Ultimele raze

Dupa ploaia si dezamagirea de dimineata, pranzul mi-a adus un oarecare calm, avand in vedere ca a iesit si soarele. Era si timpul, pentru ca deja incepeam sa urasc toamna asta si nici macar nu era septembrie. Am iesit in oras la o pizza, imbracata ca in mijlocul verii, sperand ca astfel voi atrage din nou caldura, macar pentru inca cateva zile. Cu greu ma voi desprinde de vara asta, in care mi-am pus toate sperantele... unele s-au implinit, altele nu, dar macar a fost frumos cat a fost. Mi-as fi dorit sa fac mai mult, mult mai mult, dar poate asa a fost destinul, sa nu imi iasa totul asa cum am planuit. Si am mai facut ceva... Dupa foarte mult timp, am fost in parc. Dar nu ca atunci cand chiulesti cu clasa in ultimele zile de scoala de la o banala ora de romana sau cand esti doar in trecere pe acolo. Am fost, asa cum de mult vroiam sa fiu, doar admirand natura, respirand aer cat de cat mai curat, incarcandu-mi trupul si mai ales sufletul cu ultimele raze de soare estival.