Pentru că mi-e dor de mare şi de acele vremuri, pentru că azi a fost o veritabilă zi de primăvară, pentru că acel băiat a cumpărat un buchet de flori prietenei lui de la vânzătoarea pe care toată lumea o ignora, pentru că am observat lumea privind pe geamul tramvaiului 1... şi pentru că tu exişti!
În momentul în care voi veţi citi leapşa asta, eu voi fi la seminarul de Introducere în psihologie, dar am setat să fie publicat aşa ca să nu fac abuz de prea multe posturi pe zi, după îndelungată mea absenţă. Aşadar, se pare că aveam o leapşă pe blogul lui Adrian şi cum nu îmi place să rămân cu datorii, iată-mă scriind-o imediat după ce am terminat postul cu "După 17 ani..."
1. În momentele cele mai dificile şi în care simţi nevoia să te ajute cineva, la cine te gândeşti prima oară?
Având în vedere că sunt destul de independentă şi orgolioasă, la început o să mă străduiesc să-mi rezolv singură problemele, iar dacă nu ţine, apelez cu încredere la prietenii pe care ştiu ca mă pot baza.
2. Dacă ai putea fi, o zi, oricine ai vrea tu, cine ai fi? De ce? Ce ai face?
Aş vrea să fiu invizibilă, să pot fi în locuri în care în mod normal nu ar trebui să fiu şi să spionez lumea pentru a-i vedea dacă nu se preface nimeni în faţa mea. Diabolic...ştiu! :">
3. Dacă ar fi să poţi schimba o persoană cine ar fi aceea?
Am învăţat de-a lungul vieţii că oamenii chiar nu pot fi schimbaţi, trebuie pur şi simplu să îi iubeşti sau să îi placi exact aşa cum sunt. Care ar mai fi farmecul dacă persoana respectivă s-ar lasă manipulată după cum vreau eu?
4. Ce ai face pentru liniştea ta sufletească?
M-aş auto-"exila" într-o vacanţă pe malul mării...doar eu, marea, soarele, un cocktail şi loţiunea de plajă ;;)
5. Care crezi că a fost până acum cel mai important moment al vieţii tale?
Cred că au fost mai multe decisive, mai ales în anul ce a trecut, dar dacă ar fi să aleg ceva strict egoist, aş lua că punct de reper majoratul. Atunci chiar am simţit că s-a schimbat ceva, mi-am asumat parcă cu mai mare seriozitate responsabilităţile.
Cam asta e toată leapşa... incredibil de scurtă, eu chiar aş mai fi vrut câteva întrebări, dar merge şi aşa. Mai departe, o invit pe Alecsa să o preia, pentru că sunt sigură că ea încă mai îmi citeşte blogul. :P
17 martie...17 "ani" de când viaţa a început să mi se schimbe, 17 "ani" de când am sentimentul că în sfârşit îmi va fi bine. Bine pe termen lung, nu doar până când capriciile cuiva vor decide contrariul, aşa cum am tot păţit de-a lungul timpului. De data asta, nu pot decât să sper că va fi altfel, că o să reuşesc să-mi împing propiile limite mai departe decât au fost vreodată, că realitatea va învinge iluziile adunate în globul meu de cristal de prea mult timp.
Uneori, ce e vechi are şi el farmecul lui, dar alteori lucrurile păstrate prea mult timp trebuie aruncate pur şi simplu, ca şi cum niciodată nu ar fi existat. Totuşi, cuvântul "niciodată" e unul periculos; arma fatală e să ameninţi pe cineva cu "Niciodată nimeni nu te va mai ... aşa cum am făcut-o eu". Ei, serios? Eşti tu Mama Omida ca să prezici asta? Acum nu ştiu cine va mai citi şi cine se va mai simţi "Tu"-ul din toată povestea asta, dar dacă e cine cred eu, sigur nu e persoana corectă.
