Chemăm primăvara?

Oficial, m-am săturat de iarnă! Cu toate că până nu de mult era anotimpul meu preferat şi oarecum continuă să fie, îmi place doar luna decembrie, în rest dacă s-ar putea, aş şterge cu totul ianuarie şi februarie din calendar. Frigul şi ninsoarea sunt acceptabile, dar ceaţa şi natura asta care plânge nu face decât să-mi inspire milă.

Apropo de asta, mă uitam ieri când mergeam să mă întâlnesc cu Andreea, la oamenii din jurul meu. Era o oră când mulţi ieşeau de la serviciu, dar nu ştiu dacă am văzut vreun zâmbet sau orice sentiment pozitiv cât de mic pe faţa cuiva. Mi s-a părut că toată lumea mergea, se comporta şi vorbea mecanic, exact ca în poezia pe care a scris-o Ion Minulescu fiind inspirat de Huşi.

Din punctul ăsta de vedere, mi-e dor de Iaşi, de viaţa lui, de culori, de oameni care ştiu să-ţi zâmbească în tramvai şi să-ţi aducă un strop de fericire doar pentru simplu fapt că trăieşti, atunci când alte motive mai bune chiar nu reuşeşti să găseşti. Cred că zâmbetul e singurul lucru gratis în ziua de azi, când unii ar fi în stare să ne ia taxe şi pe aerul respirat. De aceea îmi place tare mult citatul lui Jeanne Wasbro: Zâmbetul e ca ştergătorul de parbriz; nu opreşte ploaia, dar îţi permite să-ţi vezi de drum.

Deci, nu uitaţi să zâmbiţi azi, poate împreună vom reuşi să chemăm primăvara! :)