Variante...eseuri...m-am săturat!
Hey, nu se poate se chiulim cu toţii de la Bac?!
Creaţie la minut :D
miercuri, 29 aprilie 2009
Între aspiraţie si realitate
Azi am dat ultima teză la romană din liceu. Dacă ar trebui să am vreun regret, mărturisesc că nu îl am chiar deloc. Dar cine ştie, poate o să fiu de altă părere când o să predau şi ultima foaie...
Într-un fel, e ciudat cum se termină totul acum. Ţin minte că prin clasa a V-a deja mă gândeam cum va fi când o să termin liceul şi în ce an o să se întâmple asta. Eram extrem de curioasă de cum o să arăt eu la 18 ani şi ce fel de persoană o să fiu. Însă acum, dacă e să dau puţin timpul înapoi, chiar nu reuşesc să-mi amintesc cum mă imaginam, deci nu pot face o comparaţie între aspiraţiile mele de elev de gimnaziu şi realitatea de aproape-absolventă. Dar prefer să mă opresc aici, asta până nu mă contrazic în legătură cu lipsa părerilor de rău; oricum ar fi inutile.
P.S.: Azi am gătit singurică. :D Nu e cine ştie ce, dar cred că e totuşi un progres.
Într-un fel, e ciudat cum se termină totul acum. Ţin minte că prin clasa a V-a deja mă gândeam cum va fi când o să termin liceul şi în ce an o să se întâmple asta. Eram extrem de curioasă de cum o să arăt eu la 18 ani şi ce fel de persoană o să fiu. Însă acum, dacă e să dau puţin timpul înapoi, chiar nu reuşesc să-mi amintesc cum mă imaginam, deci nu pot face o comparaţie între aspiraţiile mele de elev de gimnaziu şi realitatea de aproape-absolventă. Dar prefer să mă opresc aici, asta până nu mă contrazic în legătură cu lipsa părerilor de rău; oricum ar fi inutile.
P.S.: Azi am gătit singurică. :D Nu e cine ştie ce, dar cred că e totuşi un progres.
luni, 27 aprilie 2009
Atenţie: se "prăjitureşte"!

P.S.: Sper că nu v-am făcut prea mare poftă; oricum, în 10 minute e gata toată treaba, iar ingredientele cred că le are cam oricine în casă mereu.
P.P.S: Mama mi-a dat palpitaţii când mi-a zis că nu prea mai este zahăr, deoarece credea că îmi trebuie o cantitate mai mare. M-am liniştit când am văzut că mi-ar ajuns să fac vreo 20 de prăjiturele. :)
Poezie pentru prietenie

Tocmai am primit într-un comentariu pe hi5de la Nastea o pozie foarte frumoasă, scrisă de dj_mind, pe care îmi permit să o postez şi eu pe blog, în speranţa că veţi face şi voi pe cineva fericit astăzi, aşa cum m-a făcut pe mine :)
Lasă-mă te rog să-ţi colorez sufletul cu aceste randuri...
Lasă-mă te rog să îţi arăt că prietenia noastră nu e formată doar din nişte gânduri!...
Ceea ce spun nu sunt doar vorbe aruncate-n vânt,...
Lasă-mă te rog să te port cu mine în suflet şi în gând!
Aş vrea să înţelegi că aş putea fi
La fel de bun(a) ca roua dimineţii
Care îţi face ochiii tot mai strălucitori
Şi mă îndeamnă să îi privesc iar până-n zori!
Tu pentru mine eşti că universul...
Care îmi cântă peste lume duios versul...
În care eu ar trebui să îţi zambesc...
Şi să-ţi promit că într-o zi tot voi reuşi să te uimesc!
De ce aş face acest lucru?!
Poate pentru că nu aş vrea să îmi închizi iar drumul...
Spre sufletul tău... în abis...
O să-ţi şoptesc tot mai departe-n vis!
În acea pată mare de negru, care se vede...
Aş vrea să fiu stropul de culoare
Aş vrea să îţi aduc toată bucuria care îmi sare în cale...
Aş vrea să-ntind mâna... să îmi ajungă până-n zare
Să îţi ating sufletul , să îţi arăt cât e de mare!
Aş vrea... un loc acolo să îmi dai şi mie...
Să-ţi dovedesc ce mult aş vrea să fie...
Şi pentru mine... tu, acea sclipire vie...
De pe cerul deasupra-ţi tot mai întunecat?!
Aş vrea să înţelegi că m-am schimbat!...
În urmă trecutul aş vrea să-l fi lasat...
Aş vrea să-ţi dau din sufletul meu fericirea...
Să înţelegi că ceea ce face nemurirea...
Este chiar zâmbetul ce îţi aduce doar iubirea!
Aş vrea în sufletul tău mii de ani să tot privesc
Acel ceva...ce te aduce dintr-un tărâm ceresc...
Tu eşti...divinitatea mea...şi tot în vis am să-ţi soptesc...
Pentru că eşti prietena mea...aş vrea să-ţi mulţumesc!
duminică, 26 aprilie 2009
Noua generaţie Mass

Am mai vorbit eu într-un post despre subiectul ăsta, însă acum readuc tema în prim plan. Deşi din fericire am scăpat cât de cât de cei care aveau obiceiul ăsta prost de a trimite mesaje de genul pe Messenger, pot să zic că am descoperit cu stupoare că sunt şi oameni care practică trimiterea de mass-uri şi pe telefon.
Bine că le-a dat Dumnezeu sute şi mii de sms-uri, că să mă streseze pe mine şi pe alţii. Adică fix de asta nu puteam eu să dorm liniştită la noapte, dacă nu îmi zicea că de nu dau mai departe, nush ce se întâmplă cu iubirea mea/ mama/ orice respiră şi se mişcă etc. Deci serios acum, mai bine aţi folosi mesajele alea la ceva constructiv; când simţiţi nevoia de a butona, luaţi telefonul şi scrieţi nişte comentarii pe la română, un eseu ceva la latină, că de ăla nu mă supăr dacă îmi trimiteţi şi mie.
Şi încă ceva apropo de telefon şi de reţeaua cu chestii gratis (uite de asta am ezitat eu când am renunţat la Vodafone!). Acelaşi principiu se aplică şi la minutele mocca: folosiţi-le să sunaţi persoana iubită/ prietenii cu care v-aţi jucat în spatele blocului/ rudele pe care nu le-aţi mai văzut de anul trecut sau pe oricine altceva vreţi voi, dar NU mai sunaţi la întâmplare sau şi mai rău, cu număr necunoscut. Zic asta pentru că e a doua oară când mi se întâmplă să primesc telefoane cretine de genul; şi măcar dacă şi-ar declara "iubirea", la fel cum a făcut tipul ăsta, dar idiotul/a de aseară mi-a pus să ascult muzică. Tare frumos din partea ta, dar serios că nu trebuia să te deranjezi! Aa, şi dacă să zic că ieri se plictisea omul nostru, atunci în seara de Înviere ce naiba mai avea? I-a rămas cumva cozonacul în gât şi nu mai putea vorbi, nu? ;;) De aia mi-a pus muzica lui de 2 lei =))
P.S.: Îmi cer scuze pentru tonul acid, nu mă caracterizează decât în situaţii pe care le provoacă persoane de genul acestora. Şi nu ştiu de ce, dar sunt convinsă că cel ce face asta, îmi citeşte frecvent blogul şi poate, în nesimţirea lui, o să îşi dea seama că totuşi îşi poate folosi materia cenuşie şi în alte scopuri. Aa, şi nu în ultimul rând, mă ajută şi pe mine să mă simt mai bine dacă îi adresez vreo câteva vorbe.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)