Bun, ştiu că v-am ameţit cu cele două paragrafe introductive, dar măcar la mine era o incoerenţă voită, spre deosebire de alte bloguri pe care le-am vizitat recent şi dau dovadă de acest lucru în mod frecvent şi sunt destul de sigură că nu e tocmai întâmplător. Şi acum pe bune, nu sunt rea, nici geloasă, invidioasă sau frustrată. Pur şi simplu unii chiar ar trebui să-şi vadă valoarea reală în oglindă şi nu una supra-apreciată, de genul pozei cu motanul ce se vede leu.
Poate majoritatea nu aţi înţeles nimic, dar la momentul oportun o să dau mai multe detalii dacă va fi nevoie. Deocamdată, aş mai putea adăuga că "Visele noastre CHIAR se împlinesc" şi că în weekend-ul ce a trecut am mers acasă la mine cu Nastea, să o cunoască şi ai mei, iar ce a ieşit a fost un weekend foarte frumos, o coadă împletită aşa cum numai ea ştie şi câteva lacrimi provocate de vizionarea unor materiale cu cea care ne-a făcut să ne cunoaştem: Adela. Nu cred că este vreo şansă cât de mică ca să citeşti aceste rânduri, dar oricum: Mulţumim, Adela! Dacă nu erai tu, probabil nu ne-am fi cunoscut niciodată şi am fi avut cu un prieten adevărat mai puţin. Ca să nu termin postul chiar aşa sec, având în vedere că sunt mereu pe fugă din faţa laptop-ului cu net, las şi câteva poze cu noi şi o melodie sugestivă pentru cele două prime paragrafe buclucaşe. Enjoy! :D
Deja e 5 martie, iar eu abia acum mă gândesc să scriu despre primăvară şi toate sentimentele aferente începutului ei. Nu că nu aş fi vrut şi până acum, dar lipsa timpului şi a netului "personal" îşi pune drastic amprenta asupra micului meu colţ de destăinuiri.
Acest 1 martie a fost cu siguranţă atipic... prietenii ştiu de ce. :)Am renunţat inclusiv la mărţişorul clasic în favoarea unei brăţări alb - roşie, care a doua zi a primit şi ea la rândul ei mult aşteptata companie. Chiar dacă acum e puţin cam târziu şi nepotrivit să fac urările de primăvară, cred că pot totuşi să aduc un zâmbet cu ajutorul a două poezii, care erau scrise pe felicitările pe care le-am luat fetelor mele cu această ocazie.
Aminteşte-ţi în fiecare dimineaţă când te trezeşti să râzi mult şi des Să câştigi respectul oamenilor inteligenţi şi afecţiunea copiilor Să obţii aprecierea criticilor corecţi şi să înduri trădarea prietenilor ipocriţi Să apreciezi ceea ce este frumos şi să descoperi ce este bun în fiecare Şi să faci astfel ca măcar un suflet să ştie ce înseamnă dragostea pentru că trăieşti tu Şi să laşi în urma ta o lume un pic mai bună.
***
Vorbe dulci sunt uşor de spus, lucruri drăguţe sunt uşor de cumpărat, dar oameni de treabă sunt greu de găsit. Viaţa se termină când tu încetezi să visezi, Speranţa moare când tu încetezi să crezi, Dragostea se termină când tu încetezi să mai ţii la cineva Prietenia se sfârşeşte când tu nu mai împarţi, Aşa că împarte cu cine crezi că îţi este prieten, Iubeşte fără condiţii, Vorbeşte fără intenţii, Dăruieşte fără motive, Ţine la cineva fără explicaţii.
E inima adevăratei prietenii!
Sper că am reuşit cât de cât să alung vremea nu tocmai frumoasă de afară, pe care o regret puţin, având în vedere că azi e "baba" mea, dar totul se poate schimba într-o clipă şi atunci nici măcar o superstiţie nu te poate împiedica să-ţi iei zborul cu baloane cu heliu. :D
Profit de ocazie să vă zic că ieri a fost ziua lui Cătălin Josan şi apar şi eu într-un filmuleţ făcut de fani special pentru el (minutul 2:08 :D). Votaţi-l la Eurovision sâmbătă pentru că chiar merită să ajungă la Oslo, ca să nu mai zic că e şi vot gratuit! :>
