joi, 22 ianuarie 2009

Priveam ingandurată marea ...



Priveam ingandurată marea si ma-ntrebam cand o sa vii...
Cautam pierdută zarea, cu soarele ivindu-se in zori de zi.
Visam plutind la nemurire, la visul meu de neoprit,
Dar tu l-ai spulberat dintr-o clipire, fara sa stii cat ai gresit.

Apoi marea s-a facut rece, de-atata frig si departare,
Durerea mea devenea mistuitoare...a ta iubire, tot mai nepasatoare.
Am suferit atunci, credeam ca s-a sfarsit visarea,
Insa puterea de a uita a fost mai mare.

Acum privesc in urma; niciun regret.
Desigur ca nimic n-a fost drept, dar ce-as putea schimba?
Sa sufar si mai mult gandindu-ma din nou la persoana ta?

Marea ma va iubi in continuare,
Chiar fara ca tu sa i-o ceri...
Soarele va rasari din nou si pentru mine,
Haide mai bine sa uitam tot ce-a fost ieri.

2 comentarii:

Doryna spunea...

felicitari si pentru poezia asta!

Irina - Andreea spunea...

^Doryna: mersi :*

 
Filme Online Seriale Online