Pe bune că nu vă otrăvesc!

Din lipsă acută de ocupaţie, mi se face poftă de una - alta. Trecând peste dorinţe exotice gen suc de cocos băut direct din nucă, cocktail-uri cu pălăriuţă sau smochine scuturate de un elefant roz, încerc pe cât posibil să fac rost pe loc de ceea ce-mi face cu ochiul. Dacă se poate; dacă nu, plec la mama şi iau şi copiii mă resemnez momentan.

Problema e că de multe ori mi-aş pregăti eu diverse chestii, dar mereu se găseşte câte-o bunică care să-mi spună că nu are timp de "joacă" în bucătărie sau mama care se plânge că e casa plină de dulciuri. Bun, şi ce-i cu asta? Pot să fie grămezi de biscuiţi cu mentă ( biscuiţi, da? nu ciocolată =)) ), că dacă eu am chef de ceva bun făcut de mine, toată lumea trebuie să se dea la o parte, nu de alta, dar chiar nu aş vrea să fie victime colaterale.

Şi pe de-asupra, când mă încumet şi eu să fac ceva, nici atunci nu îndrăznesc să guste, măcar aşa de politeţe. Dar n-ai cu cine, dom'le! Dacă nimeni nu mă vrea, nu pot să le bag pe gât. :D În altă ordine de idei, în seara asta m-a apucat talentul, aşa că am făcut repede ceva dulce (salam de biscuiţi). Poza nu vă pun sau cel puţin nu deocamdată, pentru că bateriile camerei mele au fiţe de seară şi oricum nu aş vrea să salivaţi pe aici. Deci, o să-l mănânc de una singură, în timp ce afară ninge nu se întâmplă nimic.

Şi brusc mi s-a tăiat cheful. :|