjoara. Exemple concrete nu dau, e necesar sa ma credeti pe cuvant, macar de data asta ;) Pot numai atat sa zic (si din asta cred ca o sa va dati seama la ce ma refeream anterior): abia astept, pe de o parte, Craciunul si, pe de alta, vreau sa vina mai repede vara si sa plec undeva in lume dupa ce scap de Bac. Strange, nu? Asa ziceam si eu :)) Hai ca mai am putin si ajung pe "de neinteles" :))

Cadou

Fiind o Craciunitza de-a Mosului, m-am gandit sa va las un mic cadou audio, mai ales ca acesta este postul cu numarul 100 :) Dati click aici si auditie placuta!

V-am zis..?

V-am zis ca imi place Craciunul? Daaaaaa, stiu ca v-am zis! :X De fapt, nu...e putin spus "imi place"; de fapt eu ador CRACIUNUL :X si colindele, si bradul, si zapada, si pe Mosul...care anul asta n-o sa-mi aduca nimic pentru ca n-am fost cuminte:">Dar in fine, sa nu intram in alte detalii =))

Si totusi, asa ca idee, ce-ati vrea sa primiti de la Mosul? Leapsa pentru oricine o vrea, dar mai ales pentru vedeta mea care deja da autografe si pentru cea care stie cum conduc sofierii =))

My Super Sweet 18!

Nu-mi vine sa cred ca au trecut deja 3 zile de cand sunt majora :">Ce pot sa zic despre majorat? Ca am avut o seara de vis , am fost foarte incantata de tot ce mi s-a intamplat, de prietenii care mi-au fost alaturi si mai ales ca toata lumea a fost multumita, inclusiv eu! :) Las cateva poze sa vorbeasca in locul meu :D Aa si sa nu cumva sa uit: va multumesc tuturor celor care mi-ati lasat mesaje pe hi5, ati scris pe blog (pisy, n-am mai apucat sa-ti scriu si eu post :">) sau m-ati felicitat face 2 face. Va iuby! >:D<

Ultima mea zi de minora

Jully mi-a citit gandurile si a scris ea postul in locul meu, asa ca nu pot decat sa-i multumesc :) Il gasiti aici :D O sa revin cu impresii, poze si tot ce vreti voi sambata sau, cel mai probabil, duminica. Sa fiti cuminti, ca sa primiti si voi tort :))

P.S.: Multumesc inca o data tuturor celor care mi-au urat La multi ani. Va imbratisez pe toti, macar asa virtual >:D<

Dezamagire

Cand ai 18 ani fara cateva zile, te-ai astepta sa crezi ca ai toata viata inainte si lumea la picioarele tale, nu-i asa? Sa ai impresia ca orice vis poate fi implinit, ca orice speranta nu e in zadar. Dar ce te faci cand, in loc de toate astea, te trezesti complet singur, in ceata densa a lumii care pare sa nu te inteleaga, ba mai mult, nu face altceva decat sa te condamne? E bine totusi sa stii ca mai exista acolo, pe undeva, si niste persoane care te iubesc asa cum esti si fac tot ce le sta in putinta sa te readuca cu picioarele pe pamant. Insa tu, din cauza problemelor, ii dezamagesti si pe ei... Atunci ce mai e de facut? Sa pleci undeva departe ar fi o solutie la indemana, cel putin teoretic vorbind. Insa cand vine vroba de practica, nu ai cum sa o faci, pentru ca totul te trage in jos si te tine prizonier in propria-ti lume. Asa ma simt eu acum: blocata intr-un labirint, la a carui iesire nici macar nu mai sper